Când mireasma florilor de soc și tei inundă cerul și pământul, este semn că vara se apropie. Să ne bucurăm de parfumul lor îmbătător, dar să nu uităm de calitățile binefăcătoare a acestor buchețele minunate de flori albe, dătătoare de liniște și pace. Tocmai de aceea, în această perioadă le vom strânge cu grijă, folosindu-le pentru farmacia casei pe tot parcursul anului.
SOCUL
Despre soc terapeuții afirmă că este una din cele mai puternice plante depurative cunoscute în Europa. Asta pentru că, sunt foarte rare plantele din natură de la care se pot folosi atât florile, cât și frunzele, fructele, scoarța și rădăcinile. Preparatele din soc sunt capabile să neutralizeze cei mai periculoşi microbi, să mărească puterea de apărare a organismului şi de stimulare a sistemului imunitar. În tradiţia populară, se spune că florile de soc au leac doar dacă sunt culese de un om cu inimă bună.
Opinia specialiștilor
- Renumitul fitoterapeut francez Eric Favre recomanda folosirea florilor, fructelor şi scoarţei de soc pentru puterea lor tămăduitoare în numeroase afecţiuni. “Scoarţa de soc, de exemplu, spune fitoterapeutul francez, este renumită pentru calităţile emoliente, sudorifice, diuretice şi laxative”.
- Hipocrate spunea despre soc că are “foarte bune proprietăţi laxative, diuretice şi ginecologice”.
Preparatele din soc
Atât infuzia, cât și tinctura, maceratul la rece sau socata au efecte emoliente, antiinflamatoare, antiinfecţioase, sudorifice, diuretice, expectorante şi detoxifiante.
Infuzia din flori de soc
Tratează răcelile, bronşita, laringita, bolile de rinichi şi provoacă transpirația, susțin cercetătorii. În aceste afecțiuni se recomandă câte două căni de ceai pe zi. Se prepară din două lingurițe de plantă uscată și o cană de apă clocotită. Planta se infuzează timp de 15 minute într-o cană cu apă fierbinte. În afecţiuni respiratorii, se consumă câte o cană de infuzie, îndulcită cu miere, după fiecare masă principală.
Infuzia din fructe, scoarță şi rădăcini de soc
Produce diureză şi o stare de relaxare generală a organismului. În același timp, ceaiurile de soc sunt recomandate ca adjuvant în tratamentul bolilor de plămâni.
Fructele de soc
Curăţă rinichii și stomacul, tratamentul cu fructe fiind recomandat mai ales sedentarilor, care sunt predispuşi la obezitate. De asemenea, fructele de soc au şi efect laxativ, datorită conţinutului de tiroxină şi de fructoză din compoziţia lor. În același timp, preparatele din fructe de soc sunt recomandate în tratamentul bolilor degenerative, având un rol important în prevenirea bolii canceroase şi a tumorilor benigne. Potrivit unor cercetări recente, terapia cu fructe de soc prelungeşte tinereţea biologică. Și, nu în ultimul rând, extractul obținut din aceste fructe este un concurent redutabil al medicamentelor antivirale.
Tinctura din fructe de soc
Combate obezitatea, fiind și un remediu excelent, recomandat de terapeuți, în cazul curelor de slăbire. Tinctura din fructe de soc se asociază cu un regim alimentar din care sunt eliminate carnea, prăjelile, dar şi produsele cu aditivi alimentari, cum sunt zahărul şi margarina. În curele de slăbire se administrează câte o linguriţă de tinctură, diluată în puţină apă, de trei ori pe zi.
Mod de preparare
Tinctura se prepară din sucul proaspăt de fructe (nematurizate sau maturizate) în amestec cu alcool de 90 grade, în raport de 1:1. Preparatul obținut se agită bine până se omogenizează; după preparare, tinctura se păstrează în sticle mici, închise ermetic, într-un loc răcoros.
Se administrează câte 2-4 linguri pe zi, într-o cură de lungă durată, pentru prevenirea şi combaterea unor afecţiuni cronice şi degenerative.
Din rădăcina de soc
Se poate prepara un leac excelent, care a dat rezultate foarte bune în tratamentul ascitei, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie. O linguriță de rădăcină de soc se fierbe, timp de zece minute, într-o cană cu apă. După răcire, la acest decoct se adaugă una-două linguriţe de suc de lămâie.
Important!
Fructele de soc sunt foarte puternice fiind mai degrabă medicament decât aliment. Luate în cantități mari – peste 200 g -, aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicației sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăți în respirație, convulsii.
De asemenea, tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronică sau acută.
TEIUL
Este recunoscut din cele mai vechi timpuri pentru calitățile sale terapeutice extraordinare. Preparatele din flori de pot ajuta la ameliorarea sau vindecarea unor afecțiuni.
- Pentru romani, teiul era considerat simbolul iubirii conjugale și al fidelității.
- Triburile germanice considerau teiul un arbore al păcii și al dreptății. În fiecare vară, atunci când înflorea, era adorat ca arbore sacru, sărbătorit cu dansuri și muzică.
- Prezicătorii sciți împărțeau frunzele de tei în trei bucăți egale, apoi le înfășurau în jurul degetelor de la mâna stângă, pentru a obține inspirația și a căpăta puterea de a ghici.
- În folclorul polonez există credința că teiul plantat în fața casei ajută oamenii să-și păstreze credința în Dumnezeu și să nu cedeze ispitelor.
- Potrivit unei credințe populare franceze, o căsătorie nu se mai destramă dacă mirii trec la nuntă pe sub doi tei care au coroanele împreunate.
- La români, ramurile înflorite de tei se duc la biserică de Rusalii, iar după ce au fost sfințite se păstrează acasă, lângă icoane, având darul de a alunga spiritele rele.
- În unele sate din Bucovina se împodobesc mormintele cu flori de tei, pentru a aduce celor plecați pacea și împăcarea.
- În trecut, părinții plantau un tei atunci când li se năștea un copil, existând credința ca aceștia vor fi ocrotiți de boli. Dacă totuși se îmbolnăveau, erau duși la umbra unui tei.
Florile de tei
Se recoltează te timp însorit, la minim 24 de ore după ploaie. Florile se desprind cu tot cu frunzulițe și se usucă la umbră, în straturi subțiri, lipsite de umiditate. După uscare, se păstrează în săculețe de pânză.
Ceaiul din flori de tei
- Ajută la ameliorarea migrenelorşi promovează o digestie sănătoasă, atunci când este asociat cu ceaiul de muşeţel sau de mentă.
- Tratează constipaţia şi diareea şi previne deterioarea celulară, graţie flavonoidelor cu rol de protecţie împotriva radicalilor liberi, care sunt principalii factori în apariţia bolilor grave.
- Ceaiul de tei este folosit ca sedativ uşor şi este recomandat să fie băut cu 30 de minute înainte de culcare, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu tulburări de somn şi stări de nervozitate şi anxietate.
- Amestecat cu bicarbonat de sodiu, este folosit şi la gargară, pentru tratamentul inflamaţiilor amigdalelor şi în caz de tuse convulsivă.
- Este indicat şi în curele de slăbire deoarece are efect diuretic, ajutând la eliminarea retenţiei de apă din organism. Crește uşor temperatura corpului şi ne ajută să transpirăm mai mult, scăpându-ne în acest mod de toxinele din corp.
- Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiuni renale, ceaiul de tei este de asemenea indicat, pentru că are proprietatea de a trata incontinenţa şi previne formarea pietrelor la rinichi.
Mierea din flori de tei
Se obține din nectarul florilor de tei, a cărei culoare poate varia de la galben deschis la portocaliu închis şi care areun miros dulce lemnos, uşor de recunoscut. Acest tip de miere este considerată una dintre cele mai bune deoarece este foarte bogată în vitamina B, aminoacizi şi antioxidanţi. Are proprietăți antiseptice şi antiinflamatorii, care fac din acest aliment un tratament naturist eficient în caz de răceală, gripă, tuse şi crampe abdominale.
În cosmetică
Florile de tei sunt folosite în combinaţie cu florile de albăstrele pentru comprese împotriva cearcănelor şi ca remediu pentru ochii obosiţi şi umflaţi. În plus, florile de tei măcinate amestecate cu lapte şi ovăz constituie o excelentă mască de faţă cu proprietăţi de revigorare şi hidratare a tenului tern, palid, lipsit de strălucire.
Preparate din flori de tei
Apa de tei
Are un gust plăcut, simțindu-se din plin aroma inconfundabilă a florilor de tei. Se prepară din 100 g flori uscate, 30 ml de alcool şi 70 ml de apă. După diluarea cu apă, în raport 1:9, se consumă câte un păhărel, de mai multe ori pe zi.
Pulberea
Se obține din florile de tei, uscate foarte bine, apoi zdrobite cu râșnița de cafea. Se administrează pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, câte o linguriță de pulbere, care se ține câteva minute sub limbă, apoi se înghite.
Tinctura
Se prepară din pulberea florilor de tei. Se pregătește un borcan de sticlă, care se umple pe jumătate cu pulbere, apoi peste ea se toarnă alcool de patruzeci de grade și totul se amestecă. După omogenizare, borcanul se închide ermetic și se lasă la macerat timp de opt zile. Lichidul se filtrează prin tifon şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.
Views Today : 6480
Views Yesterday : 9099
Views Last 7 days : 58808
Views This Month : 203193
Views This Year : 1069317
Total views : 1454338