Comunicat de presa PSD 26.09.2020

Organizația Județeană Hunedoara a Partidului Social Democrat condamnă ferm acțiuni de genul celor de la Hunedoara:  distribuirea de tipărituri neasumate care lovesc direct în familia candidatului și în imaginea acestuia!

În noaptea de 25 spre 26 septembrie 2020, au fost distribuite ilegal pe raza municipiului Hunedoara flyere în care candidatul PSD la funcția de primar al localității și familia sa sunt denigrați în cel mai josnic mod cu putință. Astfel de acțiuni ilegale și imorale sunt dovada lașității competitorilor electorali care nu au înțeles nici în al 12-lea ceas care sunt regulile campaniei electorale și ale democrației.

Solicităm Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara identificarea persoanelor care au comandat și distribuit aceste materiale și luarea măsurilor legale care se impun!

De asemenea, cerem structurilor Ministerului Afacerilor Interne să își facă datoria și să ia toate măsurile pentru ca procesul electoral să se desfășoare în condiții de legalitate și corectitudine!

 

 

                                            BIROUL DE PRESĂ

A fost ,,candva’’ un 27 septembrie !

Mi-am propus să scriu aceste câteva rânduri drept mărturie pentru vremurile care vor veni!

Cu două zile înainte de mult așteptatele alegeri din 27 septembrie  vreau să aștern câteva gânduri izvorâte dintr-o realitate dramatică.

Așadar, mai sunt câteva ore până la încheierea campaniei electorale pentru alegerile locale, alegeri care au adunat o imensă ură si au venit ca niciodată în sufletelor candidaților, indiferent de funcția la care aspiră. Am asistat la o campanie în care s-a apelat prin intermediul unor cozi de topor la cele mai josnice metode de denigrare si discreditare a competitorilor. Absolut incredibil ! Oameni cu suflete curate și cu dorință de a schimba ceva în urbea lor s-au angajat în competiția electorală sperând că vor putea schimba ceva în bine pe deoparte, iar  alte personaje înțepenite  de mulți ani  în scaune de primar sau alte demnități înalte au sunat adunarea  pentru mic și mare ca să își mobilizeze  clientela la vot. Nu a mai contat nimic . Totul a fost pus la bătaie pentru a-și păstra privilegiile, întrucât dincolo de politică multi nu știu nimic. Știu doar să se infrupte din banul public, să se dea cu pumnul în piept ce mari sacrificii au făcut  și cată sudoare au avut pe frunțile lor dominate  de incompetență și imoralitate.

Așadar, chiar dacă aceste rânduri văd spațiul public cu  trei zile înainte  de afișarea rezultatelor acestor alegeri locale , vestea tristă este că la nivelul județului Hunedoara nu vor fi schimbări la mai mult  de, aproximativ, 10 unități administrativ teritoriale, plus minus  ceva nesemnificativ. Alegerile  vin și trec, iar oamenii vor fi, nu peste multă vreme, din nou decepționați. Destructurarea structurilor mafiote din interiorul unor partide  nu poate fi realizată fără un stat puternic, democratic pus în slujba poporului și nu a unor structuri cangrenate de interese financiare, nepotisme,  amante și poate cel mai grav de incompetentă și dispreț față de națiunea română .

Așadar, alegerile vin și pleacă, iar în urmă rămâne un popor decepționat de încă un eșec al  democrației!

Alegeri  care însumează cheltuieli  de aproximativ 500 de milioane de euro aruncați pe simbrii  uriașe pentru cei care gestionează circumscripțiile de vot sau reprezentații partidelor politice. A fost o adevărată mașinație pentru cei desemnați  să participe la secțiile de vot. Unele surse vehiculează sume, pentru președinți si vicepreședinți de la anumite niveluri, între 195 – 250 milioane de lei vechi pentru toată perioada de pregătire și derulare a alegerilor locale.

Cert este un singur lucru – și anume atât alegerile care vor fi duminică 27 septembrie  cât și cele parlamentare din decembrie, dacă nu se vor amâna, nu vor schimba în bine viața românului  de rând.

Mereu, românul va fi tratat cu dispreț, va fi umilit și dezamăgit de viitorul său, iar povestea cu Pandemia va schimba întreg  cursul omenirii din rău în mai rău, singura șansă a românilor și a altor popoare fiind probabil ,,regula bâtei”. Este lesne de observat cum  acești impostori  au crucificat destinul  tuturor națiunilor  sub semnul unei lumi libere și unite. Dincolo de această mare minciună, unii devin mai bogați iar miliarde de oameni devin slugi  în propriile țări. Frică a devenit omniprezentă, ștergerea creierelor  este în plină expansiune, îndobitocirea  elevilor este fără precedent prin așa-zisul învățământ online! Distrugi educația si produci analfabeți pe care îi manipulezi după bunul plac, acesta este politica viitorului promovată de lumea din umbră

Mă întreb, spre final, unde  este demnitatea românului , unde este istoria națională care a fost scrisă cu sacrificii enorme la tot pasul. Unde ești tu Ioane, Nicolae, Vasile, Ștefan, Mihai, Gheorghe, Petru, Ilie și exemplele pot continua, când țara ta este condusă  de venetici care ți-au pus botniță, precum în urmă cu 250 de ani.

Stai nepăsător la o terasă și bei bere! Stai nepăsător la drama Ta viitoare și a copiilor tăi?

Stai nepăsător și nu merge la vot! Și… o să vezi ce te așteaptă !

Cornel Poenar

OPINII: Printre gunoaiele reale, caut gunoaiele umane!

A fost o țara frumoasă, mândră, minunată, mângâiată de ape, cu oameni gospodari care într-adevăr munceau, dar aveau tot ce le trebuie: liniște, totul ordonat, o lume în care ne lipsea doar libertatea de exprimare și convingerile umane. Am căutat-o după 30 de ani și, mai caut, încă, țara mea. Dar, nu o pot găsi decât printre gunoaie. Gunoaiele sunt de două tipuri: cele din reziduuri și ”oamenii gunoaie”.

Acum, nimeni nu mai știe de ea, au vândut-o unii pe o para chioară. Prin orașele pustii, răsună glasul nimicului. Am pierdut o țară, care acum, seamănă cu o găina jumulită de niște trădători.

Totul a încremenit, doar s-a mai cosmetizat cate ceva, dar sărăcia este mult mai puternica decât în ,,’89″. Majoritatea au ajuns cerșetorii lumii, nu numai ai Europei, iar la noi, uneori, aud din gheene vorbe moarte ale unor boschetari fără nicio siguranță a zilei de mâine. Pleacă, pleacă …

Aceste cuvinte le aud când i-am întrebat, dacă știu unde se află țara mea. Boschetarii, ca și interlopii, sunt creaturile haosului, politicii proaste făcută de niște incompetenți și a dezordinii existente în așa-zisa democrație. Credeam odată, offf, ce frumos a fost odată. A fost. Punct, și atât!

Nu, nu trebuie să o luam de la capăt!

Capătul s-a sfârșit aici, urât, murdar. Noi nu mai avem resurse umane ca să luăm totul de la capăt, iar societatea este divizată. Totul s-a sfârșit, nu ne-a mai rămas decât violența, sexul ca animalele, consumul de medicamente cât de multe, pentru ca domnii medici să plece gratuit în țări exotice. Sau să mai fie unul bolnav și automat să moara de Covid-19. Pe zi ce trece, văd că se ridică suspiciuni ca într-un lagăr de exterminare. Cam seamănă, dragii mei! S-au încurcat și în raportări. Dar în ce dracu, nu s-au încurcat?

Aveam impresia, în naivitatea mea, că a trăi înseamnă a iubi, a ierta greșeala ta, a mea, a altora. Credeam că a fura, a minți este păcat, acum a devenit secret de stat sau modă nouă. Înainte, fotbalul era sport național. Acum, este minciună, manipulare și ură.

Mă cațăr vioi pe gunoaie, mă sprijin cu picioarele murdare de voi, vai de noi, să fim doar oale și ulcele. Ei, românii adevărați, nu…nu-i mai găsesc , nu mai sunt în țara lor?

Mi-e teamă să fiu terorizat în fiecare zi, scuipat, ”bătut”de ei, spunea un întreprinzător care dă de mâncare la 500 de români și plătește și taxă de protecție. Aici am ajuns! O să vedeți după alegeri cum vor crește taxele, impozitele etc. Haosul creează haos, iar unii stăpânesc prin minciună și furt.

,,Politicienii “ne dau lecții cum au făcut ei un tronson de metrou în 10 ani, în loc de trei ani. Dar m-am bucurat că, încă, mai avem un Președinte și așa-zis Prim-Ministru, însoțiți de un ministru care nu fac  nimic, dar se laudă cu reușitele altora, un fapt specific la noi. Au mers pentru 19 km. de autostradă să vedem noi cât de mult ne doresc ei binele, să avem infrastructură. În loc să le dea la pensionari 40%, Orban țipă că intră țara în faliment. Este, dle Orban, aproape de faliment, băgată tot de politicieni, furând din ea.

Vă faceți ca nu știți

De 30 de ani primiți bani de la stat și nu faceți nimic, decât haos. Tăiați cheltuielile aiurea, care sunt enorme, pensiile speciale, (pensiile peste 5000 lei) și dați 40% doar celor care au sub 2000 lei, și veți avea bani, fără faliment. Mărirea pensiei la toată lumea, cu 40%, creează  discrepanțe uriașe, mai mari decât în prezent. Reduceți instituțiile statului așa cum ați promis, dar nu faceți nimic. Dar nu am uitat că suntem în campanie electorală.

Pe străzi, de dimineața până seara,  merg cete, cete la prostit oamenii. Ici și colo se auzeau voci care jigneau tot ce vedeau. Jeguri umane, spunea ieri un bătrân dintr-o piață. Când au văzut o culoare galbenă cu una roșie, parcă erau cu plugușorul. Țăranul nostru a întors spatele, a lehamite. Nu îi ascultă nimeni pe acești colindători. Toți erau preocupați de nimicul cotidian. Durerea mea nu interesează pe nimeni. Eu caut în continuare gunoaiele țării mele, dar  mai repede le găsesc pe cele umane. Am ratat anii, suntem suflete goale, înghițim lături și zoaie.

Pășim și nu ne pasă că murim în fiecare zi

Suntem doar niște cifre aranjate din condei, de o statistică eronată sau prost făcută de FMI, OMS, BM. Așa facem pe placul Ocultei, să rămână jumătate din populație.

Mă rog, chestie de gusturi, desigur, de proaste gusturi. De a selecta oamenii și pe copii, ca sa fie ținuți cu botnița la gură. Ce copilărie mai au, rămâne să-i învățăm și lupte, ca să știe să ucidă.

Ne facem că facem, fără să facem, căci nici nu am avea ce. Ne lipsesc indicațiile prețioase. Doar vorbim, fără să spunem nimic. Vorbim în tăceri studiate, am fost balerini, știm să ne învârtim sau poate … am învățat să furăm, să cerșim. Ministrul Muncii și Orban vorbesc doar ca să se audă, de luni de zile. Doar ei mai înțeleg ce este acum, că ce va fi, un singur cuvânt scrie pe noi: Câțu-Dezastru-Faliment….

Noi nu mai știm nimic, știu ei totul!

Lucrăm, dar nu muncim nimic. Plecăm, dar nu plecăm, nici nu mai știm unde. Stăm, ce bine stăm!

Muncim să strângem de ani, doi bani. Atât mi-a dat statul ăsta, doar atât.

Au adunat cei care nu au învățat, pentru că statul aparține altor categorii, cei cu diplome formale, vorba lui Caragiale. Că doar am învățat, atât, că nu știu să fur, că nu știu să mint, că nu știu să bat. Mai am în buzunar acum doi bani.

Am întrebat un prieten : Ce pot să fac, să plâng, să râd de mine sau de ei?

Am răbufnit de ură și revoltă. Un hohot homeric, nebun, țipă în mine acum. Să plâng de viața asta chinuită. Sunt gol în suflet, mă dor amintirile ce curg, sunt un biet cerșetor la marginea lumii noi, croită de ei, oameni de soi.

Am întâlnit un profesor de fizică, pe care l-am avut în facultate, la gheena de gunoi și mi-a spus un lucru: trec trecători pe stradă, râd de mine, îmi aruncă un pol. Așa am ajuns, nu mai am nimic, dar îmi merit soarta. Pentru că, m-am chinuit să dau țării mele oameni care să vindece trupuri, suflete, minți, să facă din această țară ceva minunat, dar tot ei m-au aruncat la gheena de gunoi, ca drept răsplată.

Într-un târziu îmi voi spune: offf, uitasem cele șapte păcate. Văd că  sunt chiar neputincios, nu pot lipi eu cutia Pandorei, cei ce au spart-o au plecat de mult. Eu sunt, desigur, jos. Că merit, că sunt un prost, nu am știut să mint și să fur, spunea profesorul.

Într-un timp, observ că buzele mi s-au uscat, rafale de gânduri mă lovesc, se sparg fără noimă de craniul ăsta obosit. Și mă uit cum timpul trece, trece și nu mai înțelegem ce se petrece cu noi.

Căutând gunoaiele, am dat doar peste gunoaiele umane. Adunând în palmă o lacrimă, poate reușesc să șterg lacrima sufletului meu, văzând acești mizerabili, care spun de dimineața până seara: ,,mai vreau un mandat”. Am ajuns să plâng în mine, singur în amurg, la câtă nedreptate văd și o trăiesc. Și totuși, când scriu aceste rânduri, vreau să plâng  pentru cei nevoiași, cei bolnavi, cei neputincioși. Suntem pulberi în vânt, suflete schilodite, avem drumuri închise, vise spulberate.

Copiii ne plâng  că îi lăsăm sclavii celor care vor guverna și hoților din străinătate, niște fosile fără suflet. Am reușit performanța nebună și am îngropat stelele sub colb.

De ce? Pentru că de 30 de ani, ne vând la cine dorește să ne cumpere pe nimic. La noi, cine vrea din afară și mai are interese de furat, alege conducătorii noștri. Noi legiferăm prostia și hoția. Si atunci, nu mi-a rămas decât să mă gândesc la câteva strofe din Lyrica.

”Pentru că așa au zis ei, oameni de paie, oameni-gunoaie.

Va trebui să învățăm din nou să nu mințim, să nu urâm, să nu furăm.

Va trebui să învățăm să dăruim, să iubim, să fim umili.

Atunci va răsări soarele și pentru noi, iar în leagăn, pruncul va zâmbi”.

Cu asemenea ,,fețe “care încearcă să ne conducă, nu vom reuși decât să trăim cu speranța că mâine ne vom trezi cu un nou răsărit de soare, care trebuie perceput ca o nouă speranță. Nu trebuie să mai înmulțim gunoaiele umane. Nu cred că aveți curaj să le adunați, stimabililor Orban, Turcan, Anisie, Tătaru, Arafat, Câțu, „Grindă”. Cel puțin lăsați populismul mai jos și gândiți-va la gunoaie. Vine o zi  în care toată lumea va plăti după faptele făcute de fiecare. Până acum, aveți numai  gunoaie, lăsați în urma dumneavoastră, acum, în ceasul al 12-lea, o undă de speranță și o rază de soare acestui popor încercat.

Noi suntem gunoierii vieții noastre și a voastre

Văzând mereu tot mai multă mizerie, tot mai multă murdărie sufletească, tot mai mult analfabetism, tot mai multă prostie și ură, devenim o gheenă în care se adună tone de gunoi de pe stradă, de pe net, de la televizor, de peste tot, iar profesorul meu din facultate ne va da lecții de moralitate.

A dispărut bunătatea, a dispărut romantismul, urletele și înjurăturile se aud la fiecare colț de stradă, suntem niște hiene în devenire. Nu lupi, hiene! Lupii sunt animale care au curajul să atace prada vie, să se lupte pentru hrana lor. Hienele sunt gunoierii savanelor.

Avem momente când credem că va fi bine. Ne amăgim privind politicienii care nu știu cum să mai promită, ca să fie credibili. Deși în sufletul nostru știm că sunt minciuni, știm că peste ceva timp ne vom trezi din această amorțeală electorală, sperăm, totuși, că poate-poate omul acesta care vrea sa fie ales o face ceva și pentru cei ce îl aleg, nu numai pentru cei din familia și gașca lui. Știm că suntem mințiți, dar măcar, cel ce o face, să ne mintă cu stil. Să nu ne creadă mai proști decât suntem.

Începi să te gândești la ceva și pe drum lași gândul la o parte, ca să te ducă mintea aiurea. Nu mai știm de noi. Avem momente în care suntem zăbăuci. Ne apucam de mai multe lucruri deodată, ca să nu terminăm nimic. Găsim scuze pentru orice ne poate opri din treabă. Amânăm, facem lucrurile prost și dăm vina pe alții, pe soartă, pe ghinion. Și facem asta la nivel de individ, de societate, de stat.

Suntem considerați africanii Europei

Și, suntem în top numai la categoriile „ așa nu”. Dar ne-am obișnuit cu asta, nu ne mai enervăm, nu mai protestăm, stăm și privim tâmp cum alții își bat joc de viața noastră. Cum ne fură țara, cum ne fura viața, cum ne distrug viitorul. Stăm și îi lăsam. Nu mai suntem victime prin tăcere și pasivitate, suntem complici. Complici la hoțiile și la batjocura lor. Complici proști, pentru că ei se îmbogățesc și noi murim cu zile, înjurându-i pe la colțuri și sărind să-i pupăm în fund dacă vor catadicsi să se uite la noi cu sila, zicându-și :” hai măi proștilor, că vă mai dăm ceva la salariu sau pensie, dar tot din banii voștri, că ne împrumutăm să vă dăm, și tot voi veți plăti!”

Dar viața este frumoasă, avem speranța că și mâine va răsări soarele și, dacă nu ne uitam prea atent, poate nu vom mai zări gunoaiele.

Să încheiem în nota optimistă a maestrului Horaţiu Mălăele:

„Trecut de rahat am avut, prezent de rahat avem, măcar e bine că nu avem nici un viitor!”

Al dumneavoastră același, 

 Prof. Ioan Romeo Mânzală

OPINII: Când ai o familie sănătoasă, ai pretenţii la o societate sănătoasă! Până atunci, trebuie să tăcem

Familiile sunt nucleul de bază al societății, oferind fiecăruia dintre noi valorile pe care se axează dezvoltarea noastră ca persoane: dragoste, respect reciproc, libertate, evoluție, întrajutorare și perpetuarea tradițiilor.
În acest context, familia este înțeleasă ca fiind cea mai însemnată uniune socială, de care depinde dezvoltarea, stabilitatea și existența întregii societăți.

O familie puternică, care trăiește într-un mediu economic și afectiv favorabil, contribuie semnificativ la binele comunității din care face parte. Ea poate ajuta la reducerea sărăciei, la promovarea egalității și la respectarea drepturilor omului. Sprijinirea familiilor este crucială, pentru a asigura fructificarea potențialului lor la nivel maxim. Acest lucru înseamnă să conștientizăm nevoile și rolul familiei în politicile de dezvoltare la nivel regional, național și mondial și să pledăm constant pentru un tratament egal al familiilor.

Puterea este o noțiune abstractă
Proprie fiecăruia dintre noi, dar totodată, atât de diferită de la o persoană la alta. Oamenii puternici nu dau vina pe nimeni pentru eșecurile din viața lor. Nu se învinovățesc nici pe ei pedepsindu-se cu regrete și depresie, ci știu să piardă. Oamenii puternici sunt perseverenți în ciuda oricăror obstacole, descurajări sau imposibilități.
Accepta lipsă de control asupra vieții și asupra celorlalți, realizând că singurul control este asupra propriilor instincte, gânduri, emoții. Ei nu trăiesc tot timpul în frustrare și nemulțumire și acceptă că ceea ce nu poate fi schimbat trebuie îmbrățișat. Tolerează diferențele de opinii, având principii sănătoase. Imaginea unui om puternic poate fi asociată, în societatea cotidiană, cu un cap de familie foarte puternic.
Astfel, în activitatea de zi cu zi, capul de familie este supus încercărilor, care, fără existența unor principii morale, a unor valori fundamentale, ar fi imposibil de depășit. Înainte de a deveni un bun cap de familie, este necesar de însușit controlul asupra propriei personalități, care denotă încredere în propriile forțe și alegeri.
Când spun despre puterea capului de familie, nu fac referire la forța fizică, ci la puterea morală pe care acesta o deține. De fapt, autoritatea faţă de familie vine prin respect și apreciere, devenind astfel, un exemplu bun de urmat pentru întreaga familie, inclusiv nepoțeii au ce învață de la bunici. Noi trebuie să avem încredere în noi, asta ne lipsește acum încrederea în noi. Nu există om puternic fără un caracter puternic, care dezvăluie cine suntem cu adevărat. Un caracter puternic se dezvoltă în timp. Mulți oameni cred, eronat, că „cel mai cel“ personaj este format devreme în viață și apoi, există puține lucruri care mai pot fi făcute sau modificate. Dar noi nu știm exact cât de mult sau cât de devreme se dezvoltă caracterul. Și putem spune cu certitudine: caracterul nu se schimbă rapid. Un indicator al caracterului unei persoane este comportamentul lui. Acest comportament poate fi puternic sau slab, bun sau rău.

Un om puternic poate fi bun sau rău
De exemplu, “capo di tutti capi” este o persoană puternică, cu un caracter rău. Același lider remarcabil are atât caracteristici puternice cât și bune. Lumea se dovedește a fi lipsită de oameni și lideri care au un caracter puternic, care să arate că pot fi de încredere.
Dacă ai un caracter puternic, înseamnă că ești conștient de tine și de cei din jurul tău. Nu ești egoist și ești total dezinteresat. Caracterul puternic înseamnă principii de viață sănătoase. În Senatul USA, un senator (pastor) a expus câteva principii sănătoase, pe care le redăm mai jos:
• Ne-am pierdut echilibrul spiritual și valorile. Iar adevărul cuvântului tău l-am numit Pluralism. Închinarea la idoli l-am numit multiculturalism, iar neglijarea săracilor am numit-o loterie.
• Am acceptat perversiunea și am numit-o alternativă.
• Am promovat lenea și am numit-o binefacere.
• Ne-am avortat copii și am numit-o dreptul de a alege. Am susținut avortul și l-am numit ajutorare.
• Am eșuat în a ne disciplina copiii și am denumit-o ”construirea sentimentului de independență„.
• Ne-am folosit de putere și am numit-o politică.
• Am delapidat finanțele publice sub pretextul cheltuielilor importante.
• Am instituționalizat mita şi am numit-o ”cireașa de pe tort„.
• Am poftit la bunul aproapelui și am numit-o ambiție.
• Am poluat aerul cu obscenitatea și pornografia și am numit-o ”dreptul la opinie„.
• Am încălcat valorile înaintașilor noștri și am numit-o iluminare.
Răspunsul a fost prompt. O parte dintre ei au părăsit încăperea în semn de protest.
Cu ajutorul Domnului, fie ca această opinie să străbată și țara noastră. Pentru că, ne dorim din toată inima să devenim o națiune cu frică de Dumnezeu.

Încă mai crezi că poți schimba lumea ?
Încă mai crezi că poți să aduci pe cineva pe calea cea ‘dreaptă’ ? Mare prostie! Să știi că până nu demult, asta credeam și eu. Răspunsul real e că NU AVEM NICI O ȘANSĂ de a schimba ceva, atâta timp cât nu avem familii puternice și caractere tari.
De multe ori omul se uită la cel care are mai MULT și, uite așa, se naște și INVIDIA. Se uita și-l înjură pe ăla care are (se pare) NOROC, în loc să-l BINECUVÂNTEZE pentru ce are și așa, și el va fi RĂSPLĂTIT.
UITAȚI-VĂ la cei care AU MAI PUȚIN și realizați cât de ”BOGAȚI” sunteți voi.
Aproape nimeni nu poate avea totul deodată. Întotdeauna există un gol în viața celui care se pare ca are totul. Dar de ce nu-i vedem pe cei care sunt bolnavi, în timp ce noi ne bem liniștiți cafeaua pe Facebook. Sau pe cel care nu are ce mânca, sau nu are acoperiș deasupra capului sau nu are pantofi în picioare în mijlocul iernii, în timp ce noi ne uitam în dulap și avem o problema că nu știm ce încălțări să ne asortam ținutei zilnice?
CÂND SCHIMBI MODUL DE A PRIVI LUCRURILE, LUCRURILE PE CARE LE PRIVEȘTI SE SCHIMBĂ. GARANTAT! ÎNCERCAȚI! ÎN ORICE RĂU EXISTĂ UN BINE: o lecție…ceva…căutați răspunsul, FĂRĂ SĂ VĂ PLÂNGEȚI.
ORICE LUCRU BUN, ORICE REALIZARE, ORICE RELAȚIE SUPERBĂ….a trecut prin suferință întâi. Se poate, dacă unul poate, pot toți. Suntem la fel, chiar dacă părem atât de diferiți. IUBIREA ȘI MULȚUMIREA SUNT CHEIA.

Se schimbă lumea din jurul nostru
Se schimbă atât de repede, încât de abia ne obișnuim cu o anumită schimbare, cu noile condiții, că apare altceva. Timpul nu mai este cum era acum 15 ani, acum 30 de ani. Timpurile nu mai sunt așa cum le știam din vechime. Se spune că timpul nu mai are răbdare cu noi. Ceea ce știam că sunt reguli stabile de lucru și de viață, nu mai au valabilitate. Din păcate, unele schimbări ne înrăutățesc și ne murdăresc viața.
Spunem că oamenii au devenit mai răi, ca nu mai au răbdare, că nu mai au bun simț, că nu mai există respect, omenie, empatie.
Afaceri înfloritoare se prăbușesc într-o zi, oameni pe care ieri îi vedeai într-o poziție înaltă și care părea sigură, dispar sau ajung de nerecunoscut, valorile se amestecă cu non valorile. Uitați-vă de cine suntem conduși. Uitați-vă cum ne conduc. Uitați-vă că fac campanii exact cum merg copii cu plugușorul. Mi-ar fi rușine să merg din poartă în poartă, la cât s-a mințit.
Ministrul Educației nu știe limba română, al Finanțelor împrumută tot ce prinde, iar în sănătate se fură și se minte pe rupte. Avem ceva distructiv, se vede cu ochiul liber. Bineînțeles, și opoziția este la fel, multă demagogie.
Ce ne rămâne de făcut să putem să fim cu mintea întreagă și cu sufletul liniștit? Nu trebuie să fugim de oameni, de responsabilitate. Să recunoaștem atunci când greșim. Dacă nu, toate se vor întoarce împotriva noastră. Fără o familie puternică și ordonată, nu vom avea o societate puternică.
Dacă noi, bărbații, fugim de responsabilitatea familiei și lăsăm totul pe umerii celui certăreț, violent și care vorbește mai mult, atunci drumul nostru nu mai este nici în familie și nici nu mai avem pretenții la societate. Iar beizadelele noastre ne dau în cap, fiind ocrotite de mame guralive și așa-zis, puternice.
Dacă începem să ne respectăm noi pe noi, începem să ne cunoaștem locul în familie și, implicit, în societate, mai avem o șansă la o familie fericită, la o familie puternică. Dacă…

Al dumneavoastră același
Prof.Ioan Romeo Mânzală

Responsabilitate, experiență, seriozitate

Sub acest generic, pe fondul unui autentic peisaj de toamnă, într-o atmosferă plăcută, în parcul din jurul Căminului cultural din satul Cinciș-Cerna, comuna Teliucu Inferior, în prezența unui auditoriu din localitate, s-a desfășurat o utilă întâlnire cu reprezentanți ai Organizației județene PSD Hunedoara, printre care deputații Laurentiu NISTOR, Natalia Elena INTOTERO, Ilie TOMA și fostul prefect de Hunedoara, Fabius Tiberiu KISELY.

Am notat și o prezență inedită, în persoana hunedorencei Sarmisa ANDRONIC, cunoscută și apreciată ca analist politic. În discuțiile purtate s-au punctat realizările obținute la nivelul județului Hunedoara și ale comunei Teliucu  Inferior, cu sprijinul deputaților PSD, dar și hotărârea candidaților la alegerile din 27 septembrie anul curent, a lui Laurentiu NISTOR pentru președinția Consiliului Județean Hunedoara respectiv, Cătălin BRUMAR, pentru Primăria comunei Teliucu Inferior.

Am consemnat dorința celor doi candidați de a-și folosi fiecare în parte, împreună cu echipele lor, energia și priceperea pentru implementarea unor proiecte social economice, dar și facilitarea în favoarea comunității a unei infrastructuri educaționale și culturale.

Din ochii celor prezenți s-a desprins faptul că se mizează cu încredere pe acești candidați dornici să își pună în valoare toate cunoștințele și responsabilitatea de care știu să dea dovadă.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

 

 

OPINII: Viaţa din spatele unei cortine murdare

Cum vreți să avem peste câțiva ani oameni bine pregătiți, când ministrul Învățământului nu știe bine limba română, culmea, fiind profesor de specialitate. Alt ministru confundă casa imensă cu o grindă, iar vice-prim-ministrul aruncă perle de copii de clasa a cincea.

Cu toții tindem spre o viață fericită și împlinită
Suntem gata să tolerăm și să ne sacrificăm de dragul unor oameni numai să nu-i dezamăgim sau să nu ne complicăm nouă viața. Răbdarea are o limită, e vorba de o limită a bunului simț și al propriului confort. Unii oameni pur și simplu nu merită să-i tolerezi așa cum o faci, ci pur și simplu trebuie tratați după felul în care vă tratează sau măcar ignorați.
Ideea nu este că am devenit aroganți, ci că am ajuns într-un punct în care ne este greu să pierdem timpul cu lucruri pentru care ne mințim sufletele, care provoacă dureri. Am pierdut dorința de a face pe placul celor care nu ne plac, de a-i iubi pe cei care nu ne plac și de a zâmbi oamenilor care nu ne zâmbesc niciodată. Nu mai irosesc un minut pentru mincinoși și manipulatori. Bârfa mă dezgustă.
Plec dacă văd pe cineva lângă mine cu pretenții, ipocrizie și lingușire ieftină. Nu pot suporta erudiția superficială și nici aroganța academică. Nu-mi place riva­lita­tea și comparația dintre oameni. Cred într-o lume a contrariilor și de aceea, evit oamenii cu personalități rigide și inflexibile. În prietenie, loialitatea mă atrage și resping trădarea. Nu comunic cu cei care nu știu să complimenteze sau să spună cuvinte de încurajare. Exagerările și extremele mă plictisesc.
Sperăm că ideile de mai sus te-au pus pe gânduri și de acum încolo vei fi mai precaut la felul în care te oferi oamenilor și la felul în care îți dăruiești timpul celor care te înconjoară. Și eu sunt același tipar, un om cu principii și nu mârșav.
Nu vrem ca aceste rânduri să va dezvolte un soi de egoism sau neîncredere în oameni, ci vrem ca atunci când sufletul tău va simți un disconfort în legătură cu ceva sau cineva, să intervii și să-l salvezi. Nu toți oamenii merită timpul tău, nu toți oamenii merită sacrificiul tău.
Atașamentele și neîncre­derea sunt suferințele interminabile ale celor guvernați de incultură, minciună, lașitate. Veșnic nehotărâți și indeciși, indiferent de sus­ți­nerea pe care o primesc, acești oameni vor privi mereu în urma lor întrebându-se dacă nu era mai bine să fi ales un alt drum!?

Oamenii au devenit  instabili, nu știu ce să aleagă
Se atașează iremediabil de oameni, de idei, de gânduri, de obiecte, de speranțe, de evenimente și de orice altceva. Au încredere în deciziile lor, dar se răzgândesc aproape instantaneu și cu la fel de multă încredere, se îndoiesc de ceea ce tocmai au afirmat ori au ales.
Sunt oameni profunzi, dar ascunși în sine și eterni căutători ai unui echilibru imposibil. Sunt cei care trăiesc cel mai mult în iluzii. Cred în orice le iese în cale și sunt susținătorii cei mai înfocați ai spiritualității și ai religiei.
Sunt cei care cred cel mai mult în farmece, vrăji și descântece. Caută continuu soluții la probleme care nu s-au întâmplat și prudența lor se transformă în manie. Susțin și cred în mod iluzoriu în gândirea pozitivă, cu toate că această practică le amplifică incertitudinea, le susține neîncrederea și le menține vii toate temerile.
Sunt cel mai ușor de manipulat datorită fricilor numeroase pe care și le hrănesc din propria imaginație. Se ghidează după vise, după simboluri și după orice semn le iese în cale deoarece, pe cont propriu, sunt dominați de indecizie.
Pentru că nu au încredere în oamenii din jurul lor, sunt cei mai efervescenți călători în lumile astrale, au o imaginație profundă și foarte bogată, care le permite să inventeze prieteni ori ghizi din alte lumi și să fie convinși de ajutorul pe care îl primesc de la aceștia.
Viziunile lor pot fi redate cel mai bine într-o formă artistică. Arta plastică, dansul ori muzica sunt domeniile în care se vor simți cel mai bine, iar imaginația lor va avea spațiu suficient de creație.

Oare suntem capabili să recunoaștem analfabeții?
Analfabeții funcțional sunt printre noi, ei nu stau izolați în sate colorate, uitate de timp și de infrastructură. Analfabeții funcțional lucrează în administrațiile urbane, în companiile multi­­naționale sau sunt mici întreprinzători privați. Ei sunt prezenți și activi pe Facebook, pe Instagram etc.
E plin de analfabeți funcțio­nal în jurul nostru, cu toții am cunoscut o grămadă, în familie, la școală, la liceu sau la facultate, la țară, prin cartiere, alții ne-au condus țara, făcând parte din parlament sau guvern.
Jumătate dintre români sunt analfabeți funcțional. Cel mai cunoscut dintre ei este Bulă. Cu toții am fost cu el în clasă.
Definiția uzuală a analfabetismului funcțional este incapacitatea de a înțelege. Astfel, diferența între un analfabet și un analfabet funcțio­nal este că analfabetul nu știe literele.
Cei mai periculoși sunt cei pe care îi numim convențional analfabeți funcțio­nal. Ei știu să citească, uneori pot să memoreze și să reproducă ceea cea au citit, însă nu reușesc să înțeleagă conținutul de idei din text.
Alții sunt cei care înțeleg ideile din text, însă nu sunt capabili să le coreleze cu experiențe anterioare sau cu viața curentă.
Mai avem analfabeții funcțio­nal care conțin indivizii care nu sunt capabili să formuleze idei proprii, însă reușesc să-și însușească cu temeinicie ideile altora (mentori, profesori sau politicieni). Sau unii dezvolta idei proprii, dar nu le pot exprima.
Mai sunt o categorie numită deștepții, crema-lumii sau cum vrem să le spunem. Ei sunt cei care știu să citească, înțeleg ideile dintr-un text și sunt capabili să le exprime și să le argumenteze.
Nu este cert unde se trage linia corigenței la analfabetism funcțional sau dacă este nevoie să se tragă vreo linie. Însă este cert că analfabeții funcțional sunt victimele ineficienței sistemelor naționale de educație.
Unul dintre handicapurile cele mai evidente ale unui analfabet funcțional este incapacitatea de a-și accepta acest statut. În fond, absolvirea unui număr de clase, de cele mai multe ori 12, îl poate face să creadă, pe bună dreptate, că este suficient de bine instruit, încât să țină piept vieții. Neînțelegând nici măcar conceptul analfabetismului funcțional, au păreri bune despre propria lor evoluție. Ei sunt predispuși la efectul Dunning-Kruger, al supraevaluării. Pentru a-i testa, întrebați-i pe cei care se bat cu pumnul în piept că “pe vremea mea se făcea școală”, care este diferența între Orientul Mijlociu și Evul Mediu?

Modelul analfabetului funcțional de succes
S-a diversificat după Revoluție, atunci când, în vidul legislativ și ideologic al anilor 90, diverși analfabeți funcțio­nal au devenit populari, pentru performanțe sportive, muzică lăutărească sau doar pentru tupeu. Ani de zile, mass-media ne-a demonstrat cu vârf și îndesat că analfabetismul funcțional nu reprezintă un impediment în calea succesului.
Analfabeții funcțional sunt, în general, persoane dogmatice, educate tribalist și greu adaptabile în comunități mari. Sunt conservatori ai valorilor simple, tradiționale, în forma în care le-au înțeles în copilărie. Schimbările de paradigmă îi înnebunesc.
Analfabeții funcțional sunt ori sceptici la orice, ori creduli din cale-afară. Ei nu reușesc să urce mai sus de cea de-a doua treaptă a piramidei lui Maslow, adică energia lor se consumă integral pe îndeplinirea nevoilor naturale.
Analfabetismul funcțional mondial, estimat de diferite studii, variază mult, de la Finlanda (4%) și SUA (14%), până la Brazilia (70%). În UE, România și Bulgaria se luptă pentru ultima poziție a clasamentului (50%). Recentul test PISA ne-a confirmat tuturor că, și din urmă, vin aceleași procente statistice.
Un analfabet funcțional semnează într-o viață sute de documente oficiale, fără să înțeleagă concret, ci doar în linii mari, conținutul textelor sau efectul semnăturii sale. Social, consecința cea mai îngrijorătoare este efectul electoral al acestei jumătăți de populație. Ca peste tot în lume, legile actuale dau drept de vot tuturor adulților, chiar și celor care habar nu au ce fac. Milioane de analfabeți funcțional votează fără să înțeleagă cum funcționează, de exemplu, un parlament sau un partid politic, și evident, fără să înțeleagă utilitatea sau consecințele votului lor. Pentru cei mai mulți, un schimb concret, cum ar fi o sticlă de ulei pentru un vot, are logică, însă un sistem mai complicat decât atât, fără beneficii tangibile și imediate nu poate fi înțeles.
Analfabeții funcțional sunt cele mai expuse victime ale manipulării. Iar ei decid pentru noi. Cu pași repezi se aproprie timpul ca niște analfabeți funcționali de nivel inferior să aleagă niște analfabeți funcționali cu un nivel-două mai ridicat decât al lor.
Din păcate, acesta este un proces care se repeta la fiecare alegeri, la fiecare scrutin, asistând la o scădere a nivelului de analfabetism funcțional al celor ce sunt aleși. Durerea este că într-un viitor nu prea îndepărtat, cei ce aleg vor sta pe aceeași „treaptă” cu cei ce sunt aleși.
De fiecare dată ne întoarcem la inegalabilul și inconfundabilul, eternul Ca­ra­giale:
„Într-o chestiune politică… şi care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte…. încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… Da… Pentru ce?… Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel…” ( I.L. Caragiale – O scrisoare pierdută – 1884)
Al dumneavoastră, același,
Prof.Ioan Romeo Mânzală

OPINII: Haosul creat de minciună, trădare, manipulare şi politică defectuoasă

Promisiunile făcute de toate guvernele care s-au perindat la putere s-au risipit, așa cum au fost spuse de anumiți oameni iresponsabili. Dar, după cum se vede, la noi este invers: adevărul este minciună. Pensiile speciale nu au fost tăiate, alocațiile nu au fost mărite, creșterea pensiilor cu 14% este praf în ochii unei populații neajutorate și înfometată, dar bună de vot.

Cât zbucium, câtă parodie, câtă minciună, ei neștiind că oamenii s-au deșteptat, văd și realitățile. Mă uit la politicieni, care, patru ani nu au trecut nici pe stradă, iar acum s-au îmbrăcat în veste asemănătoare vestelor antiglonț, în galben, roșu, albastru, verde, plimbându-se cu sărmanii oameni de braț. Oamenii asistă neputincioși cum sunt mințiți, auzind promisiuni de care și Caragiale s-ar cruci! Ce inepții debitează acești oameni cu un sac de titluri și diplome luate pe șpagă și care nu echivalează nici cu o diplomă de bacalaureat, din vremurile când se făcea carte.

Acum, circul este în floare
Dar, să nu uităm că acest circ ne aduce numai nenorociri. Cum să nu trăim rău, dacă noi ne omorâm propria afacere. Parcă am vrea să depindem de alții. Ne place să avem spectacol și să mâncam exact ce ne oferă spectacolul. Dacă omorâm vaca dătătoare de lapte, cât de puțin o fi el, murim cu toții de foame.
Era, așadar, previzibil ca situația economiei să-și impună până la urmă exigentele. Pentru că, legile ei nu pot fi nici abrogate, nici modificate. Șocul deciziilor de acest fel este însă foarte mare, pentru că ele vin după valul de promisiuni penibile, din campania electorală.
Salt direct, de la cod roșu de adevăr, la cod roșu de minciună. Și automat, la cod roșu de haos. Chiar nu mai ascultă nimeni pe nimeni, iar legile nu sunt respectate de sus în jos. Mai avem un pic și la noi nu mai lucrează nimeni, că nu mai au oameni, dar votăm.

Oare de ce votăm?
Pentru că, după vot, nimeni nu ne mai bagă în seamă! Toți sunt la fel. Nu au proiecte, nu au programe și, ce le lipsește cel mai mult, DEMNITATEA. Cum să ai demnitate când clădești campanie pe minciună? Minciuna nu dă demnitate!
Cine-i de vina? Evident, cei care au promis. Dacă alegătorii nu ar fi fost euforizați cu promisiuni, nu ar fi avut niciun motiv să se aștepte să curgă lapte și miere. Nu, pentru că banii sunt pentru alegeri, nu pentru bunăstarea noastră. Ne-au închis țările vecine granițele, pentru un pumn de galbeni luați de la OMS.
Daca li s-a tot spus că, vezi Doamne, criza economică datorată Covid 19 e acolo la ei, și pe noi abia dacă ne-o atinge vreo adiere, altfel binevenită, că prea se încinsese motorul economiei, s-ar fi obișnuit, poate, cu ideea. Așa cum s-au obișnuit cei din sectorul privat și nu s-ar simți acum loviți cu leuca în cap.
Ar fi fost nu numai imoral, ci și păgubos, ca efectele recesiunii să fie suportate strict doar de sectorul privat. Sectorul public nu a suferit nimic, a devenit sistemul public cel mai profitabil. Iar sistemul a devenit insuportabil, nu numai prin numărul exagerat de mare de salariați, ci și prin modul de lucru. Poartă hârtii, fără valoare, de la unii la alții.
Actuala putere ne spunea că, în campanie, nu putea prevedea dimensiunea crizei. Dimensiunea nu, dar existența ei era deja certitudine. După cum este o certitudine că, la vreme de criză, majorările salariale, mai ales cele de proporții, nu pot fi puse în practică, deci sunt simple speculații. Nu s-a tăiat nimic, nu s-a făcut nimic decât povești, trădări, manipulări, de la stânga la dreapta, iar acum vedem și în centru.

De ce au continuat să promită?!
După ce au ajuns la putere și au văzut ce ,,gaură neagră ” lăsaseră social-democrații în ipoteza, puțin probabilă, că nu bănuiau, dar și agravarea, de la zi la zi, a previziunilor în privința crizei, de ce au continuat, actualii guvernanți, să promită? Promisiuni mai ponderate și totuși, promisiuni.
Prețul electoral este superficial, pe politicieni nu-i costă nimic. Ei nu plătesc nimic, dar noi mergem, pas cu pas, sau metru cu metru, spre prostrocratie, să nu spun nemernicie.
Toate partidele vor deconta electoral, în măsură mai mică sau mai mare, în funcție de dimensiunea dezamăgirii, manipularea grosolană a așteptărilor românilor. Deși cifrele sondajelor sunt dubioase, din cauza contradicțiilor prea mari din ele, trendul comun este evident. Ce decontează partidele? Nimic! Toți se rotesc la ciolan, iar noi plătim pagubele și rămânem cu dezamăgirile.
Își merită soarta cu vârf și îndesat. Efectul grav este însă, cu totul altul. Și se referă la întreaga societate românească, nu numai la relația dintre copiii țepuiți, pensionarii țepuiți, profesorii țepuiți de către politicienii țepuitori.

Sabotarea democrației
Se vede la orice pas, inclusiv la alții. Cine mai gândește democratic? Am derapat și suntem la cu pas trecuți la totalitarism.
Contradicția flagrantă dintre promisiuni și realitate compromite definitiv însăși noțiunea de campanie electorală, lezând unul dintre cele mai importante procese democratice: alegerile.
Iată ce ne spune un politician, vicepreședinte de partid: “Dacă promisiunile ar fi fost făcute doar în campanie, aș fi înțeles. Asta înseamnă campania, minciună”! Sinceritatea politicianului reflectă o mentalitate total pervertită a politicianului roman.
Într-adevăr, indiferent de culoarea politică, pentru el campania electorală este un campionat al minciunilor, nu al competențelor și al proiectelor fezabile. Asta a înțeles și poporul din campanie și, prin extensie, din întreaga politică. Și, de aceea, nici nu mai este interesat de ele. De aceea, nu se mai duce romanul la vot. De aceea creditează personaje caricaturale, găunoase, incompetente, dar cu un discurs răcoritor pentru frustrările inflamate, provocate de mult prea multă minciună și sfidare.
Peste tot în lume, campania electorală presupune și o doză de exagerare. De exemplu, vulgarizând puțin, dacă a socotit că va da 10%, politicianul de acolo promite 15%. Electoratul știe că se mai taie un pic din procent și urmărește proiectele, intențiile generale, politicile propuse. De aceea, și dezamăgirea e minimă. Nici Donald Trump nu face fix tot ce a promis, dar se încadrează în proiectul cu care a câștigat.

Programele electorale, colecții de minciuni
Politicienii romani nu se mulțumesc să exagereze. Ei distorsionează complet conceptul democratic. Promit creștere, de multe ori și 100% chiar, și ajung să scadă. Programele electorale, colecții de minciuni, sunt aruncate la gunoi imediat după anunțarea rezultatelor, de parcă nici n-ar fi existat. Și datele problemei ajung să se prezinte exact pe dos. Promit legi, unele chiar le fac, dar tot ei sunt cei care nu le respectă.
Slavă Domnului că promisiunile inepte nu sunt respectate, dar ele au viciat deja votul. Nu-i nimic, am putea spune. Ne-am înșelat de data asta, data viitoare îi votăm pe ceilalți. Însă și ei se dovedesc, rapid, la fel.
De ce ar mai fi atunci oamenii interesați de programe și proiecte? Cum să mai aibă ei încredere în politicienii care, fără excepție, se sucesc de azi pe mâine la 180 de grade? Pe ce criterii să mai aleagă? Și, până la urmă, de ce să se mai ducă la vot?
Dezamăgirea și lehamitea generală, nostalgia totalitaristă, revigorarea extremismului pe care-l considerăm cu un picior în groapă, aruncarea în derizoriu a alegerilor, că doar “toți sunt la fel”, sabotează însăși esența democrației. Acesta este efectul cel mai grav al felului în care politicienii români își înțeleg meseria și misiunea, se respectă pe ei și își respectă electoratul.
Și stânga și dreapta politică au mințit în campaniile electorale. Unul dintre politicienii de vârf a declarat, într-un județ, că politicienii români, fie că sunt de dreapta sau de stânga, au mințit în campaniile electorale din ultimii 30 de ani, lansând promisiuni pe care știau că, economic, nu le pot onora.
”Au clădit o uriașă minciună în Romania, în ultimii 30 de ani: și stânga, și dreapta au spus minciuni în campanii, despre care știam ca nu pot fi onorate”.
Acesta afirma că singura soluție de relansare a societății și economiei românești este munca și adevărul.
“Pentru a putea să creăm prosperitate în România, trebuie să producem. (…) Am construit anormal. Din păcate, guvernele au tot promis și salarii și pensii mai mari. Să încercăm să ne întoarcem cu picioarele pe pământ. Avem exemplul negativ în fața ochilor: Grecia”.
“După ce trăiești mai mult timp în minciună, îți place minciuna. Cel mai mare sacrificiu pentru această națiune ar putea fi minciuna. Stânga ne propune, în continuare, să mințim cetățenii României, să aibă salarii mari, fără sa producem”, iar dreapta, din tot ce a promis, nu le-a dat nimic sau la unele, au dat o fărâmitură. Iar politicienii se îmbogățesc pe spatele săracilor.

Cu toții mințim, nu?
Ar fi culmea să mințiți și în răspunsul la această întrebare. Mințim, zilnic, fiecare dintre noi. Din motive mai mult sau mai puțin justificate, spunem minciuni mai mari sau mai mici. Toate poveștile copilăriei cu zei și Cosânzene erau minciuni. Constați, pe la o anumita vârstă, că minciuna este o cale buna de a atinge scopul urmărit. Sau, mai bine zis, este calea mai ușoară, cea care îți dă mai puțină bătaie de cap. Vorbim aici de cei care mint conștient, nu de cei care nu își mai dau seama de diferența dintre adevăr și minciună. Deci, descoperi că mințind, poți să scapi de o pedeapsă, poți obține ceea ce îți dorești, poți ajunge mai ușor la un anumit rezultat, ești acceptat fără probleme într-un anumit mediu. E o tentație foarte mare. Cum se face că unii îi rezistă, iar alții îi cedează necondiționat? Nu am citit foarte mult despre subiect, nu cunosc explicațiile psihologice.
Să zicem că afli că ai fost mințit. O minciună în care ai trăit zile, luni sau ani. Ceva care îți rupe sufletul. O minciună care îți dă lumea peste cap și te face să revezi, în mintea ta, tot cursul vieții de până atunci. Genul de minciună care te torturează și te face să te întrebi, zi după zi: “de ce ?” Cum reacționezi? Ce scuză îi găsești mincinosului? Mai poți avea apoi încredere în ceva, în cineva?
Ne naștem în minciună, ne hrănim cu minciuna, trăim în minciună și murim în minciună!
Oare minciunile din campaniile electorale, minciunile politice zilnice, în ce categorie se încadrează?!

Al dumneavoastră același
Prof Ioan Romeo Mânzală

OPINII: Țara unde există bannere cu infractori și anchetatori, braț la braț, pentru a fi aleși în politică !

Corupția în Romania a atins cote inimaginabile. La orice colț de stradă auzim: ,,mai vreau un mandat”.Vom vedea ce fel de mandat doresc bravii, foști actuali și viitori politicieni.

După 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității”.

În țara în care bandele au traficat cu nerușinare oameni, interlopii se așază în scaune.

„Din păcate, România rămâne pe lista de supraveghere de nivelul doi, pentru al doilea an consecutiv, ceea ce înseamnă că Guvernul nu și-a intensificat suficient eforturile de combatere a traficului de persoane. Anul trecut, sub fostul guvern, eforturile de combatere a traficului de persoane au fost diminuate. Bandele au traficat cu nerușinare oameni, știind că, probabil, vor scăpa nepedepsite, așa cum s-a întâmplat în trecut.”

Aceasta este declarația ambasadorului Statelor Unite la București, Adrian Zuckerman, la un eveniment la care au participat ministrul de Interne Marcel Vela și ministrul Justiției, Cătălin Predoiu. Raportul este pe pagina de internet al Ambasadei Statelor Unite ale Americii. Instituțiile statului se afla într-o degringoladă totală. Multă lume se întreabă unde mergem și cu cine. Am urmărit cazul Caracal, nu s-a făcut nimic. A fost Dosarul Internațional Țăndărei, în care erau implicați peste 420 de anchetatori interni și internaționali, în care totul a rămas exact ,, ca și în gara Țăndărei”. Toate au fost îngropate de Justiția din Romania. Dacă unul fură, de foame, o bucată de salam,  primește trei ani cu executare. Uitați-vă la ,,celebrele” Alina Bica și Elena Udrea. Se plimbă în voie, au bani, au case de lux, au afaceri pe care le coordonează din casă, le doare fix în ,,briceag”, iar Băsescu candidează unde vrea fizicul lui.

”Bravos națiune! Halal să-ți fie”!

Uitați-vă pe afișele electorale cine candidează. Îți vine să te întrebi: chiar suntem proști să nu observam? Vedem că infractorii și anchetatorii sunt în tandem pe afișe, candidează la locale. Pe altele, politicienii cu nevestele și amantele. Pe altele, toți cei care au furat până acum, mai vor un mandat, să termine ce a mai rămas de furat… Cei mai ,,tari H “au candidat și plecat la Bruxelles, să ne reprezinte la împărțirea cașcavalului. Am văzut la un post de televiziune un ministru și un prim-ministru de gât cu un mare interlop. Cred că am înnebunit cu toții. Chiar nu le este rușine acestor oameni? Eu cred că nu. Mulți de la noi suferă de o boală cruntă, transformata în metastază:  NESIMȚIRE!

Un lider al unui partid parlamentar foarte mare a venit cu replica pentru ambasadorul SUA: „Parlamentul României este singurul legislativ din Europa care are un grup special dedicat combaterii traficului de persoane. Atenția deosebită acordată acestui subiect extrem de important a făcut ca România să aibă una dintre cele mai eficiente legislații în domeniul prevenirii și combaterii acestui flagel, dar și în ceea ce privește protecția sau asistența acordată victimelor. Acest lucru a fost recunoscut la toate reuniunile și dezbaterile pe acest subiect. Parlamentul și-a făcut treaba!”

Parlamentul, crezi dumneata, și-a făcut treaba?! Câți parlamentari au dosare penale, care stau de ani buni depunându-se praful pe ele?! În teorie, suntem cei mai buni din Europa, dar practica ne omoară!

Liderul respectiv ar trebui să știe foarte bine că degeaba ai comitete în Parlament, dacă în fața procurorilor și judecătorilor interlopii scot din dosare dovezi cu mâna CCR și trag de procese până intervine prescrierea faptelor.

Legislația nu se aplică

Deficiențele semnalate în spațiul public reprezintă probleme ale sistemului judiciar și de protecție socială. Nu am văzut la actualul guvern vreo urmă de interes legat de acest subiect.

Citeam într-un articol că la primăriile din București, ”Clanurile Interlope ” au reușit să-și numească în politia comunitară oameni din rândul lor. Au acaparat organizații de partide, acolo în sectoare sau în județele din jurul Bucureștiului. Au plantat oameni, inclusiv în instituțiile de forță. Oare ce victimă a rețelelor de trafic de persoane (despre care a atras atenția ambasadorul SUA în România) se duce la poliție să ceară ajutor, dacă știe că cei care o scot la vânzare au oamenii plantați în birouri sau sunt chiar cei din birouri?

Și oare ce părinte al unui copil expus traficului cu droguri în fața școlii are tupeul de a merge să facă o plângere, dacă știe că apropiații traficanților pot accesa baza de date cu nume, prenume, adresa exactă și-i pot face o vizită acasă?

S-ar putea ca mult trâmbițata scădere a infracționalității din București să aibă mai curând de-a face cu intimidarea victimelor prin formalizarea prezenței interlopilor în administrație și instituții și nu cu un număr mai mic de fapte antisociale. Vedeți, toate aceste lucruri sunt dirijate de politicieni corupți, aroganți, șmecheri, politicieni din toate partidele care ne conduc, iar noi alegem cu ochii închiși sau avem interese minore în care să intervină politicienii. Oare mai există și oameni cinstiți?!

În cine să mai avem încredere?

Văd că foarte mulți politicieni, care au făcut rău acestei țări, candidează din nou, ca și când nu s-a întâmplat nimic. Mă uitam în municipiul unde eu locuiesc. De când pe afișe au apărut candidați un pic mai bruneți, care au mai stat pe aceleași fotolii, pe strada mea sunt fel de fel de motorete, motociclete, niciuna nu are numere, cu indivizi de toate rasele, care le încearcă motoarele, fără să fie deranjați de polițiștii comunitari sau de cei de la circulație. Decibelii răsună până în celălalt capăt al orașului, iar strada s-a transformat în pistă de încercări. Într-un garaj de pe stradă și-au făcut apariția niște indivizi dubioși, cu tot felul de motoare de teren, având aprobare de Club Motocros! Nimeni nu întreabă pe nimeni, nimic!

Vedeți, astea sunt lucruri minore. Dar până la cele majore, nu există decât un pas. Dacă „proptelele” lor n-ar mai fi candidat, acești indivizi stăteau în banca lor. Așa se întâmplă în toate orașele țării și ne văietăm că suntem în haos.

S-au creat puteri paralele, cu propriile legi!

Nu le este teamă de nimeni. Ministrul de Interne și Ministrul Justiției spuneau că ordinea publică este sub control, iar actele de justiție sunt conform legii, care, vor duce într-un an, la extirparea acestor răufăcători. Domnilor miniștri, noi nu trăim în imaginile văzute pe ecranele cinematografelor. Doresc și dorim să trăim într-o lume reală, nu într-o lume cu iz politic, în funcție de interese.

Fiecare dintre noi avem nemulțumiri legate de guvern, de parlament, de primărie, în general, de tot ce însemnă administrație, fie ea locală sau centrală. Fiecare dintre noi îi cunoaștem pe cei ce candidează, indiferent că sunt din partidele mai vechi sau din partidele nou înființate. Nu există în România partide doctrinare, partide despre care să spui că sunt de dreapta, de stânga, de centru sau alte orientări posibile. Când era președinte la PD, Băsescu a răspuns unui ziarist care îl întrebase ce orientare politică are partidul lui, că ei sunt cum vrea poporul. Poporul vrea ca ei să fie de dreapta, sunt de dreapta, vrea de stânga, sunt de stânga.

 Oportunism sadea, ca la tarabă!

 Din păcate, aceasta este legea de căpătâi a majorității sau chiar a tuturor partidelor. Important este să ajungă la putere. Promit orice, știind foarte bine că nu vor face nimic din ceea ce promit. Unii, ”cei mai viteji dintre viteji”, vor mai face câte ceva. De ce nu fac nimic? De ce nu vine un om să spună: gata, până aici, așa nu se mai poate? Chiar dacă ar veni, un om nu poate face nimic. Sistemul este atât de putred, încât îl mănâncă de viu. Cei mici, cei care mânuiesc hârtiile, care sunt rotițele angrenajului, sunt stâlpii sistemului. Cei interesați îi păstrează, cei care vor să schimbe ceva sunt extirpați. Ei știu că schimbarea înseamnă dispariția lor și își apără cu dinții locșorul cald, afacerile, șpăgile, prieteniile, cumetriile. Un politician care vrea să schimbe ceva, își va da seama repede că este un Sisif. Și dacă vrea să rămână în politică, nu va face nimic. Dacă într-adevăr vrea să schimbe ceva, trebuie să taie în carne vie, trebuie să fie fără milă, să fie un Făt Frumos, care să taie dintr-o lovitură toate capetele balaurului. Să le taie o dată, să le taie de două ori, de nouăzeci și nouă de ori, pentru că balaurul este atât de înrădăcinat în viața noastră de zi cu zi, încât tai un cap, apar alte trei.

Noi, ca nație, am devenit bolnavi! Ne mulțumim cu înjuratul pe la colturi, ne lăsăm mituiți ca să votăm corupții și hoții. Am fi în stare să aruncăm cu pietre și în Iisus, dacă ar apărea printre noi și ne-ar opri din bălăceala noastră în mizeriile zilnice.

Să mai sperăm că se va schimba ceva în bine? Da! Ar fi tragic dacă nu am avea măcar speranța că acest popor se poate deștepta, poate renaște ca pasarea Phoenix, din propria cenușă. Se apropie alegerile, întâi cele locale și apoi celelalte. Gândiți bine și serios la cum folosiți votul! Abraham Lincoln, celebrul președinte american, spunea că votul este mai puternic decât glonțul!

Haideți să nu ne mai împușcăm singuri !

Al dumneavoastră același

 Prof.Ioan Romeo Mânzală

OPINII: De la haos, la prosperitate

Trăim clipe de groază, lumea nu mai speră la nimic, noi nu avem o strategie, nu avem un program, iar banii de la UE sunt doar pe hârtie.

Premierul maghiar a spus răspicat: ”Acești bani sunt doar iluzii”. Războaiele moderne sunt războaie economice, pentru că țările nu mai pot fi supuse așa ușor prin violență, dar pot fi printr-un război economic. Cu războiul economic este mult mai ușor de cucerit o țară, făcând o parte din populație sclavi. Este o strategie vizibilă la marile puteri ale lumii. Acest lucru este posibil azi, dar nu prin violență. Astăzi, țările sunt cucerite, popoarele sunt subjugate, asuprite la fel ca în Evul Mediu, dar prin mijloace pașnice.

Strategii și mod de operare În lume, la ora actuală,
există două moduri de operare sau strategii abordabile. Metoda americană, care păstrează linia ideologică clasică, aceea a controlului și dominației armate, și noua linie, metoda chinezo-germană, care merge pe o cale non-violentă, pe o cale pașnică, dar promițătoare de succes.
Uitați ce este în America. Anarhie, haos, demolează istoria proprie, totul este scăpat de sub control. America plătește un greu tribut lipsei de istorie, de cultură, de civilizație, de înțelepciune. America nu a reușit să învețe de la istorie că popoarele nu mai pot fi cucerite prin forță. Peste tot pe unde au început să cucerească, nu au terminat până la capăt. Să nu uităm Vietnamul, Irakul și multe alte țări.
Chinezii și germanii au învățat însă acest lucru de la istorie. Ei știu astăzi că e mult mai ieftin și mai trainic să cumperi o țară decât să o bombardezi și să o distrugi. Ei au învățat de la americani un lucru: sistemul armat de dominație practicat în multe țări ale lumii, a dat greș. Se vede că SUA este pe punctul de a pierde șefia în lume. Cine vine din urma? Cred că China va domina secolul 21.

Cum să mai poți conduce lumea?
Când la tine este anarhie, cum să-ți impui deciziile în fața Chinei, când America datorează peste 1.000 miliarde de dolari Chinei? Când știi că la ONU sau în Consiliul de Securitate nu mai poți stăpâni voturile, când toți de la masă sunt datori Chinei, iar China, le amână în fiecare an datoriile. Când știi că FMI a îndatorat toată planeta, iar chinezii sunt principalii cotizanți. De ce s-a ajuns aici? Pentru că, de 25 de ani, China a ales drumul muncii și al sacrificiilor, nu drumul golanismelor și haosului. China produce de 25 de ani mai ieftin decât oricine, și tot ieftin exportă Occidentului, care este o societate de consum. China a acumulat și acumulează bogățiile lumii.

Ce înseamnă deficitul balanței comerciale?
Înseamnă că o țară importa mai mult decât exportă, înseamnă că fluvii de bani se scurg din țară, cum ți se scurge apa printre degete, înseamnă că, cel puțin teoretic, în anul respectiv sunt mai puțini bani, mai puțină valoare în țara respectivă. Daca acest deficit nu este datorat investițiilor în tehnologie, care să asigure pe termen scurt inversarea balanței comerciale, țara respectivă pierde bogăție, pierde avuție națională, pierde, în termeni reali, nivel de trai. Au repatriat aurul, numerarul, au naționalizat bănci. Au cum­părat de la investitorii care cumpăraseră de la statul chinez resurse minerale după care, ori au răscumpărat, ori au naționalizat.
În România și alte țări amărâte, investițiile străine înseamnă cumpărări de tere­nuri. Și atunci, ai mai pierdut o bucățică de țară. Cumpărări de resurse și zăcăminte minerale, și iarăși ai mai pierdut o bucățică de țară. Fără tancuri și fără bombardamente. Investițiile străine sunt cel mai mare rău al unei țări. Pe moment, sunt un factor pozitiv: intrări de capital, locuri de muncă etc. Dar, pe termen mediu și lung, înseamnă robinete cu debite uriașe, prin care se scurge avuție.
Acest lucru se întâmplă datorită profitului repatriat, de cele mai multe ori nici măcar impozitat. Inclusiv un deficit bugetar foarte bun. Ai noștri le mai plătesc și subvenții. Dacă o țară are deficit bugetar, înseamnă că, practic, cheltuiește mai mult decât câștigă. Asta ce înseamnă? Că acel popor trăiește mai bine decât ar merita conform muncii lui, dar o face pe baza împrumuturilor. Nu păcălește pe nimeni, doar își fură singur căciula! (Vezi cazul României).
Sunt țări care au acumulat datorii și muncesc generații pe nimic, pentru a plăti datoriile făcute de niște iresponsabili. Acum ele sunt păsuite de către FMI, Banca Mondială, China, Germania, Franța etc. Dacă cineva spune că și SUA cre­ditează, minte.

De unde are FMI și Banca Mondială bani ?
De la țările care au mai mult decât le trebuie. În mod direct sau indirect, tot de la China și Germania ! Nu de la SUA.
În aceste condiții, cine e în spatele acestor instituții de credit, cine deține controlul, puterea? China și Germania, normal. Și tot ele păsuiesc aceste țari și instituții bancare. Țările devin cooperante, coruptibile și nu se opun intrării de capital străin, investițiilor. Aceste țări cuminți, care au înțeles că e normal ca firmele chinezești și germane să aibă dreptul de a cumpăra fabrici și terenuri, de a face afaceri, de a face profit și, mai ales, de a putea trimite acest profit, cât mai puțin impozitat, înapoi în țările de origine ale investitorilor. Și atunci, se creează un cerc vicios: țările slabe au tot mai mare nevoie de ajutor financiar și, pe măsură ce-l primesc, se afundă tot mai tare și mai tare în mlaștina subjugării.
Țările care se ocupă de exportul de petrol ar trebui să fie cele mai bogate, dar nu au făcut un management foarte inteligent și productiv. Au avut condiții excepționale de a deveni viitorii stăpâni ai lumii, dar strategia lor de dezvoltare a fost, de cele mai multe ori, greșită. Arabii au folosit sumele imense de bani provenite din exportul de hidrocarburi fără să gândească, de cele mai multe ori nechibzuit. Dacă foloseau banii proveniți din exportul de petrol în scopul dezvoltării resurselor energetice, azi ei ar fi fost stăpânii lumii. Dar ei au cheltuit avuțiile imense ca o femeie cochetă, care cheltuiește pe lux și deșănțare. Așa s-a născut criza economică.

Nu mai sunt lichidități în piață
China ne-a luat banii și, în schimb, ne dă tricouri și tot felul de chinezisme care nu produc bani, care deja sunt date la gunoi. Ne-a dat împrumuturi pentru că, noi plătim regeste. Câțu face ce vrea fizicul lui. Împrumută țara, nu pentru investiții care să genereze bani. Și, nici nu mai sunt ai noștri. Sunt bani luați cu împrumut, mai direct sau indirect, tot de la marele popor chinez. Oricum, China vine din spate ca un adevărat stăpân.

Un studiu făcut de SWOT despre cele două țări arată așa:
Atuurile Germaniei: mentalitatea, disciplina, ordinea, seriozitatea, organizarea. China are teritoriu imens, accesul la bogățiile solului, spirit de sacrificiu, conducere, autoritate, oameni patrioți, cea mai evoluată țară în domeniul resurselor alternative, legi draconice. Iar Germania are câteva probleme. Pierderea autorității legii, scăderea permanentă a nivelului de ordine și disciplină datorită legilor proaste, care, de cele mai mul­te ori, încurajează fărădelegea, protejează infractorul, corup­ția, lipsa totală a resurselor și materiilor prime.
Punctele slabe ale Chinei – depinde de resursele minerale externe. China este azi în topul dezvoltării tehnologiei, resur­selor de energie regenerabilă, a rezolvat problema materiilor prime luând în stăpânire aproape în întregime Africa. Are toată economia americană la picioare prin datoria imensă pe care statul american o are față de statul chinez. Din punct de vedere tehnologic, China este un miracol. Adesea, orice invenție de pe lumea asta ajunge să fie pusă în aplicare mai repede în China, decât reușește însuși inventatorul. Chinezii copiază și reproduc mai repede decât reușește inventatorul să gândească. Fără să inventeze nimic, ei au acces la toate marile descoperiri tehnologice ale lumii.
Ordinea și disciplina, arată SWOT, sunt cuvinte de ordine. Pedeapsa cu moartea se aplică, omul corect și cinstit e protejat de lege, infractorul, nemernicul, ticălosul nu are niciun drept, spre deosebire de Europa, unde infractorul e protejat, iar păgubitul, omul cinstit, e discriminat și intimidat.
În România, infractorii au mai multe drepturi decât oamenii cinstiți. România, socie­tatea în care păgubitul face pușcărie pentru că a încercat să-și apere bunurile, casa sau familia, iar infractorul e despăgubit pentru prejudiciile suferite. Romania, lumea în care mulți aleg să devină infractori, pentru că pot să trăiască mai bine în pușcărie decât în libertate, în special în pușcăriile de lux din Europa. Se întâmplă din cauza unui sistem politic învechit, retrograd, care nu este adaptat la realitate.
E imoral, anormal și nedrept, dar asta se întâmplă într-o societate în care legile sunt făcute de infractori și de către interpușii lor. Asta se întâmplă într-o societate bolnavă din cauza unui sistem corupt și murdar până în măduva oaselor.

GLOBALIZAREA este prost înțeleasă
Astăzi, globalizarea în­seamnă HAOS. Trebuie o cooperare între state. Globalizarea trebuie să însemne legi unitare la nivelul planetei, ordine, respect față de valorile umane, protejarea oamenilor buni, corecți, cinstiți. Casa noastră este una singură – Pământul. Până acum, ne-am bătut între noi pentru orice motiv. Ne-am bătut fără să ținem cont că, în lupta noastră, ne șubrezim casa. Și începem să avem probleme. Vremea se schimbă radical și foarte rapid, specialiștii spun că peste 50–100 de ani, multe zone vor fi de nelocuit, vor fi probleme cu apa, cu alimentația. Acestea sunt marile probleme pe care trebuie sa le rezolve globalizarea, nu cine conduce lumea. Pentru că, în ritmul acesta, nu prea mai are ce să conducă.
Asta trebuie sa fie glo­balizarea – drumul către o lume mai bună, mai echilibrată.

Al dumneavoastră același
Prof. Ioan Romeo Mânzală

PSD a avut dreptate, iar Raportul Curții de Conturi a confirmat

PSD a avut dreptate, iar Raportul Curții de Conturi a confirmat

 

PSD a atras atenția încă de acum câteva luni că Guvernul PNL, în această perioadă de criză, a comis o serie de infracțiuni penale deosebit de grave. Controlul Curții de Conturi a fost impus de  Parlamentul României prin Hotărârea 4/16 aprilie, potrivit căreia, în 60 de zile de la încetarea stării de urgență, Curtea de Conturi trebuie să controleze cum au fost gestionate resursele publice pentru această perioadă și să prezinte Parlamentului raportul corespunzător.

Raportul arată clar bătaia de joc la adresa populației din partea PNL și dovedește faptul că PSD a avut dreptate atunci când a acuzat Guvernul de:

  1. Tunuri financiare și cheltuieli ilegale: măști cumpărate cu 32 de lei bucata – preț umflat de 100 de ori față de costul normal; achiziția de măști neconforme în valoare de 26,5 milioane lei, de către Unifarm; achiziţii făcute fără contracte de către Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”; plata ilegală a costurilor de transport, livrare și manipulare a produselor contractate, deși, conform clauzelor contractuale, acesta erau în sarcina furnizorului (150.000 euro); angajarea unor cheltuieli fără a exista sursa de finanțare în buget etc.
  2. Risipirea banului public: achiziția de utilaje pentru confecționarea de măști chirurgicale tip 3PLY și N95 și materiale aferente, de către CN ROMARM SA, care la finalul lunii iunie (după expirarea stării de urgenţă) se aflau în faza de testare și instalare; țeapă de aprox 2,5 milioane de dolari – avans nerecuperat de la firma Medi Consulting din Coreea de Sud, care nu a livrat produsele (ventilatoare), nu a dat nici banii înapoi și căreia nu i s-au calculat și facturat penalități de întârziere; țeapă de aprox 2 milioane de euro dată de o companie din Elveția care nu a livrat marfa – ventilatoare – și nici nu a returnat avansul primit deși a fost notificată; la Ministerul Transporturilor nu s-au recuperat avansuri de peste 10 milioane lei pentru bunuri nelivrate și nu s-au calculat penalități de 96 mii lei etc.
  3. Expunerea populației la pandemie prin subfinanțarea testării, deși existau banii în buget: subfinanțarea testării cetăţenilor, deşi banii erau în bugetul Ministerului Sănătăţii; s-a cheltui doar aproximativ 1% din suma de 140.000 alocată pentru aceste proceduri; Ministerul Sănătății a avut prevederi bugetare de 12.639 mii lei, pentru un număr de 32 aparate PCR/sistem automat PCR, însă, în perioada 01.01 – 15.05.2020, s-au acordat finanțări pentru doar 8 aparate, în sumă de 2.595 mii lei; subfinanţarea acţiunilor prioritare AP –ATI (acțiuni prioritare pentru monitorizarea, tratamentul și îngrijirea pacienților critici din secțiile ATI) şi AP –IERE (acțiuni prioritare pentru monitorizarea, tratamentul și îngrijirea pacienților critici, cu infecții emergente și reemergente) etc.
  4. Expunerea iresponsabilă a personalului medical din prima linie: asigurarea doar parţială a stocurilor de urgenţă – ONAC a inițiat proceduri pentru atribuirea a nouă loturi, dar nu a reușit, decât în parte, asigurarea stocurilor de urgență medicală prevăzute prin OUG nr. 11/2020; în luna aprilie 2020, ONAC a mai inițiat două proceduri de achiziție publică de dezinfectanți, dar aceste proceduri nu s-au concretizat în atribuire de acorduri-cadru, deoarece societățile comerciale care au fost invitate nu au asigurat oferte acceptabile pentru îndeplinirea condițiilor tehnice și la valorile estimate solicitate etc.
  5. Alocarea cu întârziere și în mod deficitar a fondurilor pentru măsurile sociale: plăţi ilegale în legatură cu indemnizația lunară acordată către alți profesioniști; nu au fost plătite la timp sumele referitoare la şomajul tehnicș la finalul stării de urgentă 21% din solicitări erau neachitate; nu au fost plătite la timp sumele aferente indemnizației aferente părințilorș la finalul stării de urgentă, 31% din cereri erau neachitate; au fost constatate prejudicii, prin plata ilegală a somajului tehnic, în valoare de 1,4 milioane lei etc.

Curtea de Conturi a făcut 949 de controale și a constatat 825 de cazuri de abateri, nereguli, erori și ilegalități. De aceea, este obligatoriu ca procurorii să se autosesizeze în urma infracțiunilor constatate de aceasta.

Va mai avea tupeul Președintele României să iasă public și să laude Guvernul, după ce sunt demonstrate toate aceste ilegalități? Dacă tot ne-a obișnuit să dea sfaturi, uneori punând de-a dreptul presiune pe sistemul de justiție, dacă tot s-a obișnuit să le spună procurorilor ce dosare să închidă (ex. Dosarul Sparanghelul) și ce dosare să redeschidă (ex. Dosarul 10 august), ar trebui ca, în acest caz, Președintele Iohannis să ceară Procurorului General și DNA să investigheze toate fraudele făcut de Guvernul Orban sub paravanul pandemiei!

Pentru că acum nu e doar spus, ci și demonstrat: minciuni și furăciuni, asta caracterizează guvernarea PNL!

 

Deputat Laurențiu Nistor,

Președintele Organizației Județene PSD Hunedoara

Protocol de susținere reciprocă între PSD Hunedoara si Partidul Forța Națională Organizația Județeană

Partidul Social Democrat și Partidul Forța Națională au semnat un protocol de susținere reciprocă pentru alegerile locale care vor avea loc în data de 27 septembrie 2020.

Forța Națională nu va avea candidați pentru funcția de primar în orașele Simeria și Hațeg și va susține candidații PSD, Iulius Bedea, respectiv Sorin Crai.

Deputat Laurențiu Nistor,

 

Președintele Organizației Județene PSD Hunedoara

Forța Națională, atac dur la Victor Ponta: ‘Pisicul doctor este întors cu cheița din Dealul Cotroceniului’

Mircea Găinușă, secretar general al Partidului Forța Națională, lansează un atac deosebit de dur la adresa lui Victor Ponta, pe care îl acuză că este manevrat de la Cotroceni, cu scopul de a destructura PSD.

„Odată cu apropierea alegerilor, devine din ce în ce mai evident că ”pisicul doctor” este întors cu ”cheița” din Dealul Cotroceniului, fiind folosit drept cal troian, care trebuie să destructureze PSD-ul.

Sursele noastre din deal comentează că locatarul de la Cotroceni este foarte interesat ca în alegeri să aducă PSD-ul la un scor în jur de 20% , folosindu-l în acest sens, ca vîrf de lance pe singurul ”pisic doctor” din politica românească.

Pentru a-și duce planul la bun sfîrșit și șantajul să dea roade, locatarul de la Cotroceni face presiuni pe justiția așa-zis independentă, să țină în nelucrare dosarele ”pisicului”, “Rovinari – Turceni” și KazMunayGas, în care acesta este acuzat că a luat mită pentru Memorandumul cu Rompetrol și unde sunt fraude de peste un miliard de dolari.

Dar să vedem cine este acest doctor impostor și ce a făcut ca politician și în viață. Aromân de origine, „analfabet funcțional” ca pregătire, profitor, colaborator sau agent al SIE și minoritar sexual după spusele celebrului Goagăl și nu numai.

Singurul pisic doctor din istoria omenirii are minciuna, perfidia și escrocheria în sînge, din familie.

Este de notorietate faptul că după absolvirea clasei a 11-a ”pisicul” politicii românești a fost vagabond în Franța, dar ce să vezi, la reîntoarcerea în țară deși ratează cu mult începutul anului şcolar, profitorul, intră direct în trimestrul 2 din clasa a 12-a. Dispunînd de pile înclusiv la nivelul SIE și cu o așa pregătire generală ”solidă” nu este de mirare că acesta ia BAC-ul cu brio și intră și la Facultatea de Drep. Ulterior pisicul devine prin fraudă, cu același sprijin, procuror , fără să absolve Institutul Național al Magistraturii, avocat, plagiator de diplome de master inventate și ulterior ”doctore”

Și cum sîngele apă nu se face, ”pisicul” doctor și-a ajutat familia să o excrocheze pe Nadia Pandrea , nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Acesta, în perioada de vagabondaj, prin Franța a convins-o pe femeie să nu se mai reîntoarcă în România şi să vândă familiei sale, printr-un contract de vânzare-cumpărare fictiv, proprietatea acesteia din Buşteni. Pentru exemplificare redăm declarația Nadiei Pandrea;

„Dar eu, sfatuita de buna mea prietena, VERONICA NAUM (acum NACEA), ca si de sora acesteia, CORNELIA NAUM (fosta PONTA si revenita, prin divort, la numele de fata), care mi-au facut mai multe vizite, in cea mai mare parte pe cheltuiala mea, la Paris, nu m-am intors, cum ar fi fost normal, in Tara. Ideea pe care au reusit sa mi-o fixeze bine in minte cele doua surori, ca si fiul CORNELIEI NAUM, pe atunci de 18-19 ani, […] VICTOR PONTA,”

„Cit despre-proprietatea mea de la Poiana Tapului (Busteni), de care am fost deposedata, mai intii, prin nemernicia si necinstea unor oameni pe care i-am socotit prieteni…….”

Ca om politic, președinte al PSD, prim-ministru, ”pisicul” doctor a trădat România, propriul partid și Guvernul pe care la condus. ”Pisicul” politicii românești evită să reamintească românilor, că în cazul în care cîștiga alegerile prezidențiale din 2014, intenționa să înscăuneze la conducerea PSD pe fugarul Sebastian Ghiță și încarceratul Dragnea, astfel încît echipa lui ALI BABA să fie completă.

Mai mult ”pisicul” doctor a acceptat în calitate de premier al României și cu un Parlament majoritar PSD, ca țara noastră să fie umilită de UE, convenind să primească și să implementeze foaia de parcurs a lui Barroso Jose, fost președinte al Comisiei Europene, făcîndu-i în acest fel și jocul președintelui Bășinescu, zis ”Petrov”.

Și ca imaginea unui excroc politic să fie completă, reamintim demisia ”pisicului” din fruntea PSD și a Guvernului, demisie lipsită de demnitate și respect fața de cetățenii acestei țari, acțiune care a contribuit major la distrugerea PSD

Acum, pentru a destructura PSD-ul, ”pisicul doctor” s-a aliat cu un alt personaj care are și el probleme cu justiția, susținut, cum altfel, de SIE, ”prost cu diplomă” ( a luat bacalaureatul la 31 de ani, a absolvit două facultăți deodată și a plagiat și un doctorat).

Alo, DNA independent, mai ștergeți praful de pe dosare și scăpați România de impostori și trădători, pentrucă o să vină o zi cînd cineva va da cu mătura prin instituție”, afirmă liderul Forța Națională.

 

Biroul de presă

Partidul Forța Națională

Mircea Ioan Moloț, candidat la Preşedinţia CJ  Hunedoara

Luni, 10 august 2020, în cadrul unei conferințe de presă desfășurată la Deva, de către conducerea executivă  a ALDE  Hunedoara, au  fost anunțate mai multe  candidaturi la alegerile locale din 27 septembrie a.c.

La  cea mai importantă functie, cea de Președinte al Consiliului Judeţean Hunedoara  a fost desemnat Mircea Ioan Moloț, președintele organizaţiei județene ALDE.  De subliniat faptul ca Mircea Ioan Moloț a mai deținut această funcție timp  de 11 ani.

În cadrul întâlnirii cu presa, de azi, au fost date publicității numele candidaţilor pentru primăriile Călan – Cristian Cornel Coroiescu,  Loredana  Dragoș pentru Primăria Vața, Cristian Ioan Boldura – Primăria  Cîrjiți, Emanuel Clej – candidat pentru Primăria Deva, Viorel  Demian – actualul viceprimar al oraşului Haţeg care va  fi cap de listă pentru consiliul local.

De remarcat este faptul că, la nivelul judeţului Hunedoara s-a realizat o înţelegere între ALDE şi PSD pentru susţinere politică în anumite localități, unde cele două formaţiuni politice se susţin reciproc – Şoimuș şi Pui, iar în alte localități fiecare partid îşi va avea candidat propiu.

Mircea Ioan Moloț s-a mai referit între altele la faptul că, pe lângă multele lucruri pe care le-a realizat în  mandatele de Preşedinte al CJ Hunedoara, regretă că două mari proiecte au rămas pe dinafară – conurbaţia şi construirea aeroportului  de la Săulești. S-au mai făcut referiri la întâlnirea cu presa, la situatia dificilă în care se regăseşte proiectul  cu deșeurile menajere, lipsa unei strategii de atragere a fondurilor nerambursabile.

LAZĂR  TEODOR, Candidatul la Primăria CĂLAN din partea Partidului Forţa Naţională

Ce îl recomandă pentru candidatură :

  • Născut şi crescut în Călan
  • Căsătorit cu 1 copil
  • Absolvent al Facultăţii de Mine Petroşani
  • Vârsta: 53 ani
  • Manager al SC Netzer Construct SRL

Datorită politicilor antinaţionale şi antiromâneşti , singurul fiu plecat afară din cauza lipsei locurilor de muncă.

Dacă va fi investit cu încrederea de a fi votat ca primar, propune locuitorilor oraşului Călan sprijin pentru realizarea următoarelor obiective:

  • Crearea de locuri de muncă prin atragerea de investitori şi prin acordarea de facilităţi fiscale locale
  • Introducerea gazului metan în toate localităţile aparţiăatoare
  • Renovarea casei de cultură şi redarea destinaţiei pentru care a fost construită
  • Reabilitarea blocului de nefamilişti şi eliminarea focarului de infecţie în care s-a transformat
  • Eficientizarea serviciilor în primărie
  • Reînfiinţarea clubului de şah şi revitalizarea altor activităţi sportive prin colaborare cu ONG-uri şi cu societatea civilă.