Radu Trufaș, Dincolo de ecou

Descendent din Satul Ludești, Comuna Orăștioara de Sus, absolvent al Facultății de Științe Economice, cu un Master în domeniul Social, domnul Radu Trufaș își desfășoară de 30 de ani activitatea în acest domeniu.

Din 2010, are ca hobby poezia, iar în 2013 a debutat editorial cu volumul: Gânduri cotidiene, un titlu cu trimiteri la actualitate.

Au mat volumele: “Cumpăna vieții (2014)”, „Mărturii peste timp (2015)”, „Pași peste pământul sfânt (2016)”.

Volumele: „Spiralele speranței” și „Scânteii de doruri”, sunt sub tipar.

Volumul “Dincolo de ecou” a apărut la Editura “Accent Media” din Deva, în 2017, fiind precedat de o succintă prefață semnată de Miron Simedrea și de “Motivația” autorului.

Titlul acestuia este metaforic, spre deosebire de titlul multor poezii, poetul mizând mai mult pe mesajul care stă la baza acestora.

Cartea se deschide cu o încercare de artă poetică,” Într-o frăție”, prin care se trasează idealurile poeziei: “pământul să rodească cu putere”, poezia să fie „scut și legământ”, „un elixir pentru generații”, „un airbag pentru salvare”, condamnând “nedemna aventură” prin care unii „denigrează neamul”. Este profesiunea de credință a autorului.

Din punct de vedere ideatic, o parte din poeziile volumului respiră spirit cetățenesc: ”ne-am vândut de multe ori”, “formatori de opinii (…) / spun că n-au fost toți românii / Frați pe pământ strămoșesc “, deși “izvoarele aduc dovada…” (Vă rog nu fugiți de voi). “Țara cu umbre și lumini / Se prăbușește sub ochi de români”, Străinii se fac că ne dau „împrumut”, „Nici țara nu mai e ce-a fost ca țară, / Este condusă după interese de afară” (Umbre peste țară), “… bolnavele minți / Îndreptate cu ură spre noi”, “…ajunge să doară / Inima rece sub gheara grea” (Sufletetârâte), “Mai presus e interesul / Unorslugi către-mpărat…”(Pe câmp de ceremonie), “Sunt bolnav de dragoste de țară… , Încercând mereu să se dezvețe / Să smulgă dragostea de țară” (Nu voi scăpa), “Noi, românii, facem față, / Nimic nu se poate-nvinge”, “Sănătoasă a fost sămânța / Semănată mai demult…”, dar “Tristă va fi provocarea / Unui neam de luptători, / Tragică și întâmplarea / Când se-arată impostori” (Frumosul pământ).

Alte poezii abordează iubirea domestică, familială, precum: Destin, Tu ești femeia fericită, Dincolo de ecou, Tu faci lumină, Cafeneaua fericirii, Femeia: „Din rai cred că ești venită, / Petală dintr-un crin”, “Un ochi al iubirii am văzut licărind”, “cioplim fericirea”, “ochii tăi… făclii de sărbătoare”, “miracol între oameni”, “dai culoare și lumină vieții”, “regină în sânul bucuriei”, “fericirea domnește mereu”, “farmecul iubirii”.

Natura esteimortalizată în Făerag , concepută în stil popular, pentru a adduce omagiilocului “Făerag cu apă bună”, vindecătoare; în O frunză: “O frunză… / Plutea plângând”, „covor al multor vieți”; în Piatră dură, sunt surprinse: “ceruleirece”, “frumusețe-ai dumnezeiască”, “spălându-se (…) sub apele iubirii”; înRoua : “covor pufos / (…) / Făcându-mi mersul mai duios”, „drumul sănătății” chiar dacă natura formează și cadrul altor poezii.

Povara anilor meditează pe tema trecerii timpului: “Apasă nemilos povara anilor”, “Ne tragemsufletul”, “puterea se împuținează”, cerând “vacanță (…) obligatorie”.

Asupraaltorpoemeplaneazăbenefic un aersacru: “Coboară din cerul sfânt / O lumină ca un fulger (…) De la Dumnezeu putere / Luminează tot pământul…”(Sub aripaunuiînger), “E mândră ca o mireasă”, “e simbolul / Dăruit acestui neam”, “ Casa… sentimentală / Unde liniștea au găsit” (Catedrala). Lăsați copiii să vină la mine, pornește de la o “poruncă” a Mântuitorului, pentrucăaceștia“vorafla taina“, când Isus îi va împărtăși “din darul sfânt”, fiind “curați ca lacrima din geană”, “frumoasă ca sfinții”.

O rugăciune adduce putere și sănătate dacă e făcută “la sfântul schit” de către “slujitori cu inima curată”, unde e “focul sfințit de Maica Sfântă”. Pe vârful Bârnii, bărbații “Au urcat crucea spre cer”, “Deasupra unui cătun”.

O minune evocă “locul sfânt din România”, “La Costești, pe Cetățuie”, unde “Se află a cincea gură / Unde putem păstra vie / Cu Dumnezeu legătură”.

Autorul confirm cu mândrie “Sunt cinci guri în toată lumea / Numai una e la noi, / Aproape de casa mea…”,iar “Sus pe platou, în Cetate, / Înțeleptul Deceneu / A lăsat un drum aparte / Ce duce la Dumnezeu”.

Întâlnim structure poetice reușite în unele poezii: “adoarme cerul sub povara lunii”, “genunchiul de deal”, “chitiți sub vremuri”, “umple parfumul cărarea”, “tulpina își netezește oglinda”, “zodia…prăbușită”, “ne pândește veacul”, “ploi de cuvinte”, “plânsetul ierbii”, “fir de dor”, “colț de rai”, “fulgii la tâmple”.

Poeziile se vor concepute în “dulcele stil clasic”, dar se impune o mai pronunțată rigoare privind prozodia (strofă, ritm, rimă, măsură a versurilor),  a gândurilor, a sentimentelor și emoțiilor. Reușitele domnului Radu Trufaș se numără cu succes printre poeți, fiindcă har și imaginație are.

Numai astfel, “poezia mai poate salva (…) oamenii rătăciți, aducându-le sufletele (…) pe linia de plutire, alimentându-le energia necesară”, cum inspirit afirmă autorul în Motivație.

 Deva, 11 mai 2017.

Maria Toma-Domșa

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *