Ziarul Accent Media Deva, presa locala si publicitate Hunedoara

Folosit cu precădere pentru confecţionarea bijuteriilor, argintul are o serie de proprietăţi benefice şi pentru sănătate. Înainte de a fi descoperite antibioticele, chirurgii suturau rănile pacienţilor cu fire din argint, considerând că acest metal preţios previne infecţia. Studiind influenţa metalelor asupra organismului, cercetătorii au ajuns la concluzia că argintul poate fi considerat unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale. Iar cum antibioticele sintetice ajută, dar au şi o serie de efecte dăunătoare, de ce n-am încerca argintul ?

Folosit în antichitate

Cunoscut încă din antichitate, argintul era folosit de către medicii chinezi, care făceau acupunctură cu ace de argint.

Fenicienii transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp mai îndelungat.

Vechii greci au observat că în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie. Cei bogaţi, care foloseau tacâmuri şi veselă din argint, erau protejaţi de epidemii şi boli.

De asemenea, coloniştii americani, care străbăteau Vestul, puneau un dolar de argint în lapte pentru a-i întârzia alterarea. Bijutierii care lucrau cu argint, erau renumiţi pentru sănătatea lor. Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, dar uitat pe nedrept.

Apa – în vase de argint

Dintre toate întrebuinţările curative ale argintului, cea mai cunoscută este apa de argint. Păstrată în vase de argint, apa are calităţile unui antibiotic natural, extrem de eficient şi ajută la menţinerea sănătăţii şi longevităţii.

Aşa după cum se ştie, preoţii împart sfînta împărtăşanie cu linguriţă de argint, iar apa sfinţită rezistă timp îndelungat, dacă e ţinută în recipiente de argint. Astăzi, ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint împiedică înmulţirea bacterilor, virusurilor şi sporilor. Astfel, microbii nu se mai pot reproduce şi mor iar infecţia este stopată. Exista mărturii ale bolnavilor care s-au vindecat de cancer consumând apă de argint.

De cât argint avem nevoie?

Specialiştii afirmă că deficitul de argint duce la scăderea imunităţii şi este unul dintre principalii factori de creştere a afecţiunilor maligne din ultimele decenii. Cercetările au stabilit că 0,088 mg de argint reprezintă cantitatea medie zilnică necesară organismului uman.

Surse de argint

Strămoşii noştri primeau o oarecare doză de argint prin hrană.

Tehnologiile moderne din agricultură au distrus o parte din rezervele de argint ale solului, astfel încît acest element nu mai există în alimentele pe care le consumăm.

Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidală , fiind total inofensiv pentru organismul uman, care îl va elimina în 24 de ore. Argintul coloidal nu interacţionează cu alte medicamente şi nu are efect toxic asupra organismului, nefiind un metal greu. Nu există riscul de supradozaj şi este cel mai puternic dezinfectant folosit în cazul apei potabile.

Apa se poate consuma, preventiv, pentru întărirea sistemului imunitar, sau ca un remediu valoros în terapia infecţiilor şi a bolilor. Se iau 4 linguriţe pe zi de apă tratată cu argint coloidal, pe stomacul gol. Leacul este util şi animalelor de companie.

Această apă este doar un adjuvant, nu exclude vizitele la doctor şi urmarea tratamentului prescris. Acest metal, atât de preţios pentru sănătate, poate fi luat şi din ouă, lapte de vacă şi de capră.

Antibiotic si antioxidant

Cercetătorii au ajuns la concluzia că rolul argintului în organismul uman poate fi descris ca un “sistem imunitar secundar”. Rezultatele obţinute arată că argintul are capacitatea de a distruge, într-un timp scurt, o categorile foarte mare de microorganisme patogene, virusuri, bacterii şi paraziţi. De asemenea, este folosit şi ca un element eficient în tratamentul unor maladii ale pielii, arsurilor, alergiilor, eczemelor şi plăgilor deschise. În scopul prevenirii inecţiilor, argintul este utilizat tot mai mult în procesul de fabricare a echipamentelor şi furniturilor medicale.

Terapia cu apă de argint

Este cel mai bun remediu complementar pentru afecţiuni cronice ca: viroza respiratorie, hipertensiune arterială, hepatită cronică, sinuzită, gastrită, ulcer, psoriazis, herpes. Se recomandă cîte două linguriţe pe zi de apă de argint. De asemenea, rănile spălate cu apă de argint se vindecă mai repede, nu se infectează şi cicatricele rămase după vindecare sunt mai puţin vizibile. Tenul spălat cu apă de argint devine mai catifelat şi frumos.

Potrivit unor experimente de laborator, acest metal a fost extrem de eficient şi împotriva virusului gripal.

Atenţie la doză!

Excesul de argint în organism conduce la apariţia celulelor canceroase, la slăbirea văzului şi la dereglări psihice.
În terapia cu apă de argint trebuie ţinut cont şi de următorul aspect: pigmentarea pielii. Aceasta devine albastră, dar numai în cazul consumului exagerat de metal. Dar apa cu argint coloidal, obţinută cu tehnologii de ultimă oră, nu produce asemenea pericole, dimpotrivă, este un bun remediu împotriva microbilor. Consumul de argint coloidal este sigur chiar şi pentru femeile însărcinate şi pentru cele care alăptează. Mai există şi persoane alergice la acest metal, cărora nu le este indicat tratamentul cu argint.

Curiozităţi

- Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint.
- Până la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, pentru că era singurul dezinfectant cunoscut.
- Pentru a ameliora setea, atunci când nu se poate bea nimic, puteţi ţine în gură un obiect de argint.
- Cei care poartă bijuterii de argint sunt mai calmi.
- Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protezarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi tacâmurilor.
- Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză.

Popularity: 5% [?]

Atunci când vine vorba de produsele cosmetice, specialiştii afirmă că proporţiile au un rol determinant. Uneori, din dorinţa de a avea rezultate cât mai spectaculoase, aceste produse sunt aplicate în exces. Şi, în loc să ajute, mai mult strică ! În continuare, vă prezentăm cantitatea necesară pentru unele dintre ele.

Crema de faţă

Este vitală pentru sănătatea tenului şi prevenirea ridurilor. Crema, de dimensiunea unei alune, se aplică dimineaţa şi seara, după ce faţa a fost spălată. Dar, nu uitaţi, şi gâtul are nevoie de îngrijire ! Este cea dintâi zonă care dă semne de îmbătrânire. De aceea, se aplică şi aici o porţie de cremă hrănitoare, tot de mărimea unei alune.

Crema de ochi

Pentru ochi, se foloseşte o cremă specială, cantitatea aplicată echivalând cu un bob de mazăre. Se aplică astfel: se masează pielea de la colţul exterior al ochiului către cel interior al pleoapei de jos, şi de la interior către exterior, pe pleoapa de sus.

Fondul de ten

Se aplică, pe dosul palmei, atât fond de ten cât să nu depăşească dimensiunea unei monede de cinci bani, apoi se distribuie uniform cu degetele celeilalte mâini pe nas, frunte, obraji şi bărbie. Pentru un aspect uniform, se poate dispersa culoarea înspre zona gâtului.

Pasta de dinţi

Atunci când se aplică pe toată lungimea periei, nu este corect. Pentru un periaj normal, se aplică mai puţin de jumătate din această canitate. Dacă este depăşită, în timp, smalţul dinţilor va avea de suferit.

Şamponul

Pentru părul scurt, se aplică o cantitate echivalentă cu o bomboană fondantă. La părul lung, se pune o cantitate de şampon în căuşul palmei, după care, se aplică pe părul ud, masându-se bine rădăcina, după care, şamponul se întinde uşor, pe toată lungimea părului. Vârfurile fiind fragile, nu este nevoie să fie frecate cu şampon, ci catifelate ulterior cu balsam.

Trucuri mici, cu efecte mari !

Încălziţi faţa !

Atunci când faţa este spălată cu apă călduţă, temperatura pielii creşte, iar porii se vor dilata. Astfel, produsele cosmetice vor fi absorbite mai bine, dovedindu-şi eficienţa.

Pudra

Este un excelent remediu pentru părul cu tendinţe de îngrăşare. Pentru asta se foloseşte o pensulă mai mare, care se îmbibă în pudră, apoi se aplică la rădăcina părului. Se va observa apoi o schimbare în bine, pe tot parcursul zilei.

Vânătăile

Pentru a scăpa de vânătăi într-un timp cât mai scurt, se aplicaţi pe locul afectat o jumătate de ceapă crudă, care se va schimba la fiecare 15 minute, timp de două ore.

Impurităţile tenului

Pentru a curăţa tenul de impurităţi, aplicaţi seara pe faţă o soluţie preparată din zeama de la o portocală, 50 ml ceai de muşeţel şi 50 ml spirt medicinal. Lichidul se păstrează într-un recipient de sticlă, într-un loc ferit de lumină şi umezeală.

Tenul gras

Veţi reuşi să scăpaţi de tenul gras, dacă, în fiecare seară, înainte de culcare, aplicaţi o mască preparată dintr-un gălbenuş de ou, un măr zdrobit şi 50 ml suc de portocale.

Creionul de ochi

Pentru a evita ca varful creionului de ochi să lase urme urâte pe pleoape, înainte de utilizare, acesta se ţine 15 minute în frigider.

Fixativul

Îşi face treaba mult mai bine dacă este pulverizat pe perie şi piepteni, la finalul uscării. Aşa părul îşi păstrează şi volumul, dar şi strălucirea. Acelaşi truc functionează dacă se pulverizează parfum pe perie, părul mirosind delicios întreaga zi.

Popularity: 5% [?]

Conopidă cu brânză şi smântână

Ingrediente: o conopidă, 500 g brânză dulce, 100 g brânză sărată, 200 g smântână, (opţional: salam, şuncă, carne fiartă, bucăţele de slănină), 2-3 linguri de pesmet, două cepe, un ardei gras, mărar verde, condimente.

Mod de preparare:

Conopida se fierbe în apă cu sare. După ce a fiert, ea se scurge şi se condimentează cu sare şi piper. Se dă apoi prin pesmet şi se aşează într-o tavă termorezistentă, unsă cu ulei sau unt.

Peste conopidă se pun bucăţele de carne, şuncă sau salam, apoi se aşează felii de ceapă şi ardei.

Separat, brânza dulce se amestecă bine cu jumătate din cantitatea de smântână, se condimenetează, după preferinţe, apoi se toarnă peste ingredientele din tavă.

Tava se dă la cuptor. În acest interval, ouăle se bat bine, se adaugă smântâna rămasă şi brânza sărată. După aproximativ 25-30 de minute, tava se soate din cuptor, iar deasupra se toarnă ouăle şi brânza. Tava se mai lasă la cuptor 10-15 minute. Poftă bună !

Prăjitură cu nucă

Ingrediente: trei căni de făină, un praf de copt, 150 g zahăr, un pachet de unt sau untură (160 gr), un ou, smântână cât cuprinde pentru a fi un aluat fraged, o lâmâie sau alte arome, nucă măcinată.

Mod de preparare:

Untul sau untura se amestecă bine cu făina, praful de copt, iar oul cu zahărul, coaja de lămâie şi smântâna. Ingredientele se amestecă toate apoi se frământă bine, până se obţine un aluata fraged. Aluatul obţinut se dă la rece pentru o oră, după care, se împarte în patru părţi.

Din fiecare parte se formează câte o foaie. Prima foaie se întinde într-o tavă unsă, peste ea se presară nucă şi zahăr. Următoarea foaie se unge cu gem de caise, a treia cu nucă şi zahăr, iar ultima foaie, a apatra, se pune deasupra şi se înţeapă cu furculiţa. Prăjitura se dă la cuptor, la foc potrivit, timp de 30-35 de minute

Lămâia

Bogată în vitamina C, lămâia este un aliment antimicrobian, cu spectru larg. Ea controlează infecţiile bacteriene şi cu ciuperci, este eficace în tratamentul paraziţilor intestinali, regularizează tensiunea arterială, combate stresul şi bolile nervoase, fiind şi un bun antidepresiv.

Lămâiei i se atribuie multe virtuti, dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor şi tumorilor, unii specialişti afirmând că este un remediu probat, contra cancerului de toate tipurile. De asemenea, lămâia are rol diuretic, permiţând astfel curăţarea frecventă a căilor renale şi a vezicii urinare, ceea ce scade semnificativ riscul de infecţie urinară. Ajută chiar şi la scăderea acidităţii renale, deoarece acidul citric se transformă în sare, contracarând mediul acid de la nivel renal şi scăzând astfel riscul de litiază renală. Sucul de lămâie ne apără de răceala, detoxifiază organismul scăpându-ne şi de kilogramele în plus, iar coaja parfumată se foloseşte frecvent în bucătărie.

Macerat de lămâ, ouă şi miere

Se taie şase lămâi în sferturi şi se storc de zeamă într-un borcan de sticlă. Se spală şase ouă şi se pun în zeama de lămâie, iar peste ele se toarnă 400 g miere. Se lasă acest amestec la macerat două săptămâni. Se scot apoi cu o paletă gălbenuşurile şi albuşurile ( coajile de ouă, care conţin calciu, s-au dizolvat în acest macerat). Se ia în fiecare zi câte o lingură din macerat, dimineaţa şi seara, cu o jumătate de oră înainte de masă. Este un tratament îndelungat, care este bine să fie ţinut chiar şi un an. Are efect garantat, şi, pe lângă refacerea calciului, se constată o revigorare a întregului organism.

Popularity: 4% [?]

Plantele de interior fac parte din viaţa noastră. Ele ne oferă cu generozitate lumină, puritate şi frumuseţe, având efecte benefice benefice asupra noastră. Dar nu chiar toate ! O parte dintre ele provin din zonele tropicale, unde există un mare număr de plante periculoase. Seva lor, otrăvitoare pentru noi, este de fapt mecanismul lor de apărare. Atinse sau ingerate, aceste plante pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii noastre.

Flamingo

Are nevoie de apă din abundenţă, mai ales vara şi primăvara. Iarna în schimb, trebuie udată cât mai puţin. Această plantă conţine substanţe otrăvitoare în toate părţile sale. În cazul intoxicării, apar simptome precum arsurile, dificultăţi în înghiţirea mâncării, răguşeală.

Trompeta îngerilor

Are flori mari şi parfumate, ce atarnă precum pâlniile. Şi aceasta are toate părţile otrăvitoare, având în compoziţia sa alcaaloizi toxici, care pot duce la apariţia unor infecţii la oameni şi la animale. Manifestările care apar mai des în cazul acestor intoxicaţii sunt: agitaţie, halucinaţii, convulsii, somnolenţă, temperatură crescută.

Aloe Vera

Este o plantă cu rădrăcini puternice, iar frunzele ei sunt dese, groase şi de regulă, au marginea dinţată. La aloe vera, seva este otrăvitoare. Înghiţirea ei poate duce la efecte laxative. Deşi este cunoscută pentru efectele sale în tratarea arsurilor sau altor probleme ale pielii, dacă persoanele care o folosesc au pielea sensibilă, există cazuri în care pot apărea dermatite. Astfel, seva galbenă, care este toxică, trebuie eliminată.

Iedera

Are diferite culori, forme şi structuri ale frunzelor. Părţile otrăvitoare ale iederei sunt frunzele. Planta aceasta poate provoca intoxicaţii, iar manifestările datorate înghiţirii frunzelor sale pot fi: convulsii, dificultăţi respiratorii sau chiar paralizie. Iedera se ţine de cele mai multe ori lângă fesrestrele orientate spre nord ori în alte locuri cu lumina filtrată.

Crizantemele

Florile lor au diferite forme, culori şi mărimi. Cele din ghivece trebuie udate regulat, fertilizate în timpul creşterii, până apar bobocii. Părţile otravitoare ale acestei plante sunt frunzele şi tulpina, care pot provoca dermatite.

Filodendronul

Este o plantă pe care o întâlnim destul de des. Provine din America tropicală şi este cunoscută datorita efectului său decorativ. Partile sale toxice sunt frunzele ş seva, iar unele simptome constatate sunt erupţiile ş mânăarimile pielii.

Dieffenbachia

Decorativă, cu frunze mari, alungite, împânzite de multe pete albe sau galbene, n-a fost deloc dificil să ajungă una dintre cele mai dorite şi căutate plante de apartament. Trebuie ştiut că toate părţile plantei sunt otrăvitoare, iar dacă este cumva înghiţită vreo parte din ea, acest fapt va duce la umflarea gurii şi a gâtului. Seva ei trebuie ţinută departe de ochi, caci poate provoca dureri puternice.

Rhododendronul

Planta care atrage prin dimensiunile ei şi felul în care sunt formate florile, care pot fi simple sau foarte viu colorate. Şi Rhododendronul are toate părţile otravitoare. De aceea, este indicat să fie ţinut departe copii şi animalel.

Cyclamen

Gingaşă şi frumoasă, această plantă are frunzele răsucite, de culoare verde-albicios, florile sunt atrăgătoare şi pot fi albe, roşii, violet, iar pedunculii florali care le sustin sunt mai înalţi decât planta. Părţile ei otrăvitoare sunt bulbii şi rizomii, aceştia din urmă fiind amari. Pentru că se găsesc în pământ, nu există prea multe şanse ca animalele ori copiii să-i înghită.

Ficusul

Atât de impunătoare, această plantă este foarte răspândită la noi, existând peste 800 de specii. Ficusul are tulpina şi seva foarte toxice. În contact cu pielea, seva poate provoca iritaţii şi alergii.

Narcisele

Bulbii narciselor pot fi confundaţi foarte uşor cu arpagicul. Ei sunt otrăvitori, în cazul în care se consumă în cantităţi mari. Simptomele sunt: greaţă, vărsături, şi crampe şi este necesară intervenţia medicului.

Hortensia

Este o planta extremn de populară, iar aspectul ei deosebit, poate fi înşelător. Ea poate creşte până la trei metri înălţime şi înfloreşte la începutul verii. Dacă planta este consumată, pot apărea dureri de burtă, erupţii cutanate, convulsii sau chiar comă. Din fericire există antidot pentru otrăvirea cu Hortensia.

Lăcrămioara

Este o planta gingaşă, frumos mirositoare . Dar specialistii susţin că planta este otravitoare şi nu trebuie consumată, sub nicio formă, deoarece are reacţii adverse. Ea poate produce greţuri, dureri abdominale, crampe şi poate cauza aritmie cardiacă.

Brandusa de toamna

Bulbul şi seminţele plantei contin un alcaloid numit colchicină, care este folosit în tratamentul cancerului pielii, gutei, artritelor. Daca însa este folosit incorect sau ajunge din întâmplareîn organism, poate ataca ţesuturile şi organele, poate paraliza sistemul nervos central şi centrii respiraţiei.

Wisteria

Este o planta originară din sudul Statelor Unite şi din estul Asiei. Este longevivă şi foarte apreciată pentru florile sale, care cresc în mănunchiuri colorate lila, albastru, roz, roşu închis, dar şi albe.

Dar pe cât este Wisteria de frumoasă, pe atât este de periculoasă. Întreaga planta este toxică, inclusiv florile.

Foxglove

Este o plantă care face flori mov, roz sau albe. Frunzele plantei stau la baza unui medicament recomandat în cazul bolilor de inimă. Cu toate acestea, consumarea oricarei părţi a plantei poate cauza probleme cu inima, crampe, greturi ş vărsături. Pulsul poate deveni neregulat iar intervenţia unui medic este absolut necesară.

Popularity: 8% [?]

Varză a la Cluj

Ingrediente:

- o varză medie (cam de 2 kg)
- 800g un kg carne de porc tocată
- două cepe
- o ceaşcă de orez
- două-trei roşii sau două linguri pastă de tomate
- mărar
- sare, piper, foi de dafin

Mod de preparare:

Varza se toacă mărunt, se căleşte în două-trei linguri de ulei, timp de 15-20 de minute, până se înmoaie. Ceapa se căleşte şi ea, se adaugă apoi orezul, iar după puţin tim,p, se pune o ceaşcă cde apă. După ce scade apa, se adaaugă la acest amestec carnea tocată, se mai adaugă puţină apă şi se lasă pe foc, până scade. La final, se adaugă sarea, piperul şi mărarul tocat fin.
Se pregăteşte apoi o cratiţă încăpătoare, în care se pune un strat de varză, apoi carnea tocată. Se repetă de câteva ori acest procedeu în aşa fel încât ultimul strat să fie de varză.Opţional, se pot adăuga şi câteva felii de bacon şi foi de dafin. Se toarnă apoi apă până la nivelul ulimului strat, iar cratiţa se dă la cuptor. După circa 30 de minute, deasupra se pun roşiile decojite şi tăiate felii sau bulionul. Se mai lasă la cuptor câteva minute, până se rumeneşte varza deasupra. Varza a la Cluj se serveşte cu smântână şi ardei iute.

Pogăcele cu jumări

Ingrediente:  un kg de făină, 400 gr jumări, 200 gr untură de eporc, 40 gr drojdie, două ouă, 50 gr zahăr, 650 ml lapte, seminţe de chimen, sare şi piper.

Mod de preparare

Se dizolvă drojdia în puţin lapte, se adaugă zahărul, câteva linguriţe de făină şi se lasă să crească. După ce drojdia a crescut, se toarnă peste făină, se adaugă cealaltă cantitate de lapte şi se face un aluat potrivit de moale, care se pune la dospit.

Între timp, jumările se dau prin maşina de tocat, se amestecă bine cu untura, sarea şi piperul, până se formează o pastă omogenă, care se împarte în trei părţi. După ce aluatul a dospit, se face o foaie de un cm grosime, peste care se întinde, cu un cuţit, o parte din compoziţia de jumări şi untură. Coca se împătureşte sub formă de plic şi se lasă la rece 30 de minute, după care, se unge din nou cu pasta de jumări, procedându-se în acest fel de trei ori. După acest interval de timp, se face o foaie, care se taie cu paharul rotund. Fiecare bucată se unge cu ou, iar deasupra se presară chimen, după care, se aşează în tavă. Cine doreşte, poate presăra chimen şi când frământă aluatul. Pogăcelele se coc la foc potrivit, până încep să se rumenească.

Macul combate osteoporoza

Datorită conţinutului ridicat de fosfor, care ajută la absorbţia mai bună a calciului în organism, macul combate cu succes osteoporoza. S-a constatt că, după administrarea unei linguriţe de ulei de mac, zilnic, timp de 12 luni, rezultatele au fost spectaculoase.
Dar semintele de mac prezintă şi proprietăţi analgezice, calmante, afrodisiace, astringente, bactericide, emoliente, expectorante, hemostatice, hipotensive, sedative, sudorifice, tonice.

Sunt folosite în medicina naturistă ca remediu pentru astm, vânătăi, cancer, răceală, colici, hemoragie, hipertensiune arterială, hipocondrie, inflamaţii, insomnie, leucoree, cefalee, greaţă, nevralgii, otită, luxaţii, dureri de stomac, dentalgii, tumori, ulceraţii.

Reţetă dulce:  Măcinaţi 250 de grame de mac, adăugaţi o jumătate de cană de apă şi câteva linguriţe de miere. Amestecul nu trebuie sa fie excesiv de dulce, doar cât să aibă un gust plăcut. Puneţi amestecul rezultat într-un vas şi-l încălziţi pe aragaz până dă puţin în clocot. Răciţi apoi amestecul, puneţi-l într-un borcan, la frigider. Consumaţi minimum o lingură pe zi şi beţi un pahar cu apă, în care aţi stors un sfert de lămâie. Cei care sufera cu fierea pot adauga mere rase.

Popularity: 6% [?]

Fiecare dintre noi ne dorim o locuinţă plăcută, curată şi primitoare. Şi ca să fie aşa, deseori apelăm la produsele chimice din comerţ care curăţă şi împrospătează. Dar uneori, fără să ne dăm seama, facem greşeli care ne pot pune în pericol sănătatea. Fie că folosim o prea mare cantitate de produse de curăţat, fie că le combinăm într-un mod periculos. În cele ce urmează, vă oferim câteva sugestii:

Cantitatea de detergent

O cantitate prea mare de detergent va produce mai multă spumă, iar surplusul este greu de îndepărtat. Mai mult, acesta va forma o peliculă alunecoasă, care va aduna praful şi microbii.Dacă avem în casă animale de companie sau copii mici, aceeştia vor lua contact direct cu substanţele chimice. De asemenea, detergentul rămas în ţesătura rufelor puse la spălat va atrage praful, mizeria şi va acţiona foarte dur asupra fibrelor, iar hainele capătă un miros greu.

Soluţii de curăţat preparate în casă

Cum cele mai multe produse de curăţat conţin substanţe toxice vă propunem câteva soluţii naturale de curăţat, care funcţionează la fel de bine şi nu ne afectează în niciun fel.

Lămâia

Este cunoscută pentru curăţare şi înălbire. Fiind acidă, ea se foloseşte pentru suprafeţele cu depuneri de calciu, înlăturarea ruginei şi petelor de mâncare. Astfel, se stoarce o lămâie pe suprafaţa afectată, iar sucul se lasă să acţioneze timp de 30 de minute.

Uleiul esenţial de lavandă sau lămâie

Se foloseşte cu succes la îndepărtarea mucegaiului. Se amestecă o linguriţă de ulei esenţial cu două ceşti de apă, care se pun într-un recipient şi se pulverizează pe suprafaţa afectată. Se mai poate amesteca o ceaşcă de oţet cu 10-15 picături de ulei esenţial de lămâie şi puţină apă, obţinându-se astfel o soluţie pentru curăţat geamurile.

Detergent cu săpun

Pentru prepararea acestui produs, avem nevoie de: patru căni de apă, o cană de borax, o cană de sodă de rufe, 1/3 dintr-un calup de săpun, 20 litri de apă şi o găleată mai mare, de 24 de litri. Săpunul ras se pune la fiert cu patru căni de apă, la foc mic, până se dizolvă. Amestecul obţinut se pune peste cei 20 l de apă din găleată, se adaugă soda de rufe, apoi boraxul şi se amestecă până ce soluţia se îngroaşă. Preparatul obţinut se lasă apoi 24 de ore, după care poate fi folosit pentru rufe.

Soluţie pentru curăţat sticla

Pentru curăţarea sticlei, putem obţine o soluţie naturală utilizând două căni de apă, două căni de spirt şi o jumătate de cană de amaoaniac. Ingredientele se amestecă bine, după care se pun într-un recipient tip spray. Pentru curăţarea suprafeţei de sticlă se foloseşte o cârpă curată, care absoarbe bine şi nu lasă scame.

Bicarbonatul şi efectele lui

Atât bicarbonatul de sodiu cât şi sarea sunt substanţe abrazive, dar nu foarte dure, care pot lua uşor locul pudrelor de curăţat din comerţ. Sarea este ceva mai dura, dar totuşi destul de blândă pentru curăţarea diverselor suprafete. Înlocuieşte cu succes orice praf de curăţat şi înepărtează mirosurile neplăcute din frigider. Pentru asta se presară bicarbonat într-o farfurioară, care se păstrează în frigider. Pentru desfundarea ţevilor se pun patru linguri de bicarbonat, amestecate cu puţin oţet în chiuvetă, apoi se deschide robinetul cu apă caldă.

Masina de spalat vase îşi va pierde iz neplăcut, dacă se adaugă două linguri de bicarbonat în recipientul pentru detergenţi. Totodată, acesta va ajuta şi la curăţarea şi dezinfectarea veselei.

Caferiera va arăta foarte bine dacă se toarnă un pliculeţ de bicarbonat peste apă. Filtrul, cana şi recipientul din plastic se vor curăţa de orice miros de cafea veche. După ce apa cu bicarbonat a curs în vasul cafetierei, apa se toarnă în chiuvetă, pe care o va dezinfecta. Caserolele din plastic, lada frigoriifică şi chiar porţelanurile, pot fi curăţate cu soluţie de bicarbonat.

Popularity: 4% [?]

Mâncare cu castraveţi muraţi

Ingrediente: două cepe mari, 2-3 linguri de ulei, 1/2 kg carne de porc (pulpă sau spată), o legătură de mărar, două linguri de pastă de roşii, 1/2 kg de castraveţi muraţi, un ardei gras, sare şi piper.

Mod de preparare:

Ceapa se căleşte împreună cu ardeiul gras. Se adaugă apoi carnea tăiată cubuleţe şi se lasă la prăjit, până devine albicioasă. Se pune apoi sare, piper, după gust şi pasta de roşii diluată cu puţină apă. Peste ingredientele din cratiţă se toarnă apă, atât cât să acopere carnea şi se lasă la fiert.

Între timp, castraveţii muraţi (neaparat în saramură, nu în oţet) se taie felii şi se pun la fiert timp de 5-10 minute, pentru a ieşi puţin acreala din ei. Când carnea este fiartă, se adaugă la sosul cu carne, iar la final, se pune mărarul tocat. Se mai lasă la fiert încă cinci sau zece minute, după care, mâncarea de castraveţi şi carne se poate servi cu cartofi piure.

Prăjitură pufoasă cu suc de roşii

Ingrediente pentru aluat: 350 ml suc de roşii, un ou, 10 linguri cu zahăr, 15 linguri cu ulei, o linguriţă cu vârf de amoniac alimentar, o linguriţă cu zeamă de lămâie, făină cât cuprinde.

Pentru cremă: 200 g nuci măcinate, două căni cu lapte, 6 linguri cu griş, 8 linguri cu zahăr, 200 g unt, 100 g zahăr pudră, o lămâie.

Mod de preparare:

Zahărul se freacă bine cu oul până se topeşte, se toarnă apoi treptat, uleiul şi sucul de roşii. Amoniacul se stinge cu zeamă de lămâie şi se adaugă şi el la compoziţie. Se încorporează făina, până se obţine un aluat potrivit de moale. Din aluatul format se fac cinci foi, care se coc pe dosul tăvii.

Crema

Laptele se fierbe la foc mic, împreună cu zahărul şi grişul, până se îngroaşă. După ce s-a răcit se adaugă untul frecat cu zahăr pudră. Crema obţinută se acreşte cu zeamă de lămâie şi se împarte în două părţi. Într-una din ele se încorporează nuca măcinată. Între foile coapte se pune crema de griş şi de nucă.

Nucile

Fiind bogate în proteine, lipide, glucide, minerale şi vitamine, nucile ajută mult organismul, mai ales în perioada rece a anului. Pe lângă faptul că sunt foarte hrănitoare, nucile au şi valoare terapeutică bine definită. Sunt recunoscute pentru proprietăţile laxative şi antidiareice, cât şi pentru cele antitoxice, la nivelul pielii şi al circulaţiei limfatice. De asemenea, ele au acţiune vermifugă. Cura cu nuci este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii, pirozis, diaree, constipaţie. Sfărîmate la mixer sau făcute pudră, nucile nu provoacă iritaţie în gură. Doza maximă nu trebuie să depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la două zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung.

Bezele cu nuci

Se bat albuşurile de la şase ouă cu 300 grame de zahăr şi un plic de zahăr vanilat, până se obţine o spumă compactă. Se adaugă 300 g nuci măcinate şi coajă de lămâie. Se tapetează o tavă cu hârtie de copt şi se pune compoziţia într.-un cornet, formându-se în tavă bezele. Acestea se coc la foc mic sau cu uşa cuptorului întredeschisă, până se usucă.

Popularity: 8% [?]

Gingaşă, delicată şi decorativă, orhideea este considerată a fi una dintre cele mai frumoase flori exotice, putându-se încadra perfect oricărui decor. Dar pentru a ne putea bucura de ea, trebuie să-i oferim condiţii adecvate şi o îngrijire corespunzătoare.

Amplasarea

Cel mai bine ar fi să aşezăm orhideele în spatele unor ferestre orientate spre est sau nord. Ele iubesc locurile luminate, dar se tem de razele puternice ale soarelui şi curenţii de aer. Iarna adoră temperaturile de 14-16 grade C, iar vara pe cele de 22-24 grade C.

Ghiveciul cu orhidee

Cel mai frecvent, orhideele sunt puse în pahare de plastic, găurite. Pentru o mai bună îngrijire, paharul sau ghiveciul ar trebui introdus într-un alt ghiveci mai mare sau o vază transparentă. mare. Pe fundul acesteia, e recomandat să aşezăm un strat de pietre, astfel ca fundul ghiveciului să nu stea direct în apă. Acest strat va fi menţinut permanent umed.

Rădăcinile şi tulpina

Rădăcinilor de orhidee le place înghesuiala, motiv pentru care trebuie să avem grijă ca ghiveciul sau paharul să fie de dimensiuni mici. Dacă sunt puse în ghivece mai mari, ele nu vor înflori, pentru că-şi vor dezvolta doar rădăcinile.

Când o tulpină a terminat de înflorit, nu trebuie tăiată niciodată de la bază. Aşteptaţi înmugurirea noilor tije florale pe tulpină şi apoi tăiaţi crenguţa, chiar deasupra mugurilor.

Culoarea frunzelor

Este un bun indicator pentru sănătatea plantei. O orhidee sănătoasă are frunzele verzi-deschis. Dacă sunt închise la culoare, înseamnă că planta nu primeşte destulă lumină, iar dacă sunt galbene-verzui, primeşte prea multă. Dacă frunza are un aspect ofilit şi un început de uscare, înseamnă că a primit prea multă apă sau prea puţină.

Udarea

Orhideea se udă o dată pe săptămână. O udare în exces, poate duce la putrezirea rădăcinilor. Apa trebuie să aibă o temperatură medie şi fără calcar. Planta se introduce într-o găleată şi se scufundă partea inferioară cu ghiveci cu tot. Se lasă câteva minute până când bulele de aer nu mai urcă la suprafaţă, apoi se scoate şi se lasă apa să se scurgă. Ea nu trebuie să stagneze în farfurioară. Frunzele nu se udă, dar iarna, când funcţionează încălzirea şi atmosfera este uscată, este permis să fie pulverizată apă şi pe frunze. Florile, nu se pulverizează niciodată.

Cum reînfloreşte?

După înflorire, planta se instalează într-o cameră mai rece, se reduce stropitul, dar se menţine pulverizarea apei pe frunze.

Replantarea orhideei

Replantarea este recomandată o dată la doi ani. Nu se plantează în sol sau în orice pământ. Orhideea are nevoie de un compost special, care se găseşte în magazinele de specialitate.

Îngrăşământul

Se administrează un îngrăşământ special pentru orhidee, care este pulverizat pe frunze sau diluat în apa de stropit, la fiecare două stropiri.

Atenţie!

La primul semn de boală, trebuie să-i schimbaţi locul. Dacă folosiţi pietriş din grădină sau de la râu, el trebuie dezinfectat, cu un amestec de apă şi clor, apoi clătit înainte de a fi pus pe fundul ghiveciului.

Orhideele iubesc taninul, aşa că în solul lor, se poate adăuga un dop de plută de la o sticlă de vin roşu, tăiat în bucăţele.

(www.casasigradina.ro)

Popularity: 6% [?]

• Prăjiturile se scot mai uşor din formă, fără să se rupă, dacă se pune tava fierbinte, pe un vas rece, scos din frigider sau pe un prosop umezit în apă rece.

• Foile de plăcintă devin mai pufoase dacă înainte de coacere sunt unse cu untdelemn, amestecat cu sifon.

• Cremele de ciocolată vor fi mai fine şi mai aromate dacă veţi topi ciocolata într-o jumătate de ceaşcă de cafea şi nu în apă caldă aşa cum se procedează de obicei.

• Ştrudelul cu mere devine mai aromat dacă este însiropat cu lichidul rezultat prin fierberea cojilor de mere în apă cu zahăr.

• Fasolea verde îşi păstrează culoare dacă în apa în care fierbe se adaugă o lingură de bicarbonat. La oală nu trebuie pus capac !

• Muştarul se păstrează în condiţii perfecte, dacă se toarnă deasupra puţin ulei sau se pune o felie de lămâie, care se schimbă period, cu alta proaspătă.

• Orezul rămâne întreg şi alb la fiert, dacă în apa în care fierbe se adaugă o felie de lămâie.

• Oul este mai uşor de curăţat dacă în apa în care fierbe se adaugă câteva picături de oţet.

• Micii vor fi foarte gustoşi dacă se pun pe grătarul bine încins, presărat cu sare, iar ei sunt stropiţi cu puţină apă.

Popularity: 9% [?]

Nemernicia şi bătaia de joc de pe drumurile naţionale nu mai are margini. Rovinieta! Rovinieta! Rovinieta!

Pentru ce aceşti bani! Pentru ce taxa de drum din combustibil?

Imaginea alăturată spune totul. La doi paşi de camera de supraveghere, pe DN 7 Deva-Arad, în zona Săcămaş, gropile au ajuns adevărate cratere. Cine răspunde de pericolul iminent la care suntem expuşi?!

Iar dacă ai uitat să cumperi rovinietă, amenzile curg lanţ. Nu ar fi normal să ţi se aducă imediat la cunoştinţă abaterea comisă? Stupid, înştiinţările despre o asemenea faptă vin curent, după cinci sau şase luni.

Adevărată nesimţire şi bătaie de joc! Domnilor care gestionaţi drumurile naţionale, nu vă e frică de Dumnezeu pentru ceea ce faceţi?

Lege?! Legea este de partea unui sistem corupt şi o gaşcă ce se înfruptă din banii plătiţi de şoferii României pentru taxa de drum.

Unde se duc aceşti bani ? Rovinieta! Da, este un contract nescris între părţi, dar de răspuns, răspunde doar cel care plăteşte! Inclusiv pentru daunele majore provocate maşinilor care circulă în asemenea condiţii de drum.

Până când vă bateţi joc de noi, domnilor de la drumuri?!

Cornel Poenar

Popularity: 6% [?]

S- a început implementarea proiectului privind reabilitarea, modernizarea si dotarea Grupului Şcolar”NICOLAUS OLAHUS” din municipiul Orăştie

Din luna decembrie 2011, a inceput implementarea proiectului „Reabilitare termică clădire laboratoare şi ateliere Şcoală – Grup Şcolar „Nicolaus Olahus” din Municipiul Orăştie şi îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicării”, cod SMIS: 13090, finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 3 –Îmbunătăţirea Infrastructurii Sociale, Domeniul Major de Intervenţie 3.4 – Reabilitarea/modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă.

În urma semnării contractului de finanţare pentru realizarea lucrărilor de reabilitare a clădirii şi dotarea cu echipamente informatice performante, la Grupul Şcolar NICOLAUS OLAHUS urmează să se investească o sumă totală de 2.354.425,42 lei din care 1.772.507,10 lei reprezintă asistenţă financiară nerambursabilă asigurată de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi de Guvernul României prin Programul Operaţional Regional.

Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea calităţii infrastructurii de educaţie şi a dotării instituţiilor de învăţământ preuniversitar de la nivelul Regiunii de Dezvoltare Vest, în vederea asigurării unui proces educaţional la standarde europene şi a creşterii participării populaţiei şcolare la procesul educaţional de calitate.

Prin implementarea proiectului se vor obţine până la finele anului 2012, următoarele rezultate:

1. Reabilitarea şi modernizarea unui corp de clădire şi a atelierelor şcoală din cadrul Grupului Şcolar „Nicolaus Olahus” prin realizarea lucrărilor:
1. Executarea termoizolării faţadelor, cu plăci de material termoizolant performant şi aplicarea tencuielilor exterioare.
2. Înlocuirea ferestrelor din lemn, cu altele noi din PVC cu termopan.
3. Reabilitarea instalaţiei electrice.
2.  Îmbunătăţirea calităţii dotării şcolii pentru asigurarea unui proces educaţional la standarde europene:
1. Realizarea unei reţele, care să conecteze toate echipamentele IT.
2. Dotarea cu IT şi software educaţional.

Perioada de implementare a proiectului este de 13 luni şi pe măsură ce activităţile se desfăşoară şi în funcţie de impactul acestora, echipa de implementare va asigura informarea comunităţii asupra rezultatelor obţinute.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Popularity: 7% [?]

Limbă cu sos de lămâie

Ingrediente: un kilogram de limbă de porc sau vită, o ceapă, un morcov, un pătrunjel, o lingură de făină, un pahar cu vin alb, 100 g unt, două linguri de smântână, o lămâie, o mână de alune tăiate, sare, piper măcinat, mărar verde.

Mod de preparare:

Limba se pune la fiert în apă rece cu sare. După ce se ia spuma, se adaugă legumele întregi şi se lasă la fiert. Când este fiartă, limba se curăţă de pieliţe şi se taie felii.

Separat, untul se topeşte într-o cratiţă, se adaugă făina, iar după omogenizare, se pune câte puţin din vin. Se adaugă apoi smântâna şi se amestecă bine, să nu rămână cocoloaşe. Zeama de lămâie, condimentele şi alunele să adaugă la sosul obţinut. Sosul se mai lasă câteva minute la foc, iar la final, se adaugă bucăţile de limbă. După ce se ia de pe foc, se presară mărarul tocat şi se condimentează, după gust.

IMPORTANT !

Legumele şi zeama în care a fiert limba nu trebuie aruncate. Ele pot fi folosite pentru o supă delicioasă. Se taie mărunt, se adaugă o mână de orez şi câteva roşii. După ce ingredientele adăugate au fiert, se presară verdeaţă, după preferinţe.

Ecler

Ingrediente: 100 gr lapte, 100 gr apă, 100 gr untură, 150 gr făină, cinci ouă, sare.

Apa cu untura şi laptele se pune la fiert. Când dă în clocot, se ia de pe foc, se adaugă făina şi se amestecă bine. După ce făina s-a încorporat, aluatul se ia de pe foc, se lasă puţin să se răcească, după care se adaugă, pe rând, cele cinci ouă. Aluatul se amestecă bine, apoi se lasă o jumătate de oră să se odihnească.

Între timp, tava se unge cu ulei sau untură şi cu un cornet sau o linguriţă, se pun grămăjoare mici de aluat în tavă. Se dau la cuptorul cald şi nu se deschide uşa timp de 15 minute.

Crema: 700 gr lapte din care se iau 100 gr, iar restul se pune la fiert cu 150 gr zahăr, vanilie. Făina (150 gr) se amestecă cu laptele rece, se adaugă 5 linguri zahăr şi 5 gălbenuşuri. Totul se toarnă peste laptele în clocot, apoi se lasă la foc mic până se leagă crema. Se ia apoi de pe foc, iar după câteva minute, se încorporează albuşele bătute spumă cu 100 g de zahăr.

Popularity: 9% [?]

Specialiştii susţin că da. Pentru că, o parte din trasăturile noastre seamănă cu anotimpul în care ne-am născut. Cercetările au arătat că vremea şi lumina soarelui, la momentul naşterii, ne influenţează caracterul, sănătatea şi chiar capacităţile noastre intelectuale.

Astfel, note mari la şcoală au, în general, copii născuţi primăvara. Cei născuţi vara, sub imperiul soarelui, sunt optimişti şi puternici. Copiii născuţi toamna sunt mult mai atraşi de sport decât cei născuţi în restul anului. Pe cei care au venit pe lume iarna, frigul i-a facut ambiţioşi, rezistenţi şi exigenţi.

Amprenta primăverii

Cei născuţi între echinocţiul de primăvară – 21 martie şi solstiţiul de vară – 21 iunie sunt dinamici şi plini de viaţă. Impulsivi, uneori uşuratici, sunt gata să încerce lucruri noi şi să se bucure de tot ceea ce le oferă viaţa. Dar le lipseşte cu desăvârşire simţul organizării şi diplomaţia. Îşi fac prieteni cu uşurinţă şi răspândesc o energie pozitivă molipsitoare.

Cei născuţi în martie sunt sinceri, generoşi, cu firi schimbătoare, visătoare şi secretoase.

Cei din aprilie sunt dinamici, aventuroşi, uneori răzbunători.

Cei care s-au născut în mai sunt încăpăţânaţi, instabili emoţional, pasionali, inteligenţi, clarvăzători.

Zestrea verii

Cei născuţi între solstiţiul de vară- 21 iunie şi echinocţiul de toamnă – 23 septembrie sunt activi, pasionali, calzi şi altruişti. Uşor sarcastici, aceştia sunt analitici şi buni ascultători. Pe de altă parte, ei sunt înclinaţi să judece la locul de muncă, acceptă greu criticile, fiind convinşi că au întotdeauna dreptate. Îşi exprimă greu sentimentele şi nu ştiu să-şi pună în valoare talentul nativ.
Cei născuţi în iunie sunt sensibili, temperamentali, comici, vorbăreţi, prietenoşi, dar uşor de rănit.

Cei din iulie sunt sinceri dar secretoşi, muncitori, orgolioşi.

În schimb, cei din august sunt glumeţi, spirituali, geloşi, puţin nervoşi, curajoşi şi buni observatori.

Trasăturile toamnei

Cei născuţi între echinocţiul de toamană – 23 septembrie şi solstiţiul de iarnă – 22 decembrie au un caracter puternic sunt independenţi şi deosebit de răbdători. Se orientează spre carieră, sunt bine organizaţi şi, dacă e cazul, pot face presiuni. Gândesc mult înainte de a acţiona şi se bazează pe raţiune. Au momente în care caută singurătatea, dar sunt gata să se distreze când li se oferă ocazia. Impredictibili, dar calzi şi prietenoşi.

Persoanele născute în septembrie sunt firi precaute, bine organizate, atente la detalii, studioase.

Cei din octombrie sunt secretoşi, egoişti, romantici, hotărâţi, sinceri, uneori irascibili.

Cei din noiembrie au caractere ambiţioase, generoase, răbdătoare, şi sunt capabili de sentimente profunde.

Influenţa iernii

Cei născuţi între solstiţiul de iarnă – 22 decembrie şi echinocţiul de primăvară – 21 martie sunt percepuţi ca personalităţi puternice şi sigure pe sine, dar, în realitate, sunt destul de timizi şi rezervaţi. Iubitori de singurătate, îşi fac puţini prieteni, dar le sunt loiali toată viaţa. Buni organizatori şi lideri, sunt înclinaţi spre cariere strălucitoare. Sunt capabili de realizări deosebite, fără să ceară ajutor din partea altora. Când sunt puşi în faţa unor alegeri dificile sunt categorici şi ţin cont numai de interesul lor.

Cei născuţi în luna decembrie sunt sociabili, logici, practici şi îi influenţează uşor pe ceilalţi.

Celor din ianuarie le place să critice, sunt extrem de atenţi, inteligenţi, tăcuţi, introvertiţi.

În sfârşit, cei născuţi în luna februarie sunt încăpăţânaţi, uneori rebeli, petrecăreţi, realişti, critici şi nu suportă restricţiile.

(www.horoscop.ro)

Popularity: 6% [?]

Considerată magică de-a lungul istoriei, cifra şapte a fascinat şi continuă să fascineze. Pentru că, există o mulţime de „7„ care ne înconjoară. Începând cu viaţa noastră, care se petrece într-o săptămână, formată din şapte zile. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva curiozităţi legate de această cifră.

Minunile lumii:

Cele şapte minuni ale lumii antice: Marea Piramidă de la Giza, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiţei  Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos şi Farul din Alexandria.

Cele 7 minuni ale Evului Mediu: Colosseum-ul din Roma, Catacombele din Alexandria, Marele Zid Chinezesc, Stonehenge, Turnul din Pisa, Turnul de Porţelan din Nanjing, Moscheea de la Hagia

Cele 7 minuni naturale ale lumii: Muntele Everest, Cascada Victoria, Marele Canion, Marele Recif de Corali, Aurora Boreală, vulcanul Paricutin, portul Rio de Janeiro.

• Există 7 continente: Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, Antarctica, Australia sau Oceania.
• Forma piramidelor din Egipt dă naştere cifrei şapte, prin combinarea celor trei laturi ale triunghiurilor şi a celor patru ale pătratelor.
• În muzică, cele şapte note se repetă în octave.
• Cerul este împărţit în 7: atmosfera, exosfera, lonosfera, termosfera, mezosfera, stratosfera şi troposfera. Curcubeul are 7 culori

7 – în tradiţiile lumii

Numărul şapte apare sub diverse forme şi sensuri în tradiţiile lumii.

• La mayaşi, ziua a şaptea este sub semnul jaguarului, întruchipare a forţelor lăuntrice ale pământului, această zi fiind plină de fast.
• În Islam, şapte este un simbol al desăvârşirii, vorbindu-se despre şapte ceruri, şapte tărâmuri, şapte diviziuni ale iadului, şapte porţi.
• Pentru turco-mongoli numărul şapte este număr sacru şi cosmic.
• În Maroc, femeile sterpe îşi înfăşoară cingătoarea de spate de şapte ori în jurul trunchiului anumitor copaci, apoi o agaţă de una din cele şapte funii legate de aceştia.
• În India, tradiţia hindusă îi atribuie soarelui şapte raze: şase corespund direcţiilor spaţiului, iar a şaptea centrului. În legendele budiste se spune că după ce s-a născut, Buddha s-a ridicat în picioare şi a făcut 7 paşi.
• Şi în Africa, numărul şapte este un simbol al perfecţiunii şi al unităţii.
• În Japonia, mitologia vorbeşte despre Cei Şapte Zei ai
  Norocului (Shichifukujin). Bushido sau “calea războinicului” este un cod ce ajuta samuraii să însuşească 7 virtuţi.
• În cultura chinezilor, numărul 7 este proeminent; de exemplu, a şaptea zi după prima lună plină din an este Ziua Omului. Aceasta zi este considerată ziua universală a tuturor fiinţelor umane de pe planetă; de aceea, fiecare chinez îşi sărbătoreşte ziua de naştere la data respectivă dar şi în ziua calendaristică în care a apărut pe Pământ.
• Cultura hindusă susţine că omul are 7 puncte energetice,
  chakrele.
• Consiliul suprem al babilonienilor se compunea din 7 zei, fiecare legat de un astru.
•  În folclorul iranian, pisica are 7 şi nu 9 vieţi şi îşi poartă pisoii de şapte ori în şapte locuri diferite.
• În iudaism, al şaptelea Rai este denumit Araboth şi este casa Tronului Gloriei care este păzit de cei şapte arhangheli.
• Templul lui Solomon avea 7 trepte.
• Roma a fost construită pe şapte coline: Palatina, Capitolina, Quirinal, Viminal , Esquilina, Caelan, Aventina. Ea a fost condusă, la început, de o linie de şapte împăraţi.
• Nici din cultura noastră tradiţională nu lipseşe cifra 7: balaurul din basm (corespondentul dragonului în mitologia românească) avea 7 capete; la masa ursitoarelor unui prunc se aşează 7 linguri noi de lemn şi se presară sare în 7 locuri ale mesei; postul Paştelui ţine 7 săptămâni, cortegiul către groapă face 7 popasuri – simbolizând cele 7 opriri ale lui Iisus pe Golgotă.

În Biblie :

• Dumnezeu a creat lumea în şase zile, iar în cea de a şaptea se odihneşte, transformând-o în zi sfântă. Odihna din ziua a şaptea marchează un legământ între Dumnezeu şi Om.
• Cele 7 păcate de moarte – avariţia, invidia, mânia, aroganţa, desfrâul, beţia şi lenea.
• Cele 7 virtuţi: dragostea, credinţa, tăria sufletească, speranţa, inteligenţa, cumpătarea, dreptatea.

Corpul uman:

• Există 7 stadii ale dezvoltării umane: embrionul, fătul, sugarul, copilul, adolescentul, adultul, bătrânul.
• Mărimea capului intră de 7 ori în înălţimea corpului.
• Dimensiunea ochiului este a 7-a parte din lăţimea totală a capului.
• Sunt 7 articulaţii ale membrelor superioare.
• Potrivit studiilor ştiintifice, 7 este numărul de ore pe care trebuie să îl doarmă un om pe noapte.
• În tradiţia hipocratică, numărul 7 guvernează bolile corpului uman.
• Învăţăturile antice ne spun că sufletul omului are 7 proprietăţi, care sunt influenţate de cele 7 planete. Focul animă, pământul ne ajută să simţim, apa ne dă grai, aerul ne ajută să gustăm, ceaţa să vedem, florile ne dau auzul, iar vântul din sud mirosul; astfel, cele “şapte simţuri antice” sunt: mirosul, auzul, vederea, gustul, vorbirea, simţul tactil şi mişcarea.

„7” – combinaţie dintre 3 şi 4

Combinaţia dintre 3 si 4 formează cifra 7. Ea este norocoasă deoarece combină ceea ce ne umple sufletul atât de bucurie, cât şi de înţelepciune cu tot ce ne înconjoară pe Pământ.

Despre 3 putem vorbi la nesfârsit. În toate culturile lumii
aceasta reprezintă esenţa Divinităţii, a vieţii inseşi, a sufletului.
Numarul 4 este şi el legat de numeroase culturi, în special când vine vorba de topografie. Nordul, sudul, estul şi vestul sunt principalele puncte ce nu numai că pot fi găsite pe orice hartă, dar poartă şi diverse calităţi ce variază uşor de la o civilizatie la alta.

Est – tinereţe, primăvară, început, zi.

Sud – om tânăr, fecioară, vară, fertilitate, căldură.

Vest – maturitate, adult, toamnă, apus, hibernare, introspecţie.

Nord – bătrân, înţelepciune, iarnă, perseverenţă, putere, claritate.

Aşa după cum se observă, cifra 7 are o particularitate aparte: este atotprezentă în aproape toate aspectele vieţii, pe multe şi diverse planuri.

Popularity: 10% [?]

Dacă excesele alimentare din perioada sărbătorilor de iarnă au lăsat urme, un regim de detoxifiere este binevenit. Şi asta nu doar pentru un plus de sănătate, ci şi pentru a pierde kilogramele acumulate. Reţete de detoxifiere sunt multe, dar depinde de fiecare pentru ce optează. Adică, pentru una mai permisivă sau una restrictivă.

Alimente permise şi nepermise

Cura de detoxifiere nu este o cură de slăbire. Ea se axează mai mult pe legume, fructe şi lactate uşoare.

Alimente interzise.

La acest capitol stau toate prăjelile, conservele afumate, mezelurile şi brânzeturile, care conţin coloranţi, conservanţi sau amelioratori, dulciurile, făinoasele albe, alcoolul, cafeaua şi băuturile răcoritoare sintetice.

Alimente permise

Cerealele integrale, fără adaos de zahăr, pâinea neagră, multe fructe şi legume proaspete. Este permisă doar carnea de pui sau peşte, preparată la abur sau grill.

Regimul permisiv

Cei care aleg să urmeze un regim permisiv, pot consuma dimineaţa iaurt cu cereale integrale şi seminţe, la prânz pot mânca peşte sau pui, iar seara legume. Gustările dintre mese pot fi formate din fructe. În cazul acestor diete este recomandabil să se bea mult ceai. De asemenea, dimineaţa şi seara înainte de culcare se bea un pahar de apă plată amestecată cu sucul de la o jumătate de lămâie.

Detoxifierea ficatului

Pentru detoxifierea ficatului este bine să se bea dimineaţa, pe stomacul gol, o lingură de ulei de măsline, amestecat cu puţin suc de lămâie. Nu ar fi rău ca o zi pe săptămână să se consume doar alimente în stare naturală: fructe, legume, sucuri naturale, nuci, stafide, smochine, curmale, cereale integrale, apă, ceaiuri etc.

Sucurile naturale

Se prepară din legume şi fructe şi se consumă câte un pahar de suc după fiecare masă, timp de cel puţin cinci zile. Pentru un plus de savoare, se pot combina mai multe fructe. Dar sucurile nu trebuie îndulcite, iar dacă sunt citrice, se beau cu paiul, pentru că acidul citric atacă dinţii.

Ceaiuri

Ceaiul de muşeţel este recomandat pentru detoxifierea intestinală. Se bea în fiecare dimineaţă o infuzie preparată din lămâie şi flori de muşeţel. Lămâia se taie rondele, se adaugă peste o linguriţă cu flori de muşeţel şi 200 ml apă clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă la macerat de seara până dimineaţa. Se strecoară prin presare. Infuzia obţinută se bea cu cel puţin 30 de minute înainte de micul dejun.

Pătrunjelul

Pătrunjelul este o plantă extraordinară atunci când vine vorba despre detoxifiere. Sucul de pătrunjel, baut imediat după preparare şi pe stomacul gol, în cură de două săptămâni, are acţiune diuretică. Se poate consuma şi pătrunjel proaspăt sau sub formă de fiertură. Se pune la fiert un litru de apă, iar când dă în clocot, se adaugă o legătură proaspătă de pătrunjel. Se lasă să fiarbă cinci minute, după care se strecoară. După ce s-a răcit, se consumă pe parcursul zilei.

Socul

Este recomandat persoanelor care vor să înceapă o cură de slăbire.

Ceaiul din flori de soc, trei căni pe zi, la fel ca şi tinctura de soc, (1-3 linguriţe dizolvate în apă sau în ceai), are efect diuretic şi depurativ.

Argila

Poate fi folosită în curele de detoxifiere, dar nu în exces. În fiecare seară se prepară o compoziţie dintr-o linguriţă de argilă şi un pahar de apă. Apa de argilă se consumă pe stomacul gol, dimineaţa, la prânz şi seara înaintea orelor de masă. Primele trei zile, apa de argilă se consumă fără argilă, iar restul zilelor din cură se consumă şi argila. Apoi cura se ţine 6 luni, câte 10 zile pe lună.

Popularity: 12% [?]

Piept de pui cu cartofi şi porumb

Ingrediente: 300g piept de pu, 7 cartof, o conservă de porumb boabe, 1-2 fire de praz, 4 linguri de ule, 2 linguri de smântână, pătrunjel verde, mărare, sare şi piper

Mod de preparare

Cartofii se fierb în coajă pe jumătate. Pieptul de pui se spală, se taie cubuleţe, iar prazul se spală şi se taie mărunt.

Într-o tigaie se încinge uleiul şi se căleşte carnea, întorcând-o pe toate părţile să se pătrundă bine. Se scoate într-un vas şi se condimentează cu sare şi piper. Cartofii se curăţă de coajă, se taie cubuleţe şi se prăjesc în tigaie, în acelaşi ulei în care s-a prăjit pieptul de pui. După ce s-au rumenit, cartofii se sărează, se piperează, apoi se amestecă cu pieptul de pui şi porumbul din conservă. Porumbul se clăteşte înainte cu apă rece, apoi se strecoară. În uleiul rămas de la cartofi, se căleşte uşor prazul şi se toarnă peste amestecul de cartofi, pui şi porumb. Se mai adaugă condimente, după gust, apoi se pune smântâna, mărarul şi pătrunjelul. Compoziţia se toarnă într-o tavă termorezistentă, se acoperă cu folie şi se dă 15-20 de minute la cuptor, la foc potrivit.

Prăjitură „Ţiganul beţiv”

Ingrediente: patru gălbenuşuri, 150 g zahăr, 150 margarină, două linguri cacao, 150 g făină, bicarbonat stins cu oţet. Ingredientele se amestecă apoi se adaugă spuma de la cele patru ouă, iar compoziţia se dă la cuptor.

Crema 1: 250 g nucă măcinată, 150 g rom, 150 g zahăr pudră. Ingredientele se amestecă bine iar compoziţia obţinută se toarnă peste blat.

Crema 2: patru ouă întregi, şase linguri de zahăr, o lingură de cacao. Toate se fierb pe abur până se obţine o cremă. După ce s-a răcit, crema se amestecă cu 200 g unt, frecat cu 200 g zahăr pudră şi două prafuri de vanilie. Crema obţinută se toarnă peste prima, iar deasupra se rade ciocolată.

Hreanul

Hreanul are proprietăţi antibiotice, diuretice, antibacteriene şi antiinflamatorii. Datorită conţinutului bogat în vitamina C, hreanul are acţiune antiscorbutică. Partea cea mai utilizată din hrean este rădăcina, care se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu, de la plante cu vârstă de 1-3 ani.

Ştiucă cu hrean

Ingrediente: o ştiucă mare, un morcov, un pătrunjel, o ceapă, două bucăţi de hrean, unt cât o nucă, 200 ml smântână, o lingură de făină, sare, piper, boia.

Mod de preparare:

Peştele se acoperă cu un litru de apă, în care se pune zarzavatul rondele, ceapa tocată şi o bucată de hrean tăiat în patru. Se condimentează, se adaugă untul şi se lasă să fiarbă. Când este fiert, peştele se scoate din apă, iar zeama se lasă să scadă la jumătate, după care se strecoară. Se amestecă apoi cu smântâna frecată cu făină şi se fierbe puţin. Sosul obţinut se toarnă peste peşte, iar hreanul rămas se rade şi se presară deasupra.

Popularity: 12% [?]

Prăjitură „Coca-cola” 250

Glazura: 12 linguri de apă, 150 g zahăr, 100 g cacao se fierb până se îngroaşă, apoi crema obţinută se lasă să se răcească.

Crema: 250 g margarină Rama se freacă spumă cu 100 g zahăr pudră. Se pun pe rând 8 gălbenuşuri şi treptat se toarnă glazura rece.

Blat: 1/4 din crema obţinută se ia într-un castron, la care se adaugă trei linguri cu vârf de făină, trei linguri de nucă măcinată, un praf de copt şi cele 8 albuşuri bătute cu 4 linguri de zahăr, apoi se dă la cuptor.

Peste blatul rece se toarnă crema în care s-au pus sâmburi de nucă prăjiţi şi tăiaţi subţire, fructe din compot, stafide ţinute în rom, bucăţele de ciocolată albă. Deasupra se pune frişcă şi se rade ciocolată.

Fursecuri de Crăciun

Ingrediente

200g unt, 200g făină,100g zahăr pudră, 100g nuci măcinate, o lingură de rom, coajă de lămâie, 100 g ciocolată menaj, zeamă de lămâie, sare, 150-200 g zahăr pudră.

Mod de preparare

Untul se freacă spumă cu zahărul, se adaugă un vârf de cuţit de sare, romul, coajă de lămâie rasă apoi nucile amestecate cu făină.

Compoziţia se omogenizează şi se pune la rece timp de 30 de minute. Se întinde o foaie de de 5 mm grosime şi se decupează rondele, care se dau la cuptor, la foc potrivit. Ciocolata se topeşte şi se toarnă peste fursecurile reci. Sucul de lămâie se amestecă bine cu zahăr praf, până se obţine o compoziţie tare, din care, se pot desena steluţe.

Plăcintă ţărănească

Mod de preparare:

Dintr-un kilogram de făină se face un aluat de cozonac. După ce aluatul a dospit, se împarte în patru şi se mai lasă pe masă, acoperit, să mai dospească. Se întinde apoi câte o foaie din fiecare bucată de aluat, care se unge cu două linguri de smântână, se presară o mână de gris, stafide, zahăr vanilat, scorţişoară, coajă de lămâie şi zahăr tos. Foaia se rulează la fel ca şi cozonacul, se mai lasă la dospit în tavă, apoi se dă la cuptor. După ce s-a copt, plăcinta se unge cu apă în care a fost dizolvat zahăr vanilat şi se acoperă cu un prosop.

Nu se unge cu ou !

Piept de pui cu smântână şi hrean

Ingrediente:

1-1,5 kg. piept de pui, 2 cepe, 400 g. smântână, o legătură rădăcină de hrean, sare, piper, cimbru.

Mod de preparare:

Pieptul de pui se curăţă şi se fierbe în cu sare, în care se adaugă o ceapă, boabe de piper, dafin. După ce a fiert, carnea se dezosează şi se porţionează în bucăţi potrivite.

Rădăcinile de hrean se curăţă, se rad pe răzătoarea mică, se amestecă cu smântâna şi se condimentează după gust. Bucăţile de carne se amestecă cu pasta de hrean. Se consumă rece, în deschiderea unei mese festive sau la cină.

Friptura de porc cu mere

Ingrediente (pentru 4 persoane): 4 cotlete de porc, 2 linguri făină, sare, piper negru măcinat, 2 linguri ulei de măsline, 75 g unt, o ceapă verde tocată mărunt, 3 căţei de usturoi, curăţaţi, 1/2 linguriţă rozmarin uscat, 250 ml vin sec (eventual de mere), 250 ml supă concentrată de pui, o legătură verdeaţă, 750 g mere, câteva fire de rozmarin proaspăt.
Mod de preparare:
Cotletele se dau prin făină, sare şi piper. Într-o cratiţă se topesc 15 g de unt, în care se căleşte uşor ceapa, amestecându-se continuu. Se adaugă apoi usturoiul, se căleşte şi el, după care se scoate. Se scoate şi ceapa din cratiţă şi se pune într-un castron încălzit.
Cotletele se prăjesc în 30 de g unt, câte două minute pe fiecare parte, după care se aşează pe un platou încins şi se ţin la cald. În grăsimea rămasă în cratiţă se pune rozmarinul, vinul şi zeama de cane, apoi ceapa, carnea, verdeaţa, se lasă să dea un clocot după care, friptura se acoperă cu un capac şi se dă la cuptor, la foc mic, timp de o oră şi jumătate. Între timp, merele se curăţă de coajă şi partea lemnoasă şi se taie în opt. Se rumenesc în untul în care a fost călită ceapa şi usturoiul, apoi se pun lângă friptură, lăsându-le 15-20 de minute să se pătrundă. Când sunt gata, cotletele se aranjează pe un platou cald, se garnisesc cu merele coapte şi cu crenguţe de rozmarin. Peste ele se toarnă sosul de la friptură.

Friptură din piept de curcan, pe pat de varză roşie

Ingrediente:
4 felii groase de pipet de curcan, 1/2 varză mică roşie, câteva linguri sos de tomate, sare, piper negru, o lingură de zeamă de lămâie, 4-5 foi de dafin, doi căţei de usturoi, o legătură de ceapă verde, un morcov, două linguri de zahăr, ardei roşu iute/dulce, ulei, o ceşcuţă de apă.

Mod de preparare

Pieptul de curcan se taie în felii groase, care se dau prin ulei, sare şi piper cu lămâie.
Varza roşie se toacă julien, apoi se freacă cu sare şi piper. Se aşează pe fundul tăvii şi peste ea, se toarnă ulei. Din loc în loc se pun foi de dafin şi feliuţe de usturoi, piper şi zeamă de lămâie. Pe acest pat de varză se aşează bucăţile de piept de curcan. Pe fiecare bucată se pune câte o lingură de sos de tomate, după care, bucăţile se acoperă cu câte o frunză de varză. Friptura se dă la cuptor, timp de o oră, apoi se îndepărtează frunzele de varză şi se lasă să se rumenească. Între timp, se taie bentiţe subţiri de morcov şi ceapă verde, se presară cu zahăr şi se caramelizează puţin în tigaie. Cu acest amestec se ornează friptura.

Popularity: 23% [?]

Caltaboşii

Ingrediente: un kilogram de ficat, un kilogram de carne rămasă de la fasonare sau ceafă, inimă, plămâni, splină, 300 g ceapă, 100 g orez, intestine, sare, piper, cimbru, alte condimente.

Mod de preparare: Ficatul, inima, plămânii şi splina se pun la fiert împreună, iar carnea se fierbe separat. Ceapa se taie mărunt şi se căleşte în untură sau slănină proaspătă. Orezul se pune la fiert, iar după ce s-a umflat, se scurge şi se clăteşte cu apă rece. Carnea şi măruntaiele fierte şi răcite, se trec prin maşina de tocat, iar la pasta obţinută se adaugă orezul fiert, ceapa călită şi condimentele, după gust. Compoziţia se amestecă până devine o pastă omogenă, cu care se umple intestinul.

Umplerea caltaboşilor: La maşina de tocat se adaugă un dispozitiv special, prevăzut cu o pâlnie, adaptat la numărul maşinii. Se trece tot intestinul prin pâlnie, lăsându-se capătul, legat cu o aţă, puţin afară. Umplerea se realizează lent, iar caltaboşul se leagă din când în când, cu o sfoară. După ce au fost umpluţi, caltaboşii se pun la fiert în apă fierbinte, se fierb lent, fără să clocotească, timp de 30-40 de minute. În timpul fierberii se înţeapă cu un ac gros în locurile umflate, ca să iese aerul. Atunci când sunt fierţi, din caltaboşi iese o zeamă albicioasă. Dacă zeama este roşcată, nu sunt fierţi suficient. După ce sunt fierţi, caltaboşii se scot pe o planşetă, se lasă să se răcească, apoi pot fi duşi la afumat.

Ruladă din carne de porc

Ingrediente: carne de porc (burta porcului, dar să fie macră), două căni de apă, sare, usturoi, mirodenii: piper măcinat, usturoi, boia de ardei dulce, foi de dafin.

Mod de preparare: Se face un amestec din mirodenii, două căni de apă rece, sare şi usturoi pisat. Burta de porc se crestează puţin, se sărează şi se aşează într-o cratiţă. Peste ea se toarnă amestecul de mirodenii şi se lasă la macerat trei – patru zile, la rece. După ce carnea s-a macerat şi a prins gust de mirodenii, se rulează şi se leagă cu o sfoară. Rulada se pune în zeama rămasă de la mirodenii, se mai adaugă puţină apă, se fierbe, apoi se lasă la răcit în cratiţa în care a fiert. După ce s-a răcit se scoate şi se dă prin boia de ardei dulce şi se feliază.

Toba

Ingrediente: Un stomac de porc, un kilogram de de carne de porc, de la gât, limbă, două picioare şi urechile porcului, 1/2 kg de ficat, 250 g slănină, sare, piper boabe, o foaie de dafin, un kilogram de muschi de porc.

Mod de preparare: Picioarele şi urechile de porc se spală bine apoi se pârlesc. Se rade şoricul cu cuţitul, se spală din nou şi se albeşte prin frecare cu mălai. Se pun apoi la fiert într-o oală mare cu apă rece, iar după ce se adună spuma, se adaugă sare şi piper, continuându-se fierberea. Când furculiţa pătrunde uşor în carne, se puna la fiert ficatul, limba, carnea macră de la gât şi muşchiuleţul, toate clocotite înainte în ală apă, care se aruncă. În timpul fierberii, oala se ţine descoperită.

Atunci când carnea se desprinde de pe os, produsele se lasă să se răcorească puţin în zeama în care au fiert, după care, se taie cubuleţe, se amestecă cu slănină tăiată felii, se sărează şi se condimentează după gust. În amestecul de carne se adaugă un pahar mare din zeama în care a fiert carnea, aceasta având rolul de a lega carnea. Cu acest amestec se umple un stomac de porc, pregătit înainte astfel:

Stomacul se rade cu lama unui cuţit şi se spală în mai multe ape reci. Ca să se albească, se freacă uşor cu mălai şi se limpezeşte în mai multe ape. Odată umplută, toba se leagă la capătul unde a fost umplutura şi se pune la fiert în apa în care a fost fiartă carnea. Se fierbe la foc mic, două ore şi se lasă la răcit în zeama în care a fiert. După ce se scoate, se pune între două scânduri curate, cu o greutate deasupra şi se ţine la rece.

Popularity: 17% [?]