Turneul Național ”Legends” ajunge la Deva – luni, 28 septembrie 2020!

Muzica unor legende rock reinterpretată într-o combinație inedită de instrumente, cu sonoritate specială – flaut, marimbă și vibrafon!

Trei artiști de excepție oferă devenilor o experiență sonoră complet nouă, în cadrul concertului extraordinar ”Legends”, care va avea loc luni, 28 septembrie 2020, la ora 19:00, pe esplanada Pro Arte a Colegiului Național ”Decebal”!

Flautistul Mihai Ioachimescu și PERCUSSIONescu (Irina Rădulescu – marimbă și Răzvan Florescu – vibrafon), singura formație camerală de percuție din România, aduc în fața publicului o nouă perspectivă asupra clasicilor muzicii rock, în viziunea unor interpreți și compozitori de muzică clasică.

Led Zeppelin, Metallica, Iron Maiden, Aerosmith, Nirvana, Depeche Mode, Deep Purple, Guns N’Roses sunt doar câteva dintre ”legendele” incluse într-un program electrizant, de înaltă ținută.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Deva și Centrului Cultural ”Drăgan Muntean” și face parte dintr-un turneu național pe care Mihai Ioachimescu și PERCUSSIONescu îl susțin în opt orașe din România, în perioada septembrie-octombrie 2020.

Protagoniștii turneului sunt cunoscuți publicului în urma unor serii de concerte precum ”La Vida Loca”, ”Origins”, ”Romanian Rhapsody”, ”Bits of Romanian Beats” sau ”Vibraimba”.

Evenimentul se desfășoară cu respectarea măsurilor instituite la nivel național, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19.

Exponat virtual de la muzeu: Potir de ceramică fină de Batiz

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual,  în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este o piesă deosebită aflată în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secția Istorie și Artă a instituției.

Potir de ceramică fină de Batiz

Potirul de ceramică fină de Batiz face parte din Colecţia de Artă Decorativă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr. inv. 42732). Piesa este marcată cu semnătura pictorului Rógan Károly şi anul execuţiei este parţial lizibil. Prezintă lăţimea de 140 mm, diametrul bazei fiind de 85 mm şi diametrul gurii de 105 mm; corpul potirului este realizat prin turnare din faianţă fină şi este glazurat cu smalţ lucios. Este o piesă de excepţională valoare artistică a manufacturii de Batiz, lucrată dintr-un amestec de argilă albă şi galbenă care îi conferă culoarea ivoire, cu smalţ omogen şi lucios, într-o formă simplă şi elegantă, preluată din argintăria transilvăneană a secolului al XVII- lea.  Corpul piesei are formă de cupă cu buza evazată şi uşor răsfrântă. Piciorul potirului se prelungeşte din cupă, trecerea făcându-se printr-un nodus. Forma cilindrică a piciorului se evazează spre bază formând talpa şi prezintă un decor liniar şi figurativ redând două scene simbolice, religioase. Decorul în albastru de cobalt nuanţat foloseşte registrul ornamental al motivelor creştine şi este executat cu multă fineţe şi sensibilitate de artistul decorator Rógan Károly.

Piesa de colecţie poate fi admirată în ambianţa creată special pentru expoziţia <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>> şi redă un personaj masculin întruchipându-l pe Iisus Hristos. Pictată în albatru cobalt, figura înfăţişează bustul Mântuitorului cu aură şi coroană de spini, cu privirea fixată spre vizitator şi mantia înfăşurată peste umărul drept, purtând o ramură de măslin pentru pace şi semnul crucii în semn de mântuire. În plan  secund se observă o flamură pe care este menţionat <<VIR DOLORUM>>. Cealaltă pictură îmbină mai multe simboluri ale credinţei creştine: porumbelul care se înalţă pacificator deasupra inimii sacre cu cruce – simbol întâlnit la catolici, ce reprezintă nemărginita iubire a lui Iisus pentru credincioşi. Scena este încadrată de doi heruvimi cu chip uman şi cu aripi desfăcute. Potirul a fost executat în stil Neobaroc datând din a-IIa perioadă de producţie a manufacturii de la Batiz.

Manufactura de ceramică fină de la Batiz

La începutul secolului al XIX-lea la Batiz au apărut primele semne ale unei activități industriale, aici fiind produse, timp de mai bine de o jumătate de secol, vase de ceramică fină de calitate superioară. Începuturile manufacturii de la Batiz se leagă de numele meșterului Georg D’André (? – 1847), originar din orașul Triest, și de cel al baronului József Nalátzy (1748-1822), două personalități remarcabile, cu spirit vizionar și întreprinzător, pasionați ai progresului, a căror colaborare a început în anul 1805. Atelierul batizian a funcționat între anii 1805-1865 și a fost condus de familia D’André.

În cadrul evoluției manufacturii de Batiz distingem trei etape. În prima etapă erau realizate vasele galbene, cu materia primă şi emailul bine lucrate, între care se remarcă piese precum farfurii, tăvi, fructiere cu modele ajurate, fiind elaborată şi varianta tehnologică a realizării vaselor de culoare roşie.

Cea de-a doua perioadă în care manufactura de Batiz și-a desfășurat activitatea, corespunde anilor 1820-1835. În această perioadă s-a urmărit producţia de calitate prin elaborarea tehnologiei vaselor de culoarea osului. Realizat liniar şi floral, în albastru de cobalt <<Buchetul vienez>> este motivul specific acestei perioade. În realizarea ceramicii şamotate intrau în componenţă următoarele materii: cuarţul măcinat şi feldplastul granular erau adăugate într-o pastă argiloasă-micacee, calcitică şi criptocristalină. Calcinarea pastei se realiza la temperaturi de 9500 C rezultând un produs vitrificat, uşor şi gălbui.

Între anii 1835-1848, perioadă corespunzătoare celei de-a treia etape, pe lângă vasele de uz casnic, manufactura de Batiz a început să producă şi piese cu caracter decorativ. Piesele erau realizate din smalţ negru, în nuanţe întunecate de gri petrol, trecând prin brun, la negru intens, unele dintre ele prezentând şi decor auriu sau argintiu.

Astfel de decoruri erau pictate pe suprafaţa smalţului negru strălucitor cu flori aurii şi argintii, şi redau o estetică specifică manufacturii de la Batiz. Datorită acestei caracteristici ornamentale realizate în aur şi argint, ceramica cu smalţ negru de Batiz, rivaliza cu alte produse ale vremii, realizate din argint şi porţelan, şi s-a bucurat de deosebită popularitate, deoarece a satisfăcut şi cele mai pretenţioase cerinţe ale marii burghezii şi ale nobilimii, bucurându-se de aprecieri, la nivel calitativ – superior, alături de argintăria şi porţelanul scump de import, din străinătate.

Piesele de ceramică ale manufacturii de Batiz trebuiau să corespundă regulii de aur a unităţii dintre material, formă şi stil. Produsele lui Franz D’André aduceau faimă și apreciere la expoziţii de artă decorativă din Viena şi Pesta. El era unul dintre cei mai timpurii experimentatori din întreaga monarhie, cunoscut pentru aptitudinile sale în chimia practică, smalţurile şi amestecurile de pastă pe care le-a descoperit.

Batizul a reușit să producă porţelan exclusiv din materii prime autohtone, exploatate din apropierea localității în care funcționa manufactura.

Meritul pionieratului în producţia autohtonă de porțelan rămâne legat de numele meșterilor Georg și Franz D’André, de cel al proprietarului József Nalátzy, și se poate afirma că manufactura de la Batiz a constituit un început al industriei locale din Hunedoara” relatează dr. Diana Loredana Pantea.

 

Bibliografie:

M.Bunta, P.Gyulai, Batiz-Monografia manufacturii de faianţă fină, Întreprinderea Poligrafică, Cluj, 1971;

Nikolaus Rudolf Pilly, A fost odată în Batiz…, Editura Karina, 2019;

Judith Miller, O abordare mai detaliată a antichităţilor2000.

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită  să vizionați exponatul de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro. Deasemenea exponatul poate fi văzut și în cadrul expoziției <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>>.

Anunţuri importante de la Biblioteca Judeţeană

Vă anunțăm că Secția de Împrumut a Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva va fi închisă în perioada 23.09.2020 -25.09.2020 pentru efectuarea unor remedieri și finisaje.

Vă anunțăm că Sala de Lectură a Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva se redeschide în data de 12.10.2020 în urma finalizării unor ample lucrări de reabilitare și modernizare.

Vă mulțumim pentru înțelegere.

Concert de muzică medievală în Piața Victoriei din centrul Devei!

 ”Cimpoierii din Transilvania” aduc, în centrul Devei, muzica ce răsuna în castelele de odinioară.

Iubitorii cântecelor medievale sunt invitați, duminică, 20 septembrie 2020, la ora 19:00, pe platoul din fața Centrului Cultural ”Drăgan Muntean” din Deva, la o călătorie muzicală de un ceas prin Europa secolelor XIII-XVII.

Întoarcerea în timp propusă de ”Cimpoieri” va purta ascultătorul pe tărâmuri încărcate de istorie, printre cruciade și povești de dragoste. O călătorie de suflet, în stare să alunge gândul de la trecerea ireversibilă a timpului.
Repertoriul trupei include piese realizate în aranjamente cât mai apropiate de muzica anilor 1250-1650, iar muzicienii folosesc copii după instrumente istorice și costume specifice perioadei medievale.
 Publicul prezent la concert va avea ocazia să asculte piese interpretate la instrumente muzicale inedite: hurdy gurdy – un soi de flașnetă, în formă de pară, cu corzi și clape, pe care notele sună la fel ca pe vioară, și fidulă – strămoșul instrumentelor cu coarde și arcuș.
📌 Grupul ”Cimpoierii din Transilvania” s-a înființat în anul 2008 și a susținut concerte în România, Franța și Germania.
Componența actuală a trupei este: Mircea Goian (lider și cofondator) – violoncel, hurdy gurdy, percuții; Peter Moynahan – voce, chitară, percuție; Gerhard Stempel – tobe, tapan; Alin Bălescu – cimpoaie, blockflöte sopran, alto, tenor, pocker clarinet; Raul Ruszuly – cimpoaie.
❗️Evenimentul se desfășoară cu respectarea măsurilor instituite la nivel național, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19.
Biroul de presă

Muzeul devean prezintă o altă piesă restaurată

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva expune astăzi, online, o altă piesă restaurată în Laboratorul  de Restaurare, Investigaţii, Conservare.

Prezentarea obiectului restaurat este realizată de către Carmen Burz, expert restaurator ceramică, Secția Restaurare, Investigaţii, Conservare a instituției muzeale.

<<Vasul prezentat a fost descoperit în urma săpăturilor efectuate pe șantierul arheologic Abucea-Autostrada Deva-Lugoj, în anul 2014 și aparține epocii târzii a bronzului.

Vasul este bitronconic, cu fundul drept şi buza răsfrântă spre exterior. Dimensiuni:  H-17 cm, Df-9 cm, Dg-21cm, D max-22,5 cm. Face parte din categoria ceramicii semifine, cu conţinut de nisip şi pietricele mărunte. Arderea a fost făcută în mediu reducător, rezultând o culoare preponderent cenuşiu-negricioasă. În zona diametrului maxim are patru proeminenţe conice, orientate oblic în jos, aşezate echidistant. Decorul, realizat prin utilizarea canelurilor înguste este amplasat în această zonă şi la partea superioară a vasului. În zona diametrului maxim, canelurile sunt verticale, înşiruite orizontal de jur-împrejurul vasului, iar proeminenţele sunt marcate şi acoperite de caneluri arcuite. La partea superioară, se află o înlănţuire de arcade triple, iar mai sus, sub gura vasului, se află o succesiune de trei caneluri orizontale.

Cronologic, vasul face parte din olăria epocii târzii a bronzului şi aparţine orizontului cultural Susani-Simeria. Contextul descoperirii îl asociază cu un mic depozit compus din 13 brăţări din bronz, ce poate fi atribuit seriei Cincu-Suseni, respectiv Ha A1 (sec. XII a. Chr.).

În momentul intrării în laborator obiectul se afla în stare fragmentară cu depuneri vegetale și minerale datorate solului în care acesta a zăcut.

După o analiză amănunțită a acestuia și  întocmirea documentației de restaurare, vasul bitronconic a intrat în fluxul tehnologic specific restaurării ceramicii, flux care presupune curățirea, asamblarea, completarea părților lipsă și finisarea obiectului>> relatează Carmen Burz.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați  exponatul restaurat, propus astăzi, virtual, pe pagina de Facebook a muzeului:  https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției:  www.mcdr.ro.

Descoperiri în urma campaniei de săpături arheologice de la Sarmizegetusa Regia

La Sarmizegetusa Regia continuă seria decoperirilor importante în zona sacră. Începând din anul 2017, Consiliul Județean Hunedoara a fost principalul finanțator al cercetărilor arheologice derulate în situl UNESCO din Munții Orăștiei.

Campaniile de săpături arheologice derulate în situl Sarmizegetusa Regia, începând din anul 2017, au scos la iveală una dintre cele mai mari descoperiri din ultima jumătate de secol: un edificiu de cult cu arhitectură monumentală, aflat pe terasa a IX-a. Planul său includea nu mai puțin de 60 de baze de calcar, unele dintre ele aflate in situ, dispuse pe cinci șiruri a câte douăsprezece rânduri.

Anul acesta, o nouă descoperire de mare însemnătate se alătură aleii pavate cu dale de calcar, gresie și andezit, drumului ceremonial și edificiului monumental de cult menționat anterior. Este vorba despre un alt edificiu mai vechi, situat totpe teresa a IX-a, într-un strat inferior de săpătură, și ale cărui resturi incendiate au fost identificate pe suprafețe mari.

Descoperirile arheologice sunt importante atât pentru sit, care se poate îmbogăți cu noi puncte de vizitare, cât și pentru mai buna înțelegere a civilizației dacice. Șantierul arheologic de la Sarmizegetusa Regia este, de asemenea, un loc importantîn care se formează viitorii arheologi proveniți din rândurile studenților de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Totodată, colaborarea începută în anul 2019 cu Universitatea din Bordeaux și situl de la Bibracte vor contribui, pe viitor, la o mai bună popularizare a cetății Sarmizegetusa Regia pe plan internațional.

Consiliul Județean Hunedoara, care are în administrare situl Sarmizegetusa Regia, a înțeles să susținăcontinuareași intensificarea cercetărilor arheologice sistematice. Tocmai de aceea, sumele alocate săpăturilor arheologice au crescut de la an la an. În 2017, Consiliul Județean Hunedoara a alocat 70.000 de lei, în 2018 – 85.000 lei, în 2019 – 130.000 lei, iar în 2020 – 62.000 lei. Din cauza pandemiei de coronavirus, la săpăturile din acest an nu au participat studenți, ci doar membrii Colectivului de cercetare. Din acest motiv, și suma alocată a fost mai redusă.

Tot din cauza restricțiilor impuse de Covid, s-a convenit împreună cu echipa de cercetători ca evenimentul Ziua Porților Deschise la Sarmizegetusa Regia să nu mai aibă loc în acest an. În schimb, pentru vizitatorii sitului,Serviciul Public Administrare Monumente Istorice, cu suportul tehnic al Colectivului de cercetare din Munții Orăștiei, a pregătit un pliant cu descrierea principalelor descoperiri realizate în ultimii ani.

Va începe „Marșul Național Avram Iancu”, ediţia a X-a

Prefectul județului Hunedoara, Vasilică Potecă, s-a întâlnit cu dl. Laurian Stănchescu, militant pentru păstrarea vie a memoriei eroilor neamului, în general și a lui Avram Iancu, în special.

Întâlnirea de la Instituția Prefectului a fost prilejuită de începerea „Marșului Național Avram Iancu”, aflat la a zecea ediție.

Prefectul județului le-a mulțumit domnului Laurian Stănchescu și echipei sale pentru modul în care, an de an, omagiază și readuc în atenția noastră lupta pentru libertate a Crăișorului Munților, hunedoreanul Avram Iancu, a cărui memorie o cinstim duminică, 13 septembrie, la Țebea.

Marșul de 100 kilometri, prin care este cinstită viața eroului Avram Iancu și lupta sa pentru libertatea transilvănenilor, a început la Deva, va continua la Vidra de Sus, în munții Apuseni, și se va încheia la Țebea, duminică.

Sunt onorat și emoționat ori de câte ori întâlnesc români care, cu mari eforturi și cu mândrie cinstesc eroii neamului. Îl felicit pe domnul Laurian Stănchescu pentru tot ceea ce face și-l asigur de tot sprijinul Instituției Prefectului în demersurile sale cultural-istorice.” a declarat Vasilică Potecă, prefectul județului Hunedoara.

Brad: Costum popular de sărbătoare din zona Zarandului de Munte la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prin Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad  aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o piesă deosebită clasată în categoria Tezaur. Este vorba despre un costum popular de sărbătoare. Descrierea costumului este realizată de către Monica Dușan, muzeograf, Secția de Istorie și Artă, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad.

<<Unul dintre cele mai frumoase costume populare aflate în Colecția Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad, a fost achiziționat de Ștefan Safian, un împătimit colecționar din Brad. El este reprezentativ pentru evoluția stilistică a costumului popular de sărbătoare specific Țării Zarandului de Munte, fiind o valoroasă piesă clasată în categoria Tezaur. Costumul este compus din două piese: poale și cămașă, ambele realizate din pânză de bumbac țesută în 2 ițe, în război.

Poalele sunt confecționate din 7 foi de pânză cusute între ele prin cusătură manuală și încrețite decorativ tip „fagure de miere” sub „pumnățea” (betelie), prin tragerea firelor. Pumnățeaua se închide în față cu două șnururi. Decorul poalelor este realizat din colți mari, triunghiulari, în partea de jos a poalelor, tăiați din material și cusuți prin tehnici diverse: broderie ajur pe fire tăiate, feston, broderie spartă, broderie plină. Motivele decorative sunt  geometrice: V-uri de diferite mărimi, zig-zaguri, romburi, triunghiuri și cercuri ajurate. În general decorul este realizat cu fir alb. Din loc în loc apar triunghiuri cusute cu fir de muliné cafeniu deschis.

Cămașa este confecționată și ea din pânză de bumbac țesută în 2 ițe, de tipul celei cu „platcă” pe piept și „fodră”  în jurul gâtului, specifică pentru Țara Zarandului de Munte în primul sfert al secolului XX, încă purtată până spre jumătatea lui, în unele sate. Croiul cămășii este drept, fiind confecționată din mai multe bucăți de pânză, cu deschizătura în spate și „tăblițe” pe umeri. Platca (plastronul) de pe piept este obținută prin mai multe încrețituri („pături”) realizate de o parte și de cealaltă a liniei mediane a pieptului. Mai jos, aceste pliuri sunt prinse cu o bentiță de material, numită regional „cingă”(chingă). Mânecile sunt prinse din umăr, prin încrețirea decorativă de tip „fagure de miere” a materialului, cu pavă pătrată sub braț, terminate cu manșete late („pumnari”), răsfrânte, închise cu două șnururi cu ciucuri.

Gulerul este amplu, de tip „fodor” sau „fodră”, cu colțuri rotunjite, decorate cu cerculețe de broderie spartă pe margine, iar spre centru  cu broderie plină în culori alb și cafeniu deschis.

Decorul este amplu pe gulerul cămășii, pe umeri (în tăblii), pe piept (platcă), de-a lungul mânecii și pe manșetă („pumnari”). El este realizat cu bumbac mercerizat, muliné, în culorile alb și cafeniu deschis, în tehnici de coasere diferite: broderie ajurată peste fire tăiate, broderie spartă, feston, contur realizat cu punct „crenguță”.

Motivele decorative sunt geometrice: romburi, X-uri, cercuri, spirale, zig-zaguri, triunghiuri, stele cu raze.

Costumul prezentat mai sus este, așa cum spuneam, una dintre piesele valoroase ale colecției noastre. Frumusețea sa încântă privirile: poalele sunt foarte ample, iar decorul din partea de jos este realizat cu multă măiestrie și bun-gust. Broderia de pe cămașă este așezată pe spații ample, care totuși nu o încarcă, ci vin să-i scoată în evidență și să-i pună în valoare părțile componente, dar și corpul pe care îl îmbracă. Decorul realizat cu fir alb și accente fine de cafeniu-auriu, aduc un plus de eleganță, sobrietate și rafinament costumului, venind să aducă un argument în plus pentru bunul gust, îndemânarea și măiestria mâinilor care l-au cusut>>relatează Monica Dușan.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției  www.mcdr.ro.

Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, sărbătoriţi de creştini, pe 9 septembrie

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt prăznuiţi în calendarul ortodox pe 9 septembrie, imediat după sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului. Au fost părinţii Fecioarei Maria şi bunicii Domnului Hristos. Sunt consideraţi ocrotitorii familiei şi mijlocitori la Dumnezeu pentru familiile creştine care doresc dobândirea de prunci sănătoşi.

Sfântul Ioachim era din seminția lui Iuda și descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din seminția lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron.

Matan a avut trei fiice: Maria, Zoe și Ana. Maria s-a căsătorit în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe s-a măritat și ea în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana s-a măritat în Nazaret cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Ioachim şi Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani fără să aibă copii şi nu au deznădăjduit, aducându-şi aminte de Sfântul patriarh Avraam şi de soţia lui, cinstita Sara, care la bătrâneţe a născut fiu pe Isaac, după făgăduinţă. Dar, la această vrednicie nu au ajuns până ce nu s-au rugat lui Dumnezeu, în amărăciunea sufletului lor, cu mult post şi rugăciune.

Odată, pe când erau deja bătrâni și erau în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: „De ce aduci darul înaintea mea? Oare nu ştii că nevrednic eşti să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminţie în Israel?”.

Şi a plecat Ioachim foarte întristat şi ruşinat şi defăimat de la praznicul acela, şi, de mâhnire, nu s-a întors la casa sa, ci s-a dus în pustie şi s-a rugat lui Dumnezeu patruzeci de zile şi striga către Dumnezeu cu lacrimi, ca să-i dea lui rod pântecelui. Asemenea şi Ana, în casa şi în grădina ei, se ruga lui Dumnezeu. Şi i-a auzit pe dânşii Domnul şi a trimis pe îngerul Său, binevestindu-le lor naşterea Maicii Domnului, care a şi fost, spre mântuirea a tot neamul omenesc.

Ana a rămas în curând însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Naşterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.

La vârsta de trei ani, Ioachim și Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la Templu și au închinat-o slujirii lui Dumnezeu, încredințând-o preotului Zaharia. Atunci, după ce părinții ei au adus sacrificii Domnului (după obiceiul vremii), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în camerele Templului să crească acolo. Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în 21 noiembrie.

În următorii șapte ani, Dreapta Ana și Ioachim au vizitat-o adesea pe Maria la Templu, până la moartea lor; aceasta a rămas însă orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Ana 79 de ani. Prăznuirea adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.

În timpul domniei Sfântului Iustinian Împăratul (527-565), a fost construită o biserică în cinstea Sfintei Ana la Deutera. Împăratul Iustinian al II-lea (685-695; 705-711) a restaurat această biserică după ce Sfânta Ana i-a apărut în vis soției sale însărcinate. Atunci trupul și vălul (maforionul) Sfintei Ana au fost aduse la Constantinopol.

sursa: crestinortodox.ro

Concert live în fața Centrului Cultural din Deva – duminică, 13 septembrie 2020

Primăria Municipiului Deva și Centrul Cultural ”Drăgan Muntean” vă invită, duminică, 13 septembrie 2020, la ora 19:00, pe platoul din fața Centrului Cultural din Deva, la un concert susținut de trupele ”The Story” și ”Steel Jazz Quartet”.

Timp de 90 de minute, localnicii şi turiştii care se vor afla în centrul orașului vor avea ocazia să asculte piese rock, pop rock și bluess care au făcut istorie.

”Steel Jazz Quartet” va aduce în fața publicului melodii care au fascinat o lume întreagă – piese din perioada anilor ’30-’40, în stilurile Swing, Bossa Nova și Bluess, la care se adaugă lucrări muzicale din creația bluess. Componența actuală a grupului este: Mircea Goian – bass, Turi Zoltan – chitară, Călin Sân – claviaturi, Gabriel Hărăguș – tobe și Delia Baltariu – voce.

În deschiderea evenimentului, cei șapte tineri care formează ”The Story” vor propune spectatorilor o serie de cover-uri din repertoriul național și internațional.

Concertul se desfăşoară cu respectarea măsurilor instituite la nivel naţional, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19.

Obiecte  restaurate în laboratorul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva continuă expunerea în mediul online a obiectelor  restaurate în laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigaţii a instituției.

Astăzi este prezentată o altă carte restaurată. Descrierea cărții  este realizată de către Luminița Bogdan, expert restaurator carte veche documente, Secția Restaurare, Conservare, Investigaţii a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Molitvenic, Sibiu, 1833

<<Cartea a fost tipărită la Sibiu, o importantă fortăreață a Transilvaniei, într-un centru devenit la mijlocul secolului al XVII-lea capitală, ceea ce a contribuit la un avânt economic al orașului, inclusiv al pieței cărții.

Este cea mai complexă carte de rugăciuni a Bisericii Ortodoxe, ce cuprinde texte folosite cu toate ocaziile vieții în comunitatea creștină.

Tipărită cu cerneală neagră și roșie pe hârtie manuală cu filigrane. Textul pe o coloană cuprinde 25 de rânduri la pagină. Ornamentația prezintă gravuri și inițiale încadrate în motive vegetale.

Restaurarea a constat în tratamente uscate și umede, completări și consolidări cu hârtii japoneze adecvate, finisări prin îndepărtarea surplusului de hârtie japoneză și presări>> relatează Luminița Bogdan.

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită  să vizionați cartea restaurată prezentată astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

Exponat virtual la muzeu: Albumul „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924”

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual,  în cadrul rubricii: PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE din DEVA.

Exponatul de astăzi este un album care face parte din colecția bibliotecii documentare a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către Georgeta Deju, șef serviciu Secția de Istorie și Artă.

Albumul „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924”, Oradea, Tipografia Adolf Sonnenfeld S.A., [1925].

<<Albumul intitulat „Pentru neam și țară: Societatea Ocrotirea Orfanilor din Război, 1916-1924” a fost tipărit la Oradea, în tipografia lui Adolf Sonnenfeld, în anul 1925 și face parte din colecția de carte veche, rară și bibliofilă a bibliotecii documentare a instituției. Volumul are dimensiunile de 31 x 23 cm, legătură din piele neagră, iar pe coperta 1 se află imprimat titlul cărții cu majuscule aurii dispuse într-un semicerc. Tipărit în condiții grafice excepționale, albumul are un aspect elegant, fiecare pagină fiind decorată cu un chenar lat cu motive florale, iar ca frontispiciu fiind utilizate ilustrații și fotografii. Albumul a fost editat în scop filantropic, pentru strângerea de fonduri în folosul orfanilor de război pe care societatea îi ocrotea și îi susținea, dar și pentru popularizarea activității societății, fiind aduse la cunoștința publicului eforturile extraordinare depuse în perioada 1916-1924.

Conținutul volumului este structurat pe două capitole, prima parte tratând participarea românilor la Primul Război Mondial precum și înfăptuirea României Mari, iar a doua parte constituindu-se într-un istoric al Societății „Ocrotirea Orfanilor din Război”, cu prezentarea înființării, a scopului și îndatoririlor Societății, a organizării și a activității desfășurate, îndeosebi cea de instruire, educație și îngrijire a sănătății orfanilor.

Chiar din primele zile ale participării României la Primul Război Mondial, cu viziunea clară a nevoilor și durerilor care aveau să urmeze, Principesa Olga Sturdza a înființat la Iași, sub înaltul patronaj al Reginei Maria, primul cămin destinat adăpostirii orfanilor de război, la data de 16 septembrie 1916, acesta fiind începutul unei opere de protecție și educare a acestei categorii de copii. Din statistica sumară făcută chiar din primele săptămâni, reieșea faptul că numărul orfanilor de război se ridica la 40.000 în Moldova.

Scopul Societății era de a ocroti orfanii de război fără deosebire de naționalitate, pentru aceasta fiind nevoie de cât mai multe orfelinate și de un personal, pe de o parte bine înzestrat sufletește pentru a crește și educa acești copii într-o atmosferă familiară, cu grijă părintească, și, pe de altă parte bine pregătit pentru a-i instrui potrivit cu înclinările firești ale fiecărui copil, până când vor putea intra în societate pe puterile proprii. A fost creată o rețea de așezăminte care să ocrotească, să educe, să ofere posibilitatea de a stăpâni o îndeletnicire care să le asigure existența după ce vor ajunge la vârsta majoratului, așezăminte constând în orfelinate, cămine, grădinițe, școli, ateliere de meserii, școli de industrie casnică, școli de reeducare, infirmerii, sanatorii, care în anul 1924 au ajuns la cifra de 102.

În orfelinate, Societatea primea în special orfanii de ambii părinți, fără avere, lipsiți de sprijinul rudelor, dar principiul general de ocrotire era acela de a fi îngrijit copilul în familia sa, cu rudele sale, în localitatea unde au locuit părinții lui. Potrivit legilor, statutelor şi regulamentelor de organizare, Societatea avea și sarcina de a se interesa de plasarea orfanilor care aveau vârsta necesară pentru a putea munci, de a le asigura asistența juridică pentru apărarea drepturilor și intereselor lor, de a le oferi ajutoare celor care se căsătoreau, cu alte cuvinte, de a lua orice măsura în interesul orfanilor de război.

Pe parcursul anilor 1917-1920, Societatea a fost organizată în 9 Regiuni, sediile acestora fiind, în ordinea înființării, Iași, București, Craiova, Chișinău, Cernăuți, Sibiu, Constanța, Timișoara, Cluj. Societatea avea un organ superior, Consiliul Central, compus din două categorii de membri cu drepturi egale, reprezentanții statului și reprezentanții regiunilor Societății, și era condus de președinta generală Olga Sturdza.

La momentul tipăririi albumului, numărul total al orfanilor de război din întreaga Românie era de 360.728. Pe regiuni, situația era următoarea: Regiunea 1 Iași – 60.759; Regiunea 2 București – 121.775; regiunea 3 Craiova – 40.039; regiunea 4 Chișinău – 24.142; regiunea 5 Cernăuți – 12.925; regiunea 6 Sibiu – 24.142; regiunea 7 Constanța – 12.542; regiunea 8 Timișoara – 23.518; regiunea 9 Cluj – 40.625. Dintre aceștia, în orfelinate erau întreținuți 10.316 orfani, restul beneficiind de asistență în familie.

Învățământul primar era obligatoriu în toate orfelinatele, tendința fiind de a li se forma copiilor deprinderi practice de agricultură, gospodărie, meserii etc., însă erau susținuți și orfanii care aveau aptitudini deosebite către învățătură, arte, în școli secundare, militare, normale, seminarii, conservator sau universități, dându-li-se posibilitatea de a se instrui mai departe.

Accentul fiind pus pe deprinderile practice, băieții erau instruiți pentru cultura pământului și pentru meserii, iar fetele în principal pentru menaj și îndeletniciri casnice, utile pentru viața de familie. Aproape toate orfelinatele aveau grădini și astfel copiii învățau cultura zarzavaturilor, a pomilor și viței de vie, creșterea albinelor, a păsărilor și animalelor de casă. Învățământul industrial și profesional se făcea în școli de meserii și ateliere speciale de cizmărie, tâmplărie, croitorie, fierărie, în cazul băieților, iar pentru fete în școli de industrie casnică și ateliere speciale de țesătorie, croitorie, broderie.

Efortul educativ se sprijinea pe cinci pârghii: activitatea, ordinea, exemplul, religia și iubirea de țară. Munca nu era considerata o povară sau tortură, ci o datorie către sine și aproapele, elevii căpătând astfel încrederea că munca este izvor de belșug și mulțumire. Exemplul pleca de la cei mari, iar efectele la cei mici se obțineau prin încurajări și stimulări. Educarea iubirii de țară se sprijinea pe tradiție și cultul eroilor, orfanii fiind învățați că sunt urmașii vitejilor care s-au jertfit pentru țară și neam, memoria părinților fiind pomenită zi de zi. O atenție deosebită era acordată igienei personale și igienei casei, orfanii fiind desprinși de mici să trăiască în spații curate, luminoase, îngrijite.

S-a depus o muncă uriașă, pentru a pune în practica toate aceste activități, iar pentru ca Societatea sa fie cat mai eficientă se organizau periodic întruniri și congrese, la care participau personalități implicate în acest proiect de anvergură: înalte fețe bisericești, militari, directori de bănci, directori și inspectori generali ai ministerelor sănătății, muncii, ocrotirilor sociale, instrucțiunii publice, împreună căutând cele mai bune soluții pentru ocrotirea orfanilor de război>> relatează Georgeta Deju.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită  să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

 

Muzică de cameră în faţa Centrului Cultural din Deva – duminică, 6 septembrie 2020

Primăria Municipiului Deva și Centrul Cultural ”Drăgan Muntean” vă invită, duminică, 6 septembrie 2020, la ora 19:00, pe platoul din fața Centrului Cultural din Deva, la un recital de excepție, susținut de Cvartetul Cuore.

Timp de 50 de minute, localnicii şi turiştii care se vor afla în centrul Devei vor avea ocazia să asculte lucrări din creaţia unor compozitori celebri, printre care Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert.

Cvartetul Cuore reuneşte profesori de la Liceul de Arte „Sigismund Toduţă” Deva şi Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara: Iudith Mărăşescu şi Rodica Bucur – vioară, Adrian Lazăr – violă şi Camelia Iakab – violoncel.

În timpul recitalului, caricaturistul Radu Cleţiu va realiza portrete grafice spectatorilor prezenţi în Piaţa Victoriei.

Evenimentul se desfăşoară cu respectarea măsurilor instituite la nivel naţional, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă pe Szinte Gábor

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea online a activității Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și  a rolului pe care membrii acesteia l-au avut în cultura hunedoreană de la sfârșitul secolului al XIX – lea și începutul secolului al XX – lea.

În rândurile de mai jos, dr. Cristina Bodό, cercetător științific,  și dr. Ionuț-Cosmin Codrea, arheolog, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane  din Deva, vă prezintă activitatea desfășurată de către Szinte Gábor în cadrul Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara.

Szinte Gábor

<<Szinte Gábor a fost unul dintre membrii de seamă ai Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, a cărui muncă îndeplinită cu pasiune și acribie a dus la înregistrarea unor elemente artistice acum dispărute, conservându-le astfel în patrimoniul cultural.

Szinte s-a născut în 1855 la Valea Crișului (jud. Covasna), studiile medii și le-a făcut la Cristuru Secuiesc (jud. Harghita) și Cluj (jud. Cluj). În anul 1875 și-a început studiile la Școala Superioară de Arte Frumoase din Budapesta, unde a obținut, în 1879, diploma de profesor de desen pentru învățământul mediu. Și-a început activitatea la Institutul Regal pentru surdo-muți din Vácz (Ungaria), iar din anul școlar 1883-1884 a predat la Școala Reală din Deva, comitatul Hunedoara, până în 1897, când a obținut transferul la Budapesta, unde a activat până la moartea sa din 1914.

Szinte Gábor a întreținut relații profesionale cu intelectualitatea orașelor unde a activat ca profesor, cu colegii implicați în diverse domenii culturale, respectiv cu instituțiile naționale care colaborau cu profesorii din teritoriu, cum ar fi Comisia Națională a Monumentelor de la Budapesta.

La Deva, Szinte a devenit imediat membru al Societății, iar mai apoi membru în Comitetul director. Încă de la sosirea la Deva, Téglás Gábor i-a recunoscut abilitățile și l-a sprijinit în proiectele sale. Prietenia lor s-a menținut de-a lungul întregii perioade pe care Szinte a petrecut-o la Deva și a dus la o strânsă colaborare în cercetarea monumentelor și siturilor arheologice, medievale sau romane, din comitatul Hunedoara. Prin intermediul prietenului său, Szinte a început colaborarea cu Comisia Națională a Monumentelor.

Din procesele verbale ale Societății rezultă că și-a însoțit colegii (Téglás Gábor, Király Pál sau Mailand Oszkár) la cercetări arheologice și excursii de studii, unde s-a ocupat în primul rând de realizarea desenelor, poate și a fotografiilor. Printre altele, a participat la dezvelirea amfiteatrului de la Sarmizegetusa, fiind cel care publică primele informații în numărul VIII al anuarului Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve, din 1897.

Unele dintre cele mai importante proiecte la care a lucrat au fost cele care vizau cercetarea monumentelor medievale din comitatul Hunedoara. Dintre acestea multe se aflau într-o stare avansată de degradare. Desenele sale, realizate la scară 1:1, pe hârtie de calc sau în culori, au înregistrat frescele unor biserici medievale care acum sunt dispărute sau au pierdut mult din detalii, de-a lungul ultimului secol.

O atenție deosebită a acordat fortificațiilor medievale. Cercetează turnul de la Crivadia, iar rezultatele au fost publicate în 1894 în Archaeologiai Értesítő. În ciuda încadrării cronologice greșite – romane, descrierea lui Szinte a rămas, până în zilele noastre, unică și, având în vedere faptul că starea de conservare a monumentul nu s-a schimbat în ultimul secol, cât se poate de actuală. Cu câțiva ani înainte, în 1886, i-a atras atenția grupul de monumente de la Suseni-Colț, monumente medievale rămase în ruină. Situată pe un mic platou, capela, cum o numea el, era de mult într-o stare avansată de degradare, dar păstra în altar și navă mari suprafețe dintr-o frescă. La ora actuală cea mai mare parte a picturii este pierdută. Deși nu a lăsat desene ale interiorului, Szinte Gábor a realizat o foarte exactă descriere a programului iconografic al frescelor. Peste vale de biserică, pe un colț de stâncă, se ridica fortificația familiei Kendeffy. Szinte a făcut o descriere foarte exactă a planului cetății, a stării de conservare a zidurilor și anumite considerații privind cronologia monumentului, pe care le-a publicat în anuarul Societății din 1893.

Ultimul mare proiect de care s-a ocupat Szinte Gábor, în perioada cât a fost profesor de desen la Școala Reală din Deva, a fost cetatea Devei. De numele lui se leagă primul plan al fortificației realizat în scop științific (publicat în UnitáriusKözlöny, 1910) în urma lucrărilor de degajare a molozului din prima incintă a fortificației, în 1897. În același timp, Szinte a conceput un plan de restaurare a porții principale din incinta castelului Magna Curia. Planul nu s-a materializat, poarta fiind demolată în 1899, cu ocazia construirii Tribunalului.

După plecarea din Deva, cercetările sale se vor îndrepta spre studiile de etnografie (modele având încă din cadrul ședințelor Societății, unde a putut urmări activitatea lui Kolombán Samu, Mailand Oszkár sau Szabó Imre), începând o colaborare cu Secția de Etnografie a Muzeului Național de la Budapesta>> relatează dr. Cristina Bodό și dr. Ionuț-Cosmin Codrea.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați prezentarea de astăzi pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției:  www.mcdr.ro.