OPINII: MINCIUNĂ, SINCERITATE, INFATUARE – bolile societății românești  

Sinceritatea este baza spirituală a unei societăți și a unor indivizi” – Cehov

Oare de ce mințim? Sau ne place să mințim, ori suntem educați de mici să mințim oamenii și să ne mințim pe noi. Omul sincer beneficiază de calitatea francheții, a loialității. Este omul lipsit de ipocrizie. El este sincer cu sine și cu ceilalți, fiindcă nu poți fi sincer cu alții, dacă nu ești sincer și împăcat cu tine însuți. Când minţim, şi nici măcar nu conştientizăm acest lucru, îi păcălim nu numai pe cei din jur, ci şi pe noi înşine. Cehov spunea că: „cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni, ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine, nici pentru ceilalţi”. Eu nu fac o demonstrației de filozofie, încerc în acest articol câteva dintre ,,bolile” umane în lumea pe care o trăim.  Așa-zisele ,,boli” le întâlnim la tot pasul, în viața de zi cu zi. Viața a demonstrat că noi, ca indivizi, nu ne facem bine până nu o să începem un tratament de detoxifiere a acestor maladii umane. Omul fără minciună și infatuare trăiește perfect, dar esențialul acestui “perfect ” este sinceritatea.

A fi sincer înseamnă a grăi adevărul, înseamnă să existe o concordanță între gânduri, cuvinte şi fapte. Oamenii sinceri au fețele senine, privirea clară, te privesc direct în ochi, sunt oameni vii. Unii spun că sinceritatea ar fi o prostie. Sinceritatea este calitate sau defect? Știm că  minciuna, ipocrizia, falsul sunt negre, iar sinceritatea este albă. Omul sincer este liniştit, netemător, împăcat cu sine, iar cei din preajma lui se simt bine. Oamenii mincinoși poartă măști pe chipul lor, își falsifică personalitatea, sunt veșnic agitați. Și, de multe ori, uită ce-au mințit.

Viața bate filmul, de cele mai multe ori

Unii amestecă adevărul cu minciuna, dau culoare gri adevărului, culoare neclară, amăgitoare, derutându-i pe cei din jur. Comunicarea este necesară în relațiile dintre oameni pentru înțelegerea adevărului, pentru lumina lui, de multe ori, în scopul elucidării unei probleme sau de a ajuta pe cel ce se zbate în întuneric și nu poate ieși la lumină. Vorbim de adevărurile care ne înconjoară. Se mai întâmplă să spui adevărul și să nu fii crezut, fiindcă cel căruia i-l spui, judecă prin prisma propriilor lui păcate; el este un om obișnuit cu minciuna și, desigur, este greu să accepte adevărul spus cu sinceritate. El este suspicios, te poate acuza pe tine de neadevăr, crezând că astfel se debarasează de minciună.  Mincinoșii niciodată nu vor scapă de această boală.

Înțeleptul consideră că un adevăr absolut şi general valabil pentru toate persoanele nu există, pentru că timpul şi societatea, împreună cu oamenii se schimbă, mentalităţile se schimbă, astfel înţelegerea lumii sau orice tip de înţelegere se schimbă; ceea ce a fost valabil timp de sute de ani, poate să nu mai fie valabil şi astăzi, adevărul fiind într-o  continuă schimbare.       Suntem călăii propriei noastre vieți.

Sinceritatea înseamnă o inimă deschisă spre adevăr

Trebuie spus și înfăptuit adevărul cu sinceritate, chiar dacă uneori, preţul plătit este mare? Nu era mai bine să nu fi existat acea destăinuire?  Sinceritatea dezvăluirii adevărului nu a făcut mai mult rău? Se aștepta cineva la reacția acelei tinere de a nu suporta adevărul și a alege sfârșitul vieții – sinuciderea? Nu este mult adevăr în aforismul: „Sinceritatea nu înseamnă a spune tot ce gândeşti, ci a gândi tot ce spui”? Este necesar ca filtrul rațiunii să acționeze asupra simțămintelor? Manipularea agresiunii din mass-media creează formele cele mai perverse ale minciunii. Se minte pe toate palierele  sociale. Se minte prin inventarea unui fapt inexistent. Nu putem trăi în minciună! Sinceritatea trebuie să-l îmbogățească pe celălalt, nu să-l sărăcească sau, mai rău, să-l lovească. Iar omului i se cere să aibă puterea de a suporta adevărul ascuns și dintr-o dată dezvăluit, înfipt ca un cuțit în inimă. Inclusiv între soț și soție există peste 60% așa-zisa “minciună de cuplu”. Concluzia este că firile slabe nu pot primi adevărul, el le tulbură. Curaj și înțelepciune îi trebuie și celui care dezvăluie adevărul, și, la fel, curaj și înțelepciune celui care primește adevărul în suflet. Dar, adevărul trebuie să triumfe! Există și remedii pentru rănile care ar putea fi produse în urma dezvăluirii adevărului. Sentimentul iertării este nelimitat, el poate ocupa întregul suflet. În fond, sinceritatea face parte din simplitatea vieții. Simțirea omului o dramatizează. Copiii sunt sinceri, chiar dacă ei fac cu greu distincție între real și imaginar alterând adevărul, ei totuși nu mint. Sufletele lor sunt curate și nevinovate, de aceea i-a iubit Hristos și i-a chemat la EL. Lipsa de cultură duce la deficit de democrație. Țara noastră nu se distruge singură, ci noi bipezii o distrugem. Băsescu spunea ca există mulți ,,tâmpiți pe metrul pătrat”.

Nu se poate face politică fără minciună

Și, implicit, manipulare. Minciuna face casă bună și cu lumea de rând. Dar, cel mai mult se observă în mediul politic.  Politicienii, oamenii care fac politică în interesul țării, trebuie să fie sinceri. Peiorativ se spune că sunt cei care fac din politică un mijloc pentru realizarea intereselor personale. Sigur că nu toți se înscriu în această formulă. Fac ei parte din categoria oamenilor duplicitari? Sau funcția le schimbă personalitatea? Traseismul nu este fariseism și putem pretinde de la un politician să fie sincer ?! Trebuie motivația compromisului. Politica este numită de unii „arta ticăloşeniei”, tocmai fiindcă există întotdeauna motivaţia compromisului, a promisiunii, dădea o conotație pozitivă termenului de ideologie, reușind să argumenteze, într-o manieră convingătoare, că între ideologie și om, ca ființă socială, este o legătură greu de rupt. Atunci, cum o rup cu atâta ușurință unii politicieni? Politicienii fac casă bună cu infatuarea. Este trista manifestare a prostiei ! Infatuații stăpânesc cu măiestrie acută arta ignoranței. Nu există respect, principii ,realitate sau valoare. Toate se rezumă la funcții, voturi și bani. Exista burți pline, amante, vile, mașini de lux, haine scumpe , legi pe care nu le respectă decât proștii.

Când politica se dovedește a fi haotică, este normal ca oamenii să aibă cumplite îndoieli, să devină suspicioși. Ei au nevoie de adevăruri spuse cu sinceritate, pentru a înțelege și a pune umărul la ridicarea societății. De aceea, cred că pentru reușită este nevoie, în primul rând, de sinceritate din partea alegătorilor, dar și a candidaților.  Sinceritate înseamnă adevăr și adevărul însemnă verticalitate. S-a ajuns acum, în societatea noastră, că orice spui corect și adevărat, nu există să nu te conteste cineva. Pentru că statul, în loc ca să-și respecte propriile legi, el este primul care nu le respectă. Exemplele sunt numeroase. Noi trebuie sa ne trezim la realitate. Am împrumutat de la Occident tot ce a fost mai rău. Minciuna a devenit o artă, dar oare arta a devenit tot o minciună? Sincer, nu mai poți face separarea dintre minciună și adevăr,  totul este la grămadă . Oare istoria cum este?

Opusă sincerității este perfidia. O trăsătură de caracter manifestată prin minciună, cinism, răutate, viclenie, necinste (separate sau împreună toate), de multe ori în ciuda aparențelor binevoitoare. Și ele sunt folosite în zilele noastre drept arme de luptă dintre cele mai eficiente. Cu ele se poate distruge până și „o nație “. Mulțumesc celor care m-au contestat, înjurat, amenințat  pentru ceea ce scriu ! Doar așa am realizat că trăiesc în adevărata societate românească, 2019 !

Va rog, continuați!

Al dumneavoastră același Prof. Ioan Romeo Mânzală

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 + 4 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.