Înălţarea Domnului la Cer sau Ispasul

Prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a după Pasti, Înălțarea Domnului este una din cele mai vechi sărbători creștine, despre care amintesc Constituțiile Apostolice. Anul acesta o sărbătorim pe 17 mai. În popor este cunoscută și sub numele de Ispas, iar salutul este “Hristos s-a Înălțat! – Adevărat s-a Înălțat!”. Tot acum sunt omagiaţi eroii neamului, căzuţi la datorie.

 În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălţării. Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, apoi a povestit alor săi cele întâmplate.

Înălțarea Domnului

La 40 de zile după Înviere, Iisus s-a înălțat la Cer, fapt petrecut, potrivit Scripturilor, pe Muntele Măslinilor de lângă Ierusalim. Acolo, Iisus şi-a chemat apostolii pentru o ultimă binecuvântare, încredințându-i de puterea Sa și dându-le ultimele învățături.

El a mâncat alături de ucenici, așa cum făcuse odinioară. Din Sfânta Scriptură aflam că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta, S-a înălțat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite sa reveleze prezența Divinității, dar sa o și ascundă.

Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită după ce Sf. Împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, a construit o biserică măreaţă pe muntele Măslinilor, de unde se înălţase Domnul şi unde sărbătoarea se prăznuia cu mare fast, așa cum se face şi astăzi.

 

Ziua Eroilor

În urma hotărârilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anii 1999 şi 2001, Înălţarea Domnului a fost consfinţită că Zi a Eroilor şi ca sărbătoare naţională bisericească. În această zi, bisericile româneşti din ţară şi din străinătate sărbătoresc pe toţi eroii români care au căzut pe câmpul de lupta pentru credinţă, dreptate, întregirea neamului sau apărarea ţării.

Tradiții și obiceiuri de Ispas

Această mare sărbătoare creștină aduce cu ea o serie de obiceiuri şi tradiţii populare, păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Iată câteva dintre ele:

  • În această zi se înroșesc ouă, se pregătesc bucate întocmai ca la masa de Paști.
  • La sate, după terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credincioşii în câmp pentru a sfinţi apa, folosită la stropitul semănăturilor. Tot în această zi se sfinţesc plantele de leac – leuşteanul, paltinul, alunul.
  • Tot acum, oamenii se ating cu leuştean, pe care îl pun şi la ferestre, ca să fie feriţi de rele şi de boli. Vitele sunt bătute şi ele cu leuştean, ca să se îngraşe, să fie sănătoase şi ferite de vrăjitorii. De asemenea, se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar
  • În unele zone ale țării, se leagă frunze de nuc peste brâu, pentru că Mântuitorul le-ar fi purtat în momentul Înălțării şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de rele şi de boli.
  • În alte zone, fetele și feciorii se duc în pădure să culeagă frunze de alun, cu care fac vrăji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tămăduitoare.
  • Există credința că, de la Paști până la Ispas Cerurile sunt deschise, iar cei care mor în această perioadă, nu mai trec prin Judecata de Apoi și ajung direct în Rai.

 ”Ție Domnului și Împărat al cerului și al pământului, ca unui biruitor al morții îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morți, cu slava la ceruri Te-ai Înălțat și cu Preacinstit Trupul Tău ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca și firea noastră cea căzută să o înalți împreună cu Tine și să ne slobozești de patimi din veșnica moarte. Noi, însă, prăznuind Dumnezeiasca Ta Înălțare din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.” (Condacul 1)

www.crestinortodox.ro

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *