OPINII: Sărbătoarea Centenarului şi Ura din vremurile noastre

Înconjurați de sărăcie, de nedreptățile și răutățile care ne predomină, primul gând care ne vine în minte despre Romania este că o urăști, că vrei să o uiți, că vrei sa o lași pentru o țară occidentală, că ți-e jenă că ești român. Și totuși, dacă treci de secunda de furie, fără a-ți exprima nemulțumirile, și dacă stai încă o secundă să te gândești, îți dai seama, totuși, că IUBEȘTI Romania! Ca e țara ta și că vrei să fii mândru că ești român.

La sfârşitul celor câteva luni petrecute în ţară, mă întorc în Norvegia cu două impresii puternice şi cu o constatare reconfirmată. Situația în Romania este groaznică și greu de înțeles, îmi spunea o persoană de calibru din Norvegia. De zeci de ani se vorbește de euro­pe­nizarea voastră, pe toate mijloacele posibile. Conducători, filozofi scriitori ne-au impus tot ce s-a făcut aiurea în Occident. Avem Constituție franceză sau belgiană, coduri civile franceze, legi franceze, parlamenta­rism britanic, literatură aiuristică, capitalism, demo­crație.

Suntem izolaţi, fără nici o direcţie
Toate cele enumerate mai sus au devenit vorbe goale, care se repetă papagalistic. Suntem izolați și fără nicio direcție, democrația româ­nească trăiește în ideologia naivilor precum capitalismul este numele nou pentru robia clasică românească a celor mulți.
Lumea în care trăim este o dictatură cu aparențe de democrație. Celebrul Frans Timmermans spunea răspicat de la tribuna Consiliului Europei: ,,Problema Ro­mâ­niei este tipică pentru țările din Africa și Asia, care, deși sunt pline de resurse naturale, se zbat în sărăcie din cauza prostiei și hoției care colcăie în aceste țări. Resur­sa umană ajunsă în fruntea țării e de o calitate atât de jalnică, încât reprezentanții ei, după ce că sunt hoți, sunt atât de proști încât își închipuie că pot păcăli pe toată lumea, deși ei nu sunt capabili să comunice nici măcar în limba maternă. Mai elegant de atât nu știu cum să o spun, dar, totuși, o voi face. Problema României e că unul din trei pesediști e la fel de corupt ca ceilalți doi”. Frans Timmermans”.
Da, Dle Timmermans, ne urâți de când erați ministru de externe și acum, cum să ne iubiți când sunteți Prim-Vicepreședinte al Consiliului Europei în care, de 10 ani ne tot faultați pe unde ne prindeți. Nu s-a dat Olandei Portul Constanța și unele zăcăminte ale Țării.
Cum să fim iubiți de Bruxelles decât conform intereselor?! Cum nu dăm ceva, devenim inamicul nenorocit al UE. Nici noi nu suntem cu toate în regulă. Noi, în cei aproape 30 ani, ori nu am înțeles nimic din această democrație, ori nu ne putem adapta acestei situații. Ne adaptăm repede doar HOȚIEI, Prostiei, Urii și răutăților capitalismului. Pentru mine, autorul acestor rânduri, ce văd în Țara mea mă cutremură.

Voci iritante, dispe­rate și agresive
Prima impresie vine din agresivitatea uluitoare a tuturor mediilor româneşti. Nu am întâlnit nicăieri până acum, nici în Senegal, nici în Gana sau în Africa de Sud emisiuni atât de agresive. Avem voci atât de iritante și isterice, fie că sunt masculine sau feminine. Conversa­ții atât de violente, reclame indecente, imagini șocante despre tâlhării ,crime, violuri, drogați, spargeri etc. Prezența atât de obsesivă a mâncării în reclame şi a medicamentelor pentru reglarea fiziologiei după mâncare. Și, peste toate, foarte mult zgomot, ţipete, urlete, voci ridicate şi disperate, inclusiv false, entuziaste, muzică haotică, în special orientală și țigănească, pe la televiziuni. Toate astea, prin ceea ce prezintă, duc la iritate, agresivitate, ură, creând o populație fragilă și nervoasă.
Trecând de pe un canal pe altul, nu ţi-e dat să auzi o voce blândă, calmă, liniştitoare. Această populație este nerăbdătoare şi amnezică, obosită de atâtea bombardamente senzoriale şi incapabilă să proceseze informaţia, să deceleze între informaţie şi non-informaţie, să discearnă critic şi să-şi utilizeze mintea pentru a gândi ce se întâmplă în jur.
Televiziunile româneşti stârnesc senzaţii şi afectează un suport cognitiv, multă lume renunţă la autonomia gândirii şi creează dependenţe umorale. De aceea, oamenii cred în manipulare care este chiar metastaza unei societăți în care anumite persoane din conducerea statului duc acea populație la o credulitate și naivitate ieșite din comun. Avem sentimentul că suntem în pragul unei catastrofe care produce oboseală și stres. Impresia cea mai puternica rămâne agresivitatea. Vedem zi de zi pe șoselele din Europa și România câtă agresivitate există. Am văzut un domn cu o Dacie depășind pe linie dublă continuă. A scăpat ca printr-un miracol de un tir polonez, care circula regulamentar, evitând într-o secundă impactul. În mașină erau doi copii și soția. Bineînțeles, tot polonezul era de vină, așa este pe la noi ! De unde atâta nebunie, rivalitate, suicidare criminală, instinct sălbatic? .

Administrațiile locale depinde de ”ștabii”  de la orașe
La noi, la sate și orașe drumurile par încremenite în nedezvoltare. Cu excepția unor case vopsite prost și a televiziunii prin cablu, nu s-a schimbat absolut nimic la sate.
Administrațiile locale par paralizate și depind de ”ștabii” de la orașe, corupți până în măduva oaselor. Bătrani resemnați și tineri plecați. Șoselele sunt cârpite din loc în loc, dar bodegile sunt deschise, dacă s-ar putea non stop. Că oamenii, cu mic cu mare, își iau rația zilnică de băutură. Femeile beau și ele anumite băuturi spirtoase aduse din afara țării, combinându-le cu țigări bune, că de, suntem în capitalism.
De muncit, nici vorbă, că nu mai are cine. La toți și la toate le place viața bună. De ce să muncim când preferăm să mergem la sală, să facem fitness, iar acasă, zi și noapte, comunicăm de la amanți până la prieteni virtuali pe Facebook.

Îmi iubesc Țara, nu idealizez Occidentul !
Nu scriu toate acestea ca să idealizez Occidentul, în comparaţie cu o Românie eşuată. Ci ca să arăt că cel puţin o parte din schimbările vitale de care are nevoie societatea românească depind de fiecare dintre noi. Înainte de a începe să ne plângem de guvern, să vedem ce e de făcut în imediata noastră vecinătate şi cu resursele noastre proprii. Reacţio­nând, protestând, revoltân­du-ne, refuzând com­pro­­misul şi participând la construcţia unei noi Românii.
Dar eu iubesc România: aici am spus cuvântul cel mai iubit ,,mama”, aici am spus ,,te iubesc”, aici mi-am cunoscut iubirea vieții. Aici oamenii mi-au spus ,,suntem mândri de tine”, aici am citit că au existat Eminescu, Creangă, Nichita Stănescu, Porumbescu, Brâncuși, Gri­go­rescu și alții.
Sunt mândru că m-am născut aici, așa sunt fericit! Aici există patimă, lupte, pasiune, orgolii, gelozii etc. Îmi iubesc țara pentru puținii oameni care au rămas oameni, chiar dacă omenia, bunul simț și condescendența sunt întâlnite tot mai rar.
TE IUBESC ROMÂNIA! VĂ IUBESC ROMÂNI! Mă bucur că acum, la 100 ANI de la Marea Unire, mă număr și eu, cu familia, prietenii și dumneavoastră, dragi cititori, că suntem martorii în viață a acestui măreț eveniment.

Al dumneavoastră același Prof Ioan Romeo Mânzală

1 răspunde
  1. Eugen
    Eugen says:

    Opinia dvs. este una cât se poate de realistă. Trist, foarte trist ca nu putem face nimic. României i-ar trebui 10% din PIB pentru educație mulți ani de acum încolo. Din păcate politicienii acestei țări nu-și doresc acest lucru.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.