Întâlnire cu Eminescu…

Ziua de 15 ianuarie 2021 ne-a dovedit, dacă mai era nevoie, că oricât ne-ar fi de greu, Eminescu ne alină, Eminescu ne adună în jurul lui, Eminescu este sprijinul nostru de nădejde în orice vremuri.

Pentru noi a devenit deja o tradiție ca în fiecare zi de 15 ianuarie, Ziua  Culturii Naționale, să ne întâlnim toți cei care îl prețuim pe Eminescu și să ne împărtășim din versul lui nemuritor. Așa am făcut și în acest miez de ianuarie când Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, și-a început seria manifestărilor cultural-educative din anul 2021 cu tradiționala întâlnire cu moștenirea spirituală a poetului nostru național, Mihai Eminescu.

De-a lungul timpului, acțiunile noastre culturale s-au bucurat întotdeauna de sprijinul generos, dar exigent, al Consiliului Județean Hunedoara, iar acest lucru explică, în parte, reușita acestora. Mi-a revenit onoarea de a transmite celor prezenți un salut călduros din partea domnului Laurențiu Nistor, președintele Consiliului Județean Hunedoara, cu prilejul comemorării marelui nostru poet Mihai Eminescu.

De ani buni, în fiecare zi de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, ne întâlnim la statuia poetului din Parcul Municipal „Cetate” toți cei care îl prețuim pe Eminescu și îi ascultăm slova nemuritoare.

Anul acesta, mottoul sub semnul căruia s-au desfășurat aceste manifestări a fost extras din poezia Mai am un singur dor: „M-or troieni cu drag/Aduceri aminte.” Am ales acest vers pentru a sublinia ideea persistenței în memoria noastră, în gândurile și în sufletele noastre a dragostei față de tot ceea ce poporul român a primit în dar de la cel mai mare poet al lui.

În demersul nostru am fost călăuziți de cuvintele altui mare poet român, Tudor Arghezi: „Să se vorbească despre Eminescu mai des și cât mai des e o datorie.”

Ca să împlinim această datorie, ne-am reunit și în acest miez de ianuarie pentru a asculta nemuritoarea slovă eminesciană și pentru a oferi celor prezenți un buchet de versuri și momente artistice inspirate din creația poetică a lui Eminescu.

Rigorile perioadei pe care o trăim ne-au impus alcătuirea unui program mai puțin bogat față de alți ani. Cu toate acestea, fiorul versului eminescian ne-a înseninat sufletele și ne-a adus speranță, iar Eminescu a fost și mai aproape de inimile noastre.

În prezența reprezentanților Instituției Prefectului Județul Hunedoara, a instituțiilor din subordinea Consiliului Județean Hunedoara, a unităților de învățământ, a scriitorilor hunedoreni și a altorinvitați, am reușit să creăm, la statuia lui Eminescu, o atmosferă caldă, poetică, străbătută de dragostea tuturor față de opera marelui nostru poet.

Din nord-vestul țării, distinsa prof. dr. Geta Marcela Pârvănescu, căreia nu i-a fost posibil să fie cu noi, ne-a trimis un mesaj emoționant, cuvinte pline de admirație și prețuire față de Eminescu. Acest mesaj a fost citit de poeta Paulina Popa, iubitoare a operei eminesciene.

Versul eminescian a răsunat în rostirea plină de sensibilitate a actrițelor Isabela Hașa și Cristina Lazăr, prezente de fiecare dată alături de noi, în semn de prețuire față de creația marelui nostru poet.

La acest eveniment au fost prezente, cu emoție și bucurie, două îndrăgite și pline de har mesagere ale cântecului popular transilvănean, Ana Almășana Ciontea, care i-a delectat pe cei prezenți cu un moment special de poezie și cântec „Dor de Eminescu”, și Mariana Anghel, care ne-a asigurat că „despre Eminescu se poate vorbi o viață” și ne-a evocat cu multă căldură momentul în care tânărul Eminescu a sosit în orașul Blaj căruia i se adresează cu cuvintele „te salut din inimă, Romă mică!”.

Pe parcursul zilei, a putut fi vizitată o expoziție de carte eminesciană organizată la Sala de Lectură a Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cărțile prezentate făcând parte din patrimoniul Bibliotecii Județene.

Manifestarea dedicată lui Mihai Eminescu a reușit să aducă bucurie și speranță în inimile celor prezenți.

Cu deosebită considerație,

Manager,

Ioan Sebastian Bara

171 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu

În urmă cu 171 de ani, la 15 ianuarie 1850, se năștea, la Botoșani, poetul român Mihai Eminescu, fiind al șaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici.

În 1860, se înscrie la Liceul german din Cernăuți, iar în 1863 se retrage, nesuportând disciplina școlară. În 1864 este copist la Tribunalul din Botoșani, iar din 1865 este custode al bibliotecii profesorului său, Aron Pumnul.

După moartea profesorului său, se angajează ca sufleur la Teatrul Național din București.

În toamna anului 1869 pleacă la Viena, unde până în 1872 este ”student extraordinar” la Facultatea de Filosofie, neavând dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete.

Mihai Eminescu a scris prima sa poezie în ianuarie 1866, ‘‘La mormântul lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o M. Eminovici.

La vârsta de 16 ani publică, în revista Familia, prima poezie, ”De-aș avea…”, semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu, numele fiind schimbat de I. Vulcan din Eminovici în Eminescu.

Se stabilite la Iași şi frecventează ședințele junimiștilor, unde își citește lucrările. Tot la Iași o cunoaște și pe Veronica Micle.

Ajunge la București, unde devine, la sfârșitul lui octombrie 1877, redactor la ziarul ‘‘Timpul”, organul de presă al Partidului Conservator.

Din această perioadă datează și operele literare cele mai cunoscute: ”Scrisori”, ”Luceafărul”, ‘Singurătate”, ”Împărat și proletar”, ”O rămâi’‘ sau ‘‘Revedere”.

Mihai Eminescu a încetat din viaţă pe 15 iunie 1889. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, la umbra unui tei.

Primul film documentar despre Mihai Eminescu, intitulat „Eminescu, Veronica, Creangă”, a fost realizat în 1914, după 25 de ani de la moartea poetului, de către Octav Minar, prozator, traducător şi istoric literar.

Pe 28 octombrie 1948, Mihai Eminescu devine membru de onoare post-mortem al Academiei Române, în semn de prețuire pentru  moștenirea culturală pe care a lăsat-o.

Aproape 400 de volume cu şi despre Eminescu într-o colecţie privată

Aproape 400 de volume cu opere ale poetului Mihai Eminescu sau comentarii despre poezia sau proza acestuia au fost strânse, în decursul anilor, într-o colecţie privată ce aparţine unei iubitoare de literatură din Deva.

De meserie economist, specializat ca expert contabil şi auditor, Delia Alic a mărturisit că pasiunea pentru opera lui Eminescu i-a fost insuflată încă din anii de liceu, iar după ce a terminat facultatea a reuşit să adune unele dintre cele mai valoroase scrieri ale poetului.

„Ţin minte că în liceu l-am studiat pe Eminescu pe parcursul unui trimestru, timp în care am scris un caiet studenţesc despre opera acestuia. Am rămas o pasionată de literatură, este un hobby, aşa cum ar trebui să-l aibă toţi intelectualii”, explică Delia Alic.

Timp de aproape 40 de ani, deplasările în ţară ale colecţionarei de carte s-au împletit şi cu vizite în librării sau anticariate, astfel că în Bucureşti a ajuns la performanţa ca unii vânzători să-i ‘pună de-o parte’ volume valoroase cu poezie sau proză eminesciană, dar şi opere critice ale unor cercetători pasionaţi de scrierile poetului.

„Am cumpărat cărţile în timp, unele de la anticariat, iar altele din librării, atunci când au apărut. Cea mai scumpă este un volum legat în piele, dar şi o ediţie a lui Maiorescu. Acum deţin circa 400 de volume, unele dintre ele cuprinzând articole de critică. Consider că şi volumele de critică trebuie citite pentru că ele ne ajută să înţelegem mai bine opera lui Eminescu”, este de părere dna Alic.

Între cărţile din colecţia sa se mai numără unele foarte vechi, altele apărute în ediţii cu serie limitată şi înscrisă pe coperta interioară, dar şi volume traduse în diferite limbi. De asemenea, la loc de cinste se află cărţile lui Perpessicius sau unele volume vechi în care ilustraţia este realizată sub forma graficii color.

Mare iubitoare de literatură, Delia Alic mai spune că şcoala românească trebuie să acorde atenţia cuvenită întregii opere eminesciene şi nu doar poeziilor foarte cunoscute.

Peste 200.000 de persoane au vizitat, în 2020, Castelul Corvinilor

2020 a fost un an negru pentru turismul din întreaga lume. “Castelul Corvinilor” a trecut peste „anul pandemiei” mai bine decât estimările iniţiale.

Deși a fost închis total vreme de două luni iar turismul din întreaga lume a înregistrat pierderi masive în 2020, „Castelul Corvinilor” a depășit momentele dificile de anul trecut mai bine decât se prefigura la începutul pandemiei (în februarie – martie anul trecut). Peste 200.000 de persoane au vizitat, în 2020, cel mai important monument medieval din Transilvania, cu 50 la sută mai puține decât în 2019. Practic, numărul de vizitatori din 2020 a fost aproape de cel din 2014 (când s-au înregistrat 230.000). Alte obiective similare din țară au raportat scăderi de 70 la sută.
Diminuarea veniturilor Castelului a fost mai mică decât cea a numărului de turiști, de aproximativ 40 la sută (de la 7,6 milioane de lei în 2019, la 4,6 milioane de lei în 2020).
„Fără nicio îndoială, pandemia Covid 19 a fost singura cauză a scăderii numărului de turişti, la Castelul Corvinilor. Spun asta pentru că scăderile cele mai pronunţate, de 80 – 90 la sută, s-au înregistrat la vizitatorii străini și cei care veneau în grupuri organizate. Tocmai interdicția sau dificultatea organizării de excursii de grup a generat o mare parte din scăderea numărului de vizitatori. În ce privește numărul de turiști care au vizitat Castelul singuri, cu familia ori prietenii, diminuarea este mult mai mică decât în cazul grupurilor organizate, de aproximativ 30 la sută. Trebuie să ținem cont și de faptul că obiectivul a fost închis total între 12 martie și 15 mai 2020. În aceeași perioadă a anului 2019, la Castel au fost în jur de 100.000 de turiști. O altă cauză a fost închiderea școlilor și, automat, anularea excursiilor școlare. Eu sunt însă extrem de încrezător că, de îndată ce intensitatea pandemiei va scădea, situația vizitatorilor la Castelul Corvinilor va reveni la normal și numărul lor va reintra pe trendul ascendent înregistrat până la nefericitul moment al apariției și răspândirii accelerate a SARS-CoV 2”, spune primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouțanu.
Vă reamintim că, în această perioadă, la Castelul Corvinilor se derulează lucrări de restaurare în cadrul unui amplu proiect cu finanțare europeană, în valoare de aproximativ 5 milioane de euro.

Eparhiile Bisericii Ortodoxe Române au primit informațiile oficiale despre campania de vaccinare împotriva SARS-Cov-2

Cancelaria Sfântului Sinod a transmis către toate eparhiile din țară broșura informativă „Vaccinarea împotriva COVID-19 în România. Gratuită. Voluntară. Sigură”, oferită Bisericii Ortodoxe Române prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte.

„Patriarhia Română salută vestea bună a apariției vaccinului care ar putea diminua și stopa actuala pandemie, însă Biserica nu se poate pronunța în probleme de ordin strict medical”, a transmis într-un comunicat recent Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

„În legătură cu «caracterul sigur al actului de vaccinare», cei care au autoritatea profesională și morală să recomande un vaccin absolut nou şi descoperit recent sunt exclusiv specialiștii din domeniul medical respectiv. […] Pentru succesul campaniei de vaccinare anti-Covid 19, este necesară informarea corectă a populației cu privire la unele aspecte, precum caracterul voluntar, gratuit și sigur al actului de vaccinare, a faptului că acesta este un drept, și nu o obligație”, se mai precizează în comunicat.

Acțiunea de informare a fost stabilită la videoconferința dedicată măsurilor de combatere a infecției cu virusul SARS-Cov-2 și organizată de Secretariatul de Stat pentru Culte în data de 14 decembrie. La întrunirea online au participat reprezentanți ai autorităților și ai cultelor religioase.

Broșura clarifică în 18 pagini aspecte medicale legate de vaccinarea împotriva noului coronavirus. /www.alba24.ro

Bufet în stil Eclectic – Exponat al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat,  în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este o piesă aflată în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secția Istorie și Artă a instituției.

„Piesa de mobilier face parte din Colecţia de Artă Decorativă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr. inv. 42963). Bufetul este expus în cadrul ambiental al expoziţiei Ceramică fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva şi este compus din două corpuri de mobilier, care prezintă un bogat decor cu motive zoomorfe şi vegetale. Corpul superior are înălţimea de 181 cm, lungimea de 178 cm şi lăţimea de 47 cm, iar corpul inferior măsoară în înălţime 90 cm, în lungime 196 cm şi în lăţime 76 cm. Bufetul datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi este realizat din lemn prin strunjire şi sculptare, în stil Eclectic – Altdeutsch şi pe corpul inferior este încadrat un blat de marmură neagră.

Exponatul este o piesă de mobilier monumentală, cu două corpuri suprapuse. Corpul inferior pe picioare bile are dulap cu trei sertare, închis cu patru uşi – panouri decorate cu motive vegetale, încadrate de montanţi profilaţi cu capete de grifoni. Corpul inferior susţine blatul dreptunghiular de marmură neagră.

Deasupra, corpul prezintă centură cu două sertare, încadrată de baluştri. Corpul superior, cu panou posterior, este susţinut anterior de baluştri, având nouă compartimente încadrate, la exterior, de montanţi cu efigii – busturi feminine. Compartimentele sunt separate spre interior prin baluştri de tip coloane corintiene, strunjiţi cu inele. Tot pe baluştri, se mai observă porţiuni ce prezintă caneluri, cât şi porţiuni decorate în stil frânghie răsucită. Cele două compartimente centrale şi, două, laterale – dulăpaşe, sunt închise cu uşi, cu decor vegetal amplu. Observăm trei compartimente superioare deschise şi un compartiment central – inferior, care este separat prin poliţă. Cornişa, tratată superficial, este surmontată de un arc cu ornamente vegetale. Corpul de mobilier este executat în stil Eclectic, cu elemente decorative tributare Renaşterii şi Barocului.

Eclectismul face referire la faptul că stilurile vechi au fost adoptate prin selecţie. Astfel că, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Europa Centrală, ebeniştii au îmbogăţit formele rigide ale Biedermaier-ului şi au preferat elemente decorative caracteristice Rococo-ului şi ale altor stiluri anterioare. S-au reinterpretat suprafeţele curbe, au optat pentru picioarele arcuite şi au hiperbolizat frumuseţea lemnului prin ornamente vegetale în relief şi prin superbele siluete sculpturale încrustate în mobilier” relatează dr. Diana Loredana Pantea.

Bibliografie:

Judith Miller, O abordare mai detaliată a antichităţilor, 2000;

Leonard K. Eaton, The Architecture of Choice: Eclectism in America, 1880-1910, 1975.

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită  să vizionați exponatul de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Deasemenea exponatul poate fi văzut și în cadrul expoziției Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva.

Am trăit cântecul popular din copilărie

Dialog cu prof. Violeta DEMINESCU JURCA, solistă de muzică populară

– Pe scurt, prezentați-ne câteva date biografice.

– M-am născut într-un sat de pe malul stâng al Streiului, raiul copilăriei mele, Sântămăria de Piatră, având parte de dragostea părinților, bunicilor și străbunicilor paterni și materni din Călanu Mic. Am absolvit Liceul Pedagogic din Deva, Facultatea de Psihologie și Pedagogie, Universitatea de Vest Timișoara și un master pe Management și Dezvoltare Durabilă, la Universitatea Politehnică Timișoara.

Sunt profesor în învățământul primar la Liceul Tehnologic „Ovid Densușianu” Călan, metodist al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara și conduc Grupul Folcloric „Ziene Sânziene” din Călan.

– Sunteți o cunoscută și apreciată solistă de muzică populară. De unde dragostea pentru cântecul popular, pentru folclor?

– Am crescut cu cântecul popular. Îmi amintesc mai ales ziua de nedeie în satul meu natal, în duminica dinaintea Rusaliilor, zi în care răsuna muzica populară în casa noastră. Simţeam sărbătoarea în toată inima mea de copil. Ascultam la pik-up toate cântecele adevărate ale timpului şi pe marii interpreţi: Ana Munteanu, Achim Nica, Ana Pacatiuş, Maria Ciobanu, Lucreţia Ciobanu şi reprezentanta Hunedoarei, Elena Merişoreanu. Am trăit cântecul popular din copilărie şi-am simţit ritmul jocului popular la nedei şi la ospeţe, când îmi ardea talpa piciorului şi jucam, jucam. Mi-este limpede că din acei ani mi se trage dragostea pentru folclor. Am mai avut parte de a trăi ,,pe viu” tradiţii şi obiceiuri, unele pierdute acum, „zăuitate”, dar nicicând ieşite din sufletul nostru, al celor ce le-am practicat în perioada copilăriei. Şi-mi amintesc, înaintea Crăciunului, de colacii copţi în cuptor pe vatră, de străbunica mea din Sântămaria de Piatră, o ţărancă harnică, deşteaptă şi cu credinţă în Dumnezeu, de ,,brăduleţii” rupţi pentru a ne „însoţi” (un fel de colac cu „creastă”) de  Bunavestire. Şi  câte alte obiceiuri… După ani şi ani aceste comori ce le-am adăpostit în adâncul sufletului au ieşit la iveală în izvoare de cântec, cântec scris, cântec interpretat. Dar cel mai important lucru este că am reuşit a sădi în sufletele elevilor mei dragostea pentru folclor, pentru spiritualitatea ţăranului român şi, în mod deosebit, pentru cântecul popular.

– Vă amintiți cum a fost debutul pe scenă în calitate de interpretă a cântecului popular?

– Ca să fiu sinceră, nu mi-am dorit niciodată să urc pe scenă. M-am rezumat la a instrui copiii, de a crea și dărui cântece interpreților deja consacrați Mariana Anghel, Daniela Tărnăuceanu, Bogdan Toma, Ovidiu Homorodean, Veta Biriș, Lenuța Ungureanu și multor altora. Cu prilejul unei filmări pentru sărbătorile de iarnă, am fost invitată să cânt colinde cu „fetele” din Călan: Lenuța Ungureanu, Dorina Negru, Norica Hațegan, Ioan Șerbesc, Cătălina Pînzariu… Fetele s-au filmat cu piesele proprii, iar eu am cântat „la rece”. După câteva zile, realizatorul emisiunii „Ora de sinceritate” care făcuse filmările de colinde, Adrian Oprea, m-a invitat în emisiunea sa. Și pentru că am impresionat, mi s-a propus să realizez emisiunea de folclor la Unu tv Deva. Cam în același timp, am primit un telefon de la dl. profesor Tiberiu Szelnyan care, spre uimirea mea, m-a invitat în studioul dânsului de înregistrări… Așa am început. Interpret și realizator tv., ambele deodată… „De dor, lume și de drag” s-a numit prima mea emisiune. Apoi  alta „Duminici violete”. Au urmat prezențe la diferite televiziuni din țară, spectacole…

– Care zonă folclorică o reprezentați prin cântecele interpretate ?

– Cu folclor de pe Valea Streiului am început, de fapt mi-am creat cântecele, textul și muzica. Azi nici nu mai ai de la cine culege folclor vechi, autentic. În anii din urmă, am avut o colaborare frumoasă cu d-na Mariana Risipitu și soțul dânsei, Marcel Raț, care mi-au creat linii melodice mult gustate de public: jiene, învârtite, hațegane.

– Vorbiți-ne despre cel mai reușit succes obținut ca solistă de muzică populară.

– Îmi amintesc de vremea când emisiunea „Dor de folclor” propunea publicului cântece ale interpreților hunedoreni și nu numai în cadrul unui concurs duminical. Spre marea mea uimire, una dintre piesele mele a ocupat locul întâi în topul celor cinci piese propuse, surclasând două interprete de marcă, considerate de mine de neegalat. Asta mi-a dat încredere în calitățile mele artistice. Un alt moment de referință este acela în care televiziunea națională m-a invitat pentru a mă sărbători de Florii, alături de nume mari ale folclorului românesc: Sofia Vicoveanca, Viorica Flintașu. A urmat un medalion folcloric realizat de către TVR, pe Valea Streiului. Dar cel mai valoros moment a fost acela în care am fost invitată de către d-na Ana Munteanu, Privighetoarea Banatului, să cânt pe scena festivalului care îi poartă numele… Ani mai târziu, mi-a devenit nașă de cununie, dovadă că Dumnezeu mi-a răsplătit dragostea ce-i purtam încă din copilărie acestei mari artiste a României.

– Dezamăgiri ați avut?

– Nu am avut dezamăgiri, fiindcă nu am avut așteptări prea mari. Vedeți, eu am început să cânt destul de târziu și, cu toate astea, într-un timp relativ scurt, am devenit un artist cunoscut, realizator tv. Am publicul meu care-mi iubește cântecul și care-mi urmărește emisiunile… Folclorul mi-a adus multe bucurii.

– Sunteți și culegătoare de folclor. Care este eficiența acestei pasiuni?

– Vă spuneam că nu prea mai ai de unde culege cântece. În schimb, am adunat în timp expresia spiritualității unui neam, obiecte vechi populare: costume, ceramică, unelte, mobilier, picturi pe sticlă, de altfel cochetez și cu această activitate, în anii de liceu făcusem sculptură în lemn, artă populară, sub îndrumarea profesorului Mircea Lac, un împătimit al tradiției meșteșugărești din Pădureni. Și-mi permit a spune că ia noastră este încă o dovadă a genialității unui neam… De curând am descoperit piatra ca element de limbaj artistic și mi-am creat acasă un rai al meu, folosind această piatră naturală de pe Strei.

– Sunteți cadru didactic. Care calități vă evidențiază calitatea profesională?

– Cred că am această menire, cea de dascăl, pentru că în dragostea de copii mă regăsesc viu și necondiționat. Cred că mă caracterizează răbdarea, optimismul și credința în Divin.

– În timpul liber vă ocupați de educarea cultural artistică a tinerei generații. Ce ne puteți oferi în acest sens?

– „Ziene Sânziene” spune, cred, totul. Generații după generații de interpreți și iubitori ai tradițiilor populare au venit lângă mine. Cred că acesta mi-e rostul în ceea ce-i privește: să-i iau de mână de la vârste fragede, să le deschid o ușă, aceea a frumosului românesc, să-i îndrum o parte din drum,    creându-le cântece potrivite fiecărei vârste sau zone folclorice pe care o reprezintă: Ardeal, Banat, Moldova, Oltenia ori Maramureș, după ce rădăcini sau chemare are fiecare, apoi să le dau drumul… Din urmă vin mereu alții, aș putea spune că la Călan am creat o pepinieră de talente. Sunt fericită de ceea ce am putut realiza.

– Am aflat că iubiți și arta scrisului. Cum comentați?

– Cred că e din neam. Iertați-mi lipsa de modestie, dar sunt mândră de faptul că mă înrudesc prin tată cu scriitorul și criticul literar Romul Munteanu, născut în Călanu Mic, doctorand în literatură română, critic literar și redactor șef al editurii Univers, „un mare dascăl întru libertate în europenitate și europenitate în libertate”, cel care a avut o imensă contribuție la integrarea literaturii românești în cea europeană și, implicit, în cea universală. Și iată-mă  scriind poezie contemporană, am câteva premii la concursuri prestigioase naționale și internaționale. Nu mi-am publicat încă o carte de autor, deși apar în numeroase antologii literare.

„am ars atât de mult/ că nu-mi va ajunge încă/ o viață să-mi împrăștii cenușa/ trecerea poetului e altfel/ te arzi pe tine ca un opaiț/ îți luminezi drumul/ Dumnezeu șade pe prispă/ cârpește o inimă” (din poezia „Și toamna mor poeții” dedicată poetului Eugen Evu – Premiul I, decembrie, 2017 și Premiul Revistei Literatura)

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a considerat vrednică de atâtea daruri, îi mulțumesc pentru fiul și nora mea care mi-au dăruit de curând o nepoțică, pentru toate realizările mele de până acum și, da, mă consider un artist, pentru că un artist își exprimă darul și harul în multiple domenii artistice, iar eu asta fac de când mă știu…

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Doi arhierei au slujit la Catedrala Episcopală din Deva la praznicul Botezului Domnului

În ziua praznicului Botezului Domnului, 6 ianuarie 2021, la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Deva Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, împreună cu Preasfințitul Părinte Daniil, Episcopul Daciei Felix, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de către Corala Catedralei chiriarhale, dirijată de către Părintele Daniel Balea.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Preasfințitul Părinte Episcop Daniil, despre cele cinci minuni mari petrecute, în istoria biblică, la râul Iordanului: oprirea curgerii apelor și trecerea minunată a poporului ales sub conducerea lui Iosua după 400 de ani de robie egipteană și după 40 de ani de rătăcire în pustie; trecerea minunată a râului de către prorocii Ilie și Elisei; trecerea înapoi a prorocului Elisei după înălțarea Sfântului Ilie la cer într-un car de foc; vindecarea generalului sirian Neeman, bolnav de lepră, prin șapte afundări în apele râului, la îndemnul prorocului Elisei; deschiderea cerurilor în ceasul botezului Domnului nostru Iisus Hristos, glasul Tatălui auzit din cer și Duhul Sfânt văzut în chip de porumbel.

Rânduiala sfințirii Aghiasmei Mari a fost săvârșită de către soborul slujitor în curtea Catedralei Episcopale, unde au fost pregătite vasele cu apă pentru sfințire. /www.episcopiadevei.ro

Ziua Culturii Naţionale, 15 ianuarie, sub semnul operei lui Eminescu

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, începe seria manifestărilor cultural-educative din anul 2021 cu tradiționala întâlnire cu moștenirea spirituală a poetului nostru național, Mihai Eminescu.

A devenit deja o tradiție ca, în fiecare zi de 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, să ne întâlnim toți cei care îl prețuim pe Eminescu și să-i ascultăm slova nemuritoare.

Anul acesta, motto-ul sub semnul căruia se vor desfășura aceste manifestări este extras din poezia Mai am un singur dor: „M-or troieni cu drag/Aduceri aminte.” Am ales acest vers pentru a sublinia ideea persistenței în memoria noastră, în gândurile și în sufletele noastre a dragostei față de tot ceea ce poporul român a primit în dar de la cel mai mare poet al nostru.

În demersul nostru suntem călăuziți de cuvintele altui mare poet român, Tudor Arghezi: „Să se vorbească despre Eminescu mai des și cât mai des e o datorie.”

Ca să împlinim această datorie, ne reunim și la acest miez de ianuarie ca să ascultăm nemuritoarea slovă eminesciană și oferim celor prezenți un buchet de versuri și momente artistice inspirate din creația poetică a lui Eminescu.

Rigorile perioadei pe care o trăim ne-au impus alcătuirea unui program mai puțin bogat față de alți ani. Cu toate acestea, fiorul versului eminescian ne va însenina sufletele și ne va aduce speranță, iar Eminescu va fi și mai aproape de inimile noastre.

Momentele dedicate lui Mihai Eminescu se vor desfășura în ziua de 15 ianuarie 2021, după programul de mai jos, un program gândit în așa fel încât cei prezenți să se împărtășească din frumusețea și profunzimea poeziei eminesciene.

 

Ora 1000 – Parcul Municipal „Cetate” Deva:

  • Evocarea poetului național;
  • Recital de poezie eminesciană susținut de actrițele Isabela Hașa și Cristina Lazăr;
  • Depunere de flori la statuia poetului.

 

Ora 1200 – Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Sala de Lectură:

  • Expoziție de carte din opera lui Mihai Eminescu, cărțile prezentate făcând parte din patrimoniul Bibliotecii Județene.

Rugăciune în biserici în ultima zi a anului. Semnificația slujbei oficiate

În majoritatea lăcaşurilor de cult din Patriarhia Română a fost oficiată joi slujba trecerii dintre ani.

Slujba de binecuvântare a Noului An, care se oficia la miezul nopții trecerii dintre ani, a fost oficiată anul trecut imediat după slujba Vecerniei din seara zilei de 31 decembrie 2020.

Modificarea a intervenit în contextul prelungirii stării de alertăîn care deplasarea în afara domiciliului este interzisă după ora 23.00, dar și al recomandărilor speciale ale autorităților pentru perioada de sărbători.

În seara zilei de joi, 31 decembrie 2020, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, a slujit la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Deva.

Împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Preasfinția Sa a săvârșit slujba Vecerniei cu Litie și imediat după acestea, rânduiala slujbei la trecerea dintre ani: Acatistului Mântuitorului nostru Iisus Hristos împreună cu rugăciunile speciale de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu în anul ce tocmai s-a încheiat, și de binecuvântare pentru începerea Anului Nou 2021.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Episcop Gurie a îndemnat credincioșii prezenți să fie în permanență aproape de Dumnezeu prin rugăciune, iar apoi le-a urat tuturor un An Nou cu multe bucurii și împliniri duhovnicești.

Ce cuprinde slujba oficiată în noaptea dintre ani?

Rânduiala stabilită de Sfântul Sinod în anul 2011 prevede citirea Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos întrucât în ziua de 01 ianuarie ne amintim de momentul când Fiul lui Dumnezeu, întrupat, a primit numele de Iisus.

Iisus înseamnă în limba ebraică, «Dumnezeu mântuieşte». În cadrul acatistului este pronunțat de aproximativ 200 de ori.

Slujba care se săvârşeşte în noaptea trecerii dintre ani, publicată de Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, mai cuprinde următoarele patru rugăciuni:

  • Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul către Mântuitorul (a Acatistului);
  • O rugăciune de mulţumire;
  • Două rugăciuni de intrare în noul an: una din tradiţia liturgică română şi slavă (cea care va fi citită și la slujba de Te Deum oficiată după Sf. Liturghie în prima zi din an) şi alta din tradiţia greacă.

De ce se oficiază o astfel de slujbă?

Pentru un creştin ortodox, cel mai folositor mod de a petrece noaptea dintre ani este în primul rând acela al rugăciunii de mulţumire, adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, spunea Patriarhul Daniel la una dintre slujbele oficiate în anii trecuţi.

La cumpăna dintre ani se cuvine să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului vieţii pentru oameni. Astfel, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere şi speranţă, dar şi cu responsabilitate fiecare clipă a vieţii.

Timpul Bisericii este timpul mântuirii şi este trăit de credincios ca răscumpărare prin pocăinţă a timpului pierdut în păcat, dar şi ca posibilitate a împlinirii vocaţiei sale prin fapte bune şi pregătire pentru viaţa de comuniune veşnică de iubire cu Dumnezeu şi cu semenii. /www.episcopiadevei.ro

Arhip Andrei Dumitru, elev la Liceul de Arte “S.Toduţă”-Deva, rezultate remarcabile la 2 concursuri de pian, online

În perioada 12-13  decembrie 2020 a avut loc prima ediție  a Concursului național de colinde şi cântece de Crăciun “POVESTE DE IARNĂ” organizat de Şcoala de Arte “JANINA BĂDICI” din Bucureşti, concurs desfăşurat în mediul online şi care a fost transmis live pe pagina de Facebook destinată competiției.

Concursul este adresat atât profesioniştilor, cât şi amatorilor, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 60 de ani, care studiază pian, canto, chitară şi vioară. Reprezentantul Liceului de Arte “Sigismund Toduță”-Deva, elevul Arhip Andrei Dumitru din clasa a VII-a pian (anul 1 de studiu), clasa prof. Popa-Morait Cristina a participat în cadrul secțiunii rezervate instrumentului cu claviatură alături de încă 58 de concurenți din întreaga țară.

Prin prestația sa de excepție, Andrei a obținut din partea juriului concursului Premiul I de Excelență şi Premiul pentru compoziție.

Elevul liceului devean a obținut exact aceleaşi rezultate  participând la încă la un concurs online intitulat “Magic Piano”-ediția a II-a, în cadrul categoriei “Profesional”, competiție desfăşurată tot în perioada 12-13 decembrie 2020.

Prof. Mariana Onţanu-Crăciun

SFÂNTUL ŞTEFAN: Semnificaţia numelui. Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii din 27 decembrie

În a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, credincioşii ortodocşi şi cei greco-catolici îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, primul martir creștin condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim.

Sfântul Ştefan era tânăr, frumos, cu un suflet deosebit, profund, bun orator și un remarcabil psiholog, Sfântul Ștefan era înzestrat cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic.

Rar puteai întâlni un suflet atât de delicat pentru un om cu o personalitate atât de puternică. Consecvent, ceea ce rostea prin cuvânt îndeplinea prin faptă. Datorită credinței sale, Sfântul a putut săvârși minuni și semne mari.

Sfântul Ştefan a predicat învățăturile lui Iisus și a atras atenția fariseilor, fiind condamnat la moarte, prin uciderea cu pietre, de autoritățile iudaice din Ierusalim.

Sfântul Ștefan a fost astfel primul martir creștin. În faţa Sinedriului, și-a manifestat credinţa prin rugăciune, căci și sub loviturile primite el se ruga „Doamne Iisuse primeşte duhul meu: şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (Faptele Apostolilor VII, 59-60).

Împotriva acuzațiilor de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu, Sfântul Ștefan s-a apărat printr-un lung discurs la adresa celor care îi doreau moartea.

  • „Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Originea numelui şi semnificaţii

Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroana”, „ghirlanda” sau „cununa” cu care erau încununaţi învingătorii.

În țara noastră, cele mai populare forme sunt Ştefan şi Ştefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănica, Făniţă, Fana, iar uneori, sub influenţă străină, Fanny.

Totodată se folosesc şi diminutivele Ştefanel, Ştefăniţă, sau Ştef(i). Recent, a apărut şi forma feminină Ştefanela, ce pare să fi prins mai bine decât vechea Ştefanida (numele unei muceniţe trecute în calendar).

Numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de peste 400.000 de români, dintre care aproximativ 300.000 sunt bărbaţi şi peste 100.000 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Afacerilor Interne.

Dintre bărbaţii sărbătoriţi pe 27 decembrie, peste 280.000 poartă numele Ştefan, aproximativ 18.000 se numesc Istvan şi peste 8.000 au fost botezaţi Fănel.

De asemenea, îşi vor serba onomastica peste 3.000 de bărbaţi care se numesc Ştefănel, circa 1.000 care au numele Ștefănuț şi peste 500 al căror nume este Fane.

De asemenea, cele mai multe femei sărbătorite poartă numele Ştefania, respectiv peste 90.000, alte aproximativ 20.000 se numesc Ştefana, circa 9.000 au fost botezate Fănica, peste 1.000 Fănuța şi peste 300 Fana.

Tradiții, obiceiuri și superstiții

De această zi sunt legate o serie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi, sau este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.

Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.

În unele zone din Muntenia se prepară „Pâinicile lui Ştefan”. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde.

Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci.

Tot de Sfântul Ştefan, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.

Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.

În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în pericol.

sursa: creștinortodox.ro

A doua zi de Crăciun, semnificație deosebită pentru credincioși. Creștinii sărbătoresc Soborul Maicii Domnului

Cea de-a doua zi de Crăciun are o semnificație deosebită pentru creștinii ortodocși. Astăzi, 26 decembrie, sărbătoresc una dintre cele mai importante sărbători închinate Fecioarei Maria, Soborul Maicii Domnului.

Soborul sau Adunarea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu reprezintă adunarea (la slujbă) credincioşilor în cinstea Maicii Domnului, potrivit regulii ca a doua zi după marile praznice să se facă pomenirea acelor persoane sfinte care au contribuit la eveniment sau sunt în directă legătură cu el. De aceea, în această zi este prăznuită Fecioara Maria, cea care L-a născut pe Cel care a adus mântuirea lumii, Iisus Hristos, scrie Agerpres.

Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria şi s-a făcut model de sărbătoare şi pentru alţi sfinţi precum Soborul Sfinţilor Ioachim şi Ana, Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau Soborul Sfinţilor Arhangheli.

Pruncul pe care L-a născut Fecioara Maria este considerat cu adevărat Dumnezeu. Fecioara Maria reprezintă astfel omenirea în faţa lui Dumnezeu, se face templu curat al Lui Hristos, primindu-L şi născându-L pe Mesia, devenind astfel mijlocitoare pentru noi în faţa Domnului, Eva cea nouă, mama noastră a tuturor.

Sfântul Nicodim era de neam macedo-român, născut din părinţi binecredincioşi la Prilep, în sudul Serbiei, în anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului Lazăr şi a domnului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru Basarab.

După ce a primit o bună educaţie în ţara sa, a intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos, unde a ajuns mai târziu egumen şi chiar proto-epistat în conducerea Sfântului Munte.

La Athos, Sfântul Nicodim s-a nevoit mai întâi în obşte, apoi singur într-o peşteră în preajma Mănăstirii Hilandar.

În urma unei descoperiri dumnezeieşti, Sfântul Nicodim a venit din Muntele Athos cu mai mulţi ucenici în sudul Dunării, aproape de Vidin, unde a întemeiat două mici aşezări monahale: Vratna şi Mănăstiriţa.

În anul 1364, a trecut în Ţara Românească şi s-a aşezat pe valea râului Vodiţa, unde exista o mică sihăstrie întemeiată de călugări vlahi. Aici, Sfântul Nicodim, cu ajutorul domnitorilor Vlaicu Vodă (1364-1377) şi Radu (1377-1384) şi a sihaştrilor din partea locului, a zidit chilii şi biserică de piatră cu hramul Sfântul „Antonie cel Mare”, care a fost sfinţită în anul 1369.

Pe valea pârâului Tismana, Sfântul Nicodim a înălţat, la locul numit „Cascade”, Mănăstirea voievodală Tismana, între anii 1377-1378. Aici, marele stareţ a format o obşte renumită de zeci de călugări şi a instituit o viaţă monahală potrivit cu regulile din Sfântul Munte.

De la Tismana, Sfântul Nicodim conducea toate mănăstirile organizate de el şi întreţinea corespondenţă cu egumeni şi ucenici din Athos, din Serbia şi din Ţara Românească, precum şi cu patriarhul Eftimie al Tîrnovei, dovedindu-se un mare teolog şi părinte duhovnicesc.

Ajuns în vârstă, Sfântul Nicodim a încredinţat grija celor două mănăstiri, Vodiţa şi Tismana, ucenicului său, ieromonahul Agaton, iar el s-a retras la o viaţă mai aspră în peştera de deasupra mănăstirii.

Pentru sfinţenia vieţii sale şi darul vindecării a tot felul de boli, numele Sfântului Nicodim de la Tismana s-a făcut cunoscut până dincolo de hotarele Ţării Româneşti. În tradiţia mănăstirii se spune că unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului, sau numai cât se atingeau de rasa lui.

La sfârşitul secolului al XIV-lea, Sfântul Nicodim, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat, pe valea Jiului, Mănăstirea Vişina, în locul unei sihăstrii mai vechi. Iar în anul 1400 a întemeiat Mănăstirea Prislop, în ţinutul Hunedoarei. În această mănăstire a stat Sfântul Nicodim câţiva ani, aici a scris cu mâna sa un Evangheliar slavon (1404-1405).

Sfântul Nicodim s-a mutat la ceruri la o vârstă înaintată, în ziua de 26 decembrie a anului 1406.

sursa: agerpres.ro

Nașterea Pruncului Sfânt

Semnul Divin, apărut în mod miraculos pe Cer în Noaptea de Crăciun călăuzind magii spre locul unde se năștea Pruncul Sfânt, a fost și rămâne o binecuvântare pentru toți creștinii. Iar Cel Născut în Peștera din Betleem, care venea pe lume spre mântuirea noastră, ne dă puterea și tăria să mergem mai departe, mai ales acum, în momentele grele prin care trecem. Totul e să ne păstrăm credința și sufletul curat.

Locul Nașterii Mântuitorului

Marcat de o stea de argint cu 14 colțuri și străjuit de lumina celor 15 candele, Locul Nașterii Mântuitorului Iisus creează, pentru pelerinii care poposesc aici spre rugăciune și  închinare, o punte de legătură cu Divinitatea. Iar inscripția în limba latină: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est”, adică: „Aici a fost născut Iisus Hristos de către Fecioara Maria”, are o încărcătură emoțională unică, îndemnând la pioșenie, umilință, recunoștință și resemnare.

Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, ridicată în acest Loc Sfânt este și rămâne izvorul nesecat al credinței noastre. Și, la fiecare Crăciun, se cuvine să ne îndreptăm cu bucurie și recunoștință privirea spre Cer, mulțumindu-I Creatorului pentru cel mai de preț dar din lume – Nașterea Pruncului Iisus.

Magia Nopții de Crăciun

Se împletește armonios cu luminițele multicolore de pe străzi sau de la geamuri, care ne vestesc bucuria Nașterii Mântuitorului. O bucurie care nu poate fi oprită de nimeni. Ea rămâne în sufletele noastre chiar dacă, în acest an, colindătorii pe care-i întâmpinam cu emoție în Noaptea de Crăciun, vor sta pe la casele lor.

Dar cum Crăciunul este o sărbătoare a familiei, ne vom strânge în jurul bradului, vom colinda alături de cei dragi și-l vom aștepta nerăbdători pe Moș Crăciun. Pentru că, indiferent unde ne aflăm, nicio restricție de pe lume nu ne poate opri să cinstim cum se cuvine Nașterea Pruncului Iisus, sărbătoarea renașterii și mântuirii noastre.

 Colindele de Crăciun

Ne-au fost lăsate de Dumnezeu, pentru ca de Crăciun, să fie pomenit numele Sfânt al Domnului. Ele vin din istoria creștină a poporului nostru și se spune că, unele dintre ele, datează chiar de pe vremea Apostolul Andrei, când acesta propovăduia Evanghelia pe meleagurile noastre.

 Bradul împodobit

Aduce în case o atmosferă de basm, venită din timpuri străvechi și pierdută în eternitate. Cu acele spre Cer, asemeni gândurilor îndreptate spre Divinitate, cu luminițele multicolore precum stelele nopții, bradul, prin farmecul lui, unește simbolic Cerul cu Pământul.

Tradiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou

Sărbători dragi poporului nostru, Crăciunul și Noaptea dintre ani sunt celebrate cu fast, tradițiile și obiceiurile fiind păstrate cu sfințenie, din generație în generație. Și chiar dacă acestea diferă de la o zonă la alta, farmecul lor rămâne același.

  • În Seara de Ajun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua și vestesc prin colindele lor minunate, Nașterea Pruncului Iisus. Și se spune că cei care nu vor deschide poarta colindătorilor, vor avea un an neroditor.
  • În unele zone, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin, conform traditiisiobiceiuri.ro.
  • Există tradiția ca, la masa îmbelșugată de Crăciun, să participe un număr par de invitați, despre numărul impar se crede că aduce ghinion.
  • Pâinea nu trebuie să lipsească de pe masă, ea însemnând belșug și bunăstare.
  • Ca să-și viseze ursitul, fetele tinere vor posti în Ajunul Crăciunului, iar prima îmbucătură de seară trebuie s-o pună la brâu. Când se culcă, vor întinde brâul pe jos, vor face mătănii peste el și doar așa își vor afla, prin vis, ursitul.

La cumpăna dintre ani

  • Plugușorul, Sorcova, Capra și Ursul sunt doar câteva obiceiuri specifice poporului nostru, care aduc sărbătorilor de iarnă un plus de frumusețe și strălucire.
  • Anul Nou este întâmpinat cu zgomot și veselie, pentru a se îndepărta duhurile rele. Atmosfera se încinge peste tot, luminând cerul și pământul, într-un spectacol de basm.
  • Și pentru ca anul cel vechi să plece și să vină cel nou, mai bun și mai bogat, există obiceiul ca la miezul nopții să se deschidă ușile și ferestrele caselor.
  • Dacă primul om care intră în casă de Crăciun este bărbat, asta înseamnă bunăstare și belșug.
  • De asemenea, la cumpăna dintre ani, trebuie să avem bani în buzunar, ca nu cumva să ne găsească Anul Nou săraci. Și, neapărat, vom îmbrăca haine noi, în culori vii, ca să atragem energiile pozitive.

Cornelia Holinschi