În a doua vineri din Postul Mare, 22 martie 2019, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, în parohia Ilia, ne-am adunat, suflet lângă suflet, pentru a ne ruga împreună pentru viață, pentru sănătate și pentru bucuria duhovnicească pe care orice om o poate simți cu și în Hristos.

Prin Taina Sfântului Maslu, ne-am rugat lui Dumnezeu să ne ierte, să ne ajute și să ne lumineze mintea, dar mai ales sufletul, într-o vreme tulbure, o vreme în care darul libertății este folosit într-un mod pervertit, dureros chiar dacă scopul lui a fost unul simplu, dar mântuitor: bucuria întru iubire. Am înălțat gândul nostru spre cer și l-am rugat pe Dumnezeu, prin Duhul Sfânt să vindece sufletele și trupurile noastre greu încercate de durere, de boală, de deznădejde, de mânie și de alte patimi care ne despart de Hristos. Prin propria alegere ne despărțim de Mântuitor, însă tot prin propria alegere care naște pocăință ne și putem reuni cu Acesta, care ne primește întocmai ca pe Fiul Risipitor, pentru a ne odihni, a ne vindeca și a ne iubi.

După Taina Sfântului Maslu, împreună cu toți enoriașii prezenți, am pornit într-o procesiune, un drum al conștientizării în jurul Sfintei Biserici. Biserica este o mamă pentru toți enoriașii care formează împreună Trupul Bisericii, al cărui cap este Domnul Iisus Hristos. Clopotele Bisericii au răsunat în tot acest timp în văzduh, plângând de asemenea, parcă, soarta celor care au putut fi și totuși nu au mai fost, cerând iertare, parcă, lui Dumnezeu pentru toate momentele în care puteam ajuta viața și din neputință sau neștiință nu am reușit să facem asta. Clopotele au răsunat pentru a ne trezi din amorțeala și somnul care astăzi este mai profund decât niciodată față de toate valorile creștine, de toate valorile urmașilor noștri.

Am lansat lampioane care s-au ridicat spre cer ca o formă văzută de rugăciune. Tot spre iertare și spre luminarea minții pentru a putea să alegem să ne exercităm libertatea într-un mod în care să creștem, să evoluăm, să fim mai asemenea lui Dumnezeu zi de zi.

Zeci de oameni, cu emoție, cu o lacrimă pe obraz și vădit impresionați de gândul pus la suflet de preoții prezenți, au participat alături de noi la ceea ce am numit: manifestație pentru viață. Cuvintele sunt prea sărace să descrie starea interioară, însă de pe margine privind am constatat că fiecare este un copil în adâncul său, unul ce are nevoie de iubire, de atenție și de Viață.

Răzvan Danc (www.episcopiadevei.ro)