,,Trecut de rahat am avut, prezent de rahat avem, bine măcar că nu avem niciun viitor”- Horațiu Mălăele

Bădăranul și mitocanul, ţopârlanul sau oricum vreţi să-l mai numiţi pe acest individ necioplit, se ghidează în viaţă după următoarea deviză: ”Mă doare-n cot de cei­lalţi, mie să-mi fie bine!” Mitocanul se afișează oriunde, fără regrete, educație, bun simț, el este atotștiutorul, atotputernicul.
Omul care face și desface fără să se gândească decât la mârlănii. Sigur cunoașteți câţiva mitocani autentici din jurul dumneavoastră care “dau cu coatele în stânga şi-n dreap­ta” şi care se călăuzesc în viaţă după această grosolană deviză pe care au moştenit-o de la strămoşii lor şi în spiritul ”porcesc al tradiţiei”, o lasă mai departe urmaşilor… Acești oameni, indiferent de priorități, calcă peste cadavre să le fie lor bine și să se tolănească în lux făcut prin nemuncă. Îi întâlnim și în structurile cele mai înalte ale statului.

Mitocanul este o specie nedigerabilă de “om-animal”
Care a existat dintotdea­u­na. El trăieşte şi se-nmulţeşte îndeosebi la periferia societăţii, în mahalale s-au chiar la sate. Uneori le găsim scuze asupra comportamentului, dând vina pe lipsurile materiale ale acestora, care le-au defavorizat educaţia. Culmea că acum cei mai mulți sunt băieți de bani gata, progeniturile politicienilor, farfuzele unor ,,doamne” care s-au cocoțat pe scaune în societate, că erau late în fund și cu capul mic. Iar taurului stătut îi plac asemenea trufandale, vândute și revândute de câte ori este nevoie.
Dar ce te faci când acest “animal cu păr sârmos şi piele groasă” vine dintr-o familie înstărită, în calitate de manechin?! Mitocanul şi-a făcut loc până în mediile cele mai înalte ale societăţii!!! Astăzi se poartă mitocănia şi cine nu se înscrie în ”mitocan-trend” nu e pe val. De cele mai multe ori ei se văd, de regulă, în cluburi, pe străzi, în locurile publice. Aceşti ”pro­veniţi” stabiliţi la oraş trăiesc în mediul urban fără să cunoască regulile de convieţuire ale oraşului. Deşi defilează cu cele mai scumpe maşini, şi sunt”înţoliţi” în haine de firmă, gesturile lor mitocăneşti le trădează originea.
Mitocanul de azi e de un lux ”ţopârlănesc”, cu care, complexat, încearcă să le ia piuitul bieţilor localnici. Țo­pârlanul și Mitocanul sunt din aceeași clasă a societății, numai că țopârlanul încearcă să pară ce nu este și se observă repede, iar mitocanul este ,,stilatul-epava” al societății. Agresiv, greţos, enervant, mitocanul ajuns vrea ca toate privirile să fie aţintite asupra lui sau asupra bu­nurilor sale şi îi place să fie invidiat. De regulă, el caută să identifice o țoapă, cu care să se afișeze în locuri publice. Este evident că nu va face niciodată casă bună cu fi­neţea, cu bunele maniere, ce includ calităţi pe care el nu le are: generozitate, bun gust, spirit de competiţie, toleranţă… Are, în schimb, o mare “calitate”: minte la fel de repede precum respiră, fără nici cea mai mică urmă de remuşcare.
Arma pe care o scoate în faţă este tupeul, fiindcă mocofanul n-are ruşine, el spune în faţă răspicat tot ceea ce intelectualii ”nu are curaj” şi de-asta şi domină ţara asta. Desigur, resemnarea bunului-simţ nu prea mai este un gest elegant fiindcă… (doamnelor şi domnilor daţi-mi voie să constat că) ţara asta plânge din cauza” rănilor” pe care i le-au făcut mitocanii de-a lungul timpului… Un învăţat spunea să nu confundăm grobianismul cu directețea.
Lumea, de regulă, nu face sau nu dorește să facă diferenţă între acestea două, pentru stârpirea mitocanilor aflaţi la nivel înalt.
Are atâta gargară în el, că din patru în patru ani, tot pe el îl alege. Îi place cum minte, cum este îmbrăcat și cât de ,,umil și milos “este acest individ. Trebuie amintit faptul că mitocanul, chiar şi cel de la nivel înalt, are prieteni tot din rândul mitocanilor. Dar trebuie luat în calcul şi faptul că cercurile de prieteni şi le măreşte surprinzător de repede, în funcţie de interesele pe care le are. Mitocanul când este încolțit și se simte depășit, ”se face frate şi cu dracul “… până obține exact ce dorește.

Parvenitul îşi dispreţuieşte originea
Iar pe rudele sale, care n-au avut curajul să ”reuşească la oraş”, le tratează cu tone de superioritate. Vorba zicalei: ,,prostul nu-i fudul dacă nu este prost destul”. Vă aduce-ţi aminte de fabula ”Boul şi viţelul”?! Însă acum mitocănia e la modă! Deci mârlanul e cool, e tare! Multe femeiuşti, naive dar frumoase, se simt atrase de acest gen de “bărbat fatal”, iar primitivul le va devora de îndată ce-i cad în plasă. Fiindcă mitocanul n-a respectat în viaţa lui vreo femeie şi nici nu o va face. De fapt, nici nu ştie…
Consoarta ideală a mitocanului este ţoapa. Ea se vrea a fi doamnă de oraş, dar vorbeşte tare, agramat, colorat, scuipă seminţe peste tot, n-are stil dar are bani ca şi soţul ei, ”mitocan de profesie”. Cu banii din dotare, ei au impresia că pot cumpăra totul în ţara asta şi pe oricine. Uneori le iese asta şi, în ultima vreme, din ce în ce mai mult. Mitocanul şi ţoapa cumpără, pe bani grei, diplome universitare, posturi înalte şi tăcerea unora.
Şi, toate astea, se întâmplă în România de azi! Parvenitul are ambiţia ca progeniturile sale să termine cât mai multe facultăţi (pe care el nu a reuşit să le facă), chiar dacă aceştia sunt ”pe dinafară”. Le cumpără tata diplomele!!! Pentru aceşti parveniţi sau “ţăroşeni”, aşa cum au fost numiţi într-un articol de ziar, ar trebui inventată o altă ţară, la fel de urâtă ca şi ei. România merită ceva mai bun!!! Mai grav e că, datorită înmulţirii acestora în toate domeniile, riscăm să ne transformăm şi noi în nişte mitocani.

Nu înțeleg de ce în România
Mersul pe stradă a devenit o aventură. N-o să înţeleg niciodată de ce este riscant pentru o fată să meargă singură la un meci de fotbal, de ce în România profesorii dansează pe manele, de ce în România studentele la Filosofie şi la Litere poartă la cursuri tricouri cu inscripţii kitschoase de genul „Cool”, ”Sexy”, ”Boys”şi sunt de o vulgaritate maximă. Așa cum n-am să înţeleg de ce bătrânii din ţara asta se vaetă ca sunt bolnavi, dar se bat şi înjură pe la cozi.
În Biserică, “creștinul’ nu-ți dă o coajă de pâine dacă-i ceri… acolo unde ar trebui să găsim iubire, înțelepciune, liniște sufletească, cuvinte frumoase de la Dumnezeu, transmise de preoți. Din păcate, și acolo s-a instalat răutatea și multe altele, în care enoriașii trebuie atrași și nu îndepărtați. Nu am să-nțeleg nici cum parlamentarii, care se ”lăfăie” în limuzine, sunt urâţi de popor, dar în final, sunt votaţi. Și n-am să înţeleg nici cum aşa-zişii intelectuali înjură în public sau cum de “moare capra vecinului” la comanda mitocanului….
Nu înțeleg cum unii mitocani, din patru în patru ani, ne cumpără, contra voturi. Unii ne dau pe zahăr și ulei, iar cei din diaspora, în speranța că ne fac un bine, ne fac mai mult rău.
Constat pe zi ce trece tot mai multe voci din Romania care nu sunt de acord ca ei să voteze timp de trei zile. Dar ei ne aleg Pre­ședintele și europarlamentarii. Suntem țara unde, de la A la Z, ne conduc alții, unde noi votam doar ,,formal”.

Suntem pe un drum fără întoarcere
În condițiile în care țara se împrumută zilnic, ministrul finanțelor parcă acum, pentru prima dată, a venit în România și constată nereguli. Domnule Câțu, te rog să înțelegi că duci țara în derizoriu! Mă ghidez după felul cum gândești, vorbești și cum te împrumuți. Noi plătim acești bani și nu Orban s-au Câțu! O să vedeți peste un an câtă dreptate am.
Trăim, pe zi ce trece, într-un haos total, unde la toata lumea îi este frică de toată lumea, pentru că suntem în epoca ,,mitocanilor”. Acești mitocani m-au lăsat și fără NUMAR TOPO la casa unde locuiesc, pentru că ,,băieții” l-au dat la alții (am aflat), apoi au început să se dea în gât, unii pe alții, în speță, doamnele. Ca mine sunt foarte mulți în țara asta, pentru că în funcții cheie, chiar și la cadastru, au ajuns șoferi, ospătari, portari și picolițe puse pe pile.
Suntem în epoca mitoca­nilor! Vom vedea până când…Va veni o vreme când ,,o să vă doară-n cot”, domnilor mitocani!

Dar rămân al dumnea­voastră același
Prof Ioan Romeo Mânzală