In fiecare an aşteptăm cu aceeaşi bucurie şi emoţie Crăciunul – o sărbătoare dragă nouă, plină de semnificaţii, în care apropierea de cei dragi, ne face parcă mai buni, mai toleranţi. Crăciunul este sărbătorit în întreaga lume. El îmbină elemente universal întâlnite, cum ar fi împodobirea bradului, cu altele, mai puţin cunoscute, specifice zonei.
Ignat
În religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea Soarele în cea mai scurtă zi a anului, solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci. Dupa aceea ziua începea să crească şi Crăciunul devenea o sărbătoare a luminii şi a vieţii.
În zilele noastre, pe 20 decembrie, de Ignat are loc sacrificarea porcului. Această tradiţie este respectată îndeosebi la sat, unde totul se desfăşoară conform unui adevărat ritual. Bărbaţii se ocupă de treaba de mai grea, dar şi mai plină de simboluri, care implică îjunghiatul propriu-zis şi pârlitul porcului. Dar bucatele pregătite în casă, nu pot fi consumate până ce nu au fost sfinţite de preot.
Mersul cu capra
Bătrânii considerau capra ca fiind animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. La origini, ˝jocul caprei˝ (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost un ceremonial grav, de cult. De-a lungul timpului acesta a devenit un ritual menit să aducă prosperitate în anul care vine. În zilele noastre, acest joc a rămas un pretext pentru revigorarea unor tradiţii din bătrâni, etalarea unor costume, covoare, ştergare tradiţionale în culorii vii.
Colindatul
Colindatul deschide de obicei ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de Anul Nou. La sate, cu colinda merg copii şi flăcăii. Aceştia sunt organizaţi într-o ˝ceată˝, cu o ierarhie bine stabilită, existând un conducător şi un loc de întâlnire.
În trecut, flăcăii cu vârste cuprinse între 18-20 ani erau cei care mergeau la colindat. Aceştia îşi găseau o ˝gazdă˝ la care stăteau pe toată perioada sărbătorilor şi nu aveau voie să umble singuri pe uliţele satului, ci doar în ceată.
Tot ce se petrece în această perioadă trebuie sa aibă un caracter augural, colindele caracterizându-se prin crearea unei atmosfere pline de optimism în care se formulează dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor, acestea atingând chiar limitele fabulosului.
Steaua
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine.
Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievala a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor cântă versuri religiose despre naşterea lui Iisus: “Steaua sus răsare”, “În oraşul Vitleem”, “Trei crai de la răsărit”.
Pomul de Crăciun
Obiceiul bradului de Crăciun a fost împrumutat din Europa apuseană. Se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism. La noi datina împodobirii unui pom sau a unei ramuri verzi se întâlnea numai la nuntă (bradul de nuntă) sau la moartea unui flăcău sau fete mari. Ca obicei de Crăciun, era practicat până la sfârşitul secolului al XIX-lea de nemţii care locuiau la oraşe. După primul război mondial acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării.
(Surse:www.desarbatori.ro/craciun/traditii )
Popularity: 7% [?]
