„Împistritul ouălor” la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad

Ne apropiem cu pași repezi de una dintre cele mai mari sărbători creștine: Paștile. Poate, acum, gândul nostru se întoarce mai des spre anii copilăriei, spre casa bunicilor, spre lumea satului cu obiceiurile și tradițiile sale din străbuni.

Pentru cei interesați de unul dintre obiceiurile specifice Sărbătorii Pascale, încondeierea sau „împistritul” ouălor, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, instituție subordonată Consiliului Județean Hunedoara, oferă demonstrații de „împistrit” ouă, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie din Brad. Atelierele se vor derula în zilele de 12, 13 și 14 aprilie 2022, la sediul din Brad, strada Cloșca, nr. 4, între orele 11-17, pentru toți vizitatorii care vor trece pragul muzeului.

Demonstrațiile vor fi realizate de către muzeograful Monica Dușan, care va prezenta ustensilele folosite pentru acest meșteșug, precum și tehnica prin care sunt „împistrite” ouăle. Modelele sunt cele utilizate de-a lungul timpului în zona Bradului.

Aducând în fața publicului obiceiul tradițional al încondeierii ouălor de Paști, ne propunem să creștem interesul publicului pentru obiceiurile și tradițiile românești, și să promovăm patrimoniului cultural al Muzeului Civilizației Dacice și Romane și al județului Hunedoara.

Vă așteptăm cu drag!

„DATS – UNDERGROUND `22”, pentru pasionații de tuning auto

Direcția Generală de Administrare Monumente și Promovare Turistică a Județului Hunedoara vă invită la evenimentul „DATS – UNDERGROUND `22”, care va avea loc în perioada 09 – 10 aprilie 2022, în parcarea subterană a pieței agroalimentare din Deva.

Show-ul reunește într-un cadru organizat pasionații de tuning auto din toată țara.

Participanții vor expune la Deva adevărate bijuterii pe patru roți, într-o competiție de putere, creativitate și extravaganță. Expoziția va fi deschisă publicului sâmbătă între orele 10.00 și 24.00, iar duminică în intervalul orar 10.00 – 13.00.

Evenimentul organizat de Asociația „Noi Suntem Schimbarea” în parteneriat cu Direcția Generală de Administrare Monumente și Promovare Turistică a Județului Hunedoara are scopul de a promova în mod educativ pasiunea pentru mașini și tuning, urmărind totodată să promoveze valorile locale ale județului Hunedoara.

Prima ediție Deva Auto Tuning Show a avut loc în anul 2018, iar toate edițiile organizate de atunci au înregistrat un succes răsunător. Tinerii reprezintă categoria reprezentativă a publicului țintă a acestui eveniment, motiv pentru care reprezentanții DGAMPT vor fructifica oportunitatea de a promova atracțiile județului nostru în materie de aventură, drumeții, festivaluri și turism de explorare.

Vă așteptăm cu drag!

Eveniment: Conferinţa “Terapii conversaţionale”, susţinută de medicul Cristian RĂCHITAN

Consiliul Județean Hunedoara organizează în ziua de 15 aprilie 2022, ora 17:00, la Sala Reduta a Teatrului de Artă din Deva, o conferință cu tema „Terapii conversaționale”, susținută de cunoscutul medic Cristian RĂCHITAN, considerat unul dintre cei mai buni diagnosticieni ai lumii.

Originar din mica localitate Gura Văii, de pe malul Dunării, aproape de Turnu Severin, doctorul Cristian Răchitan trăiește de peste trei decenii în S.U.A, la New York, unde are un cabinet al cărui prag îl trec mari personalități ale lumii.

Pe lângă medicină, a fost și este preocupat de mersul lumii, de sensurile vieții, toate cunoștințele punându-le cu generozitate în folosul pacienților săi.  Este medic naturopat, aplică o ramură a medicinei alternative care valorifică remedii naturale, precum apa, aerul sau soarele pentru tratarea bolilor. A călătorit prin lume și, mai ales în Asia, a studiat diferitele modalități de descifrare a tainelor corpului omenesc, de aflare a cauzei bolilor, a stresului, a legăturii dintre corp și spirit. 

Așa cum singur spune, Cristian Răchitan este „un om de știință care și-a propus ca în viața asta să-i învețe pe oameni să înțeleagă că viața li s-a dat într-un scop anume. Și trebuie trăită pentru acest scop.”

În conferința de la Deva, dr. Cristian Răchitan se va axa pe abordarea și dezvoltarea unor subiecte de foarte mare interes pentru fiecare dintre noi: Ce este viața, de ce venim aici și unde plecăm; Care este beneficiul iertării și de ce trebuie să iertăm; Cum să ne trăim viața pentru a ne împlini menirea; Cum să ne bucurăm de o bună sănătate a minții și a trupului și, în sfârșit, Soluții naturopate pentru recuperarea post Covid-19.  

Sunt subiecte de maxim interes, cu atât mai mult cu cât noi toți am traversat și continuăm să trecem prin perioade extrem de dificile, de mari încercări trupești și sufletești, prin situații care ne-au pus la foarte mare încercare. De aceea, opinia și sfaturile unei personalități de anvergura doctorului Cristian Răchitan sunt mai mult decât binevenite. De altfel, cunoscutul medic consideră că aceste întâlniri cu compatrioții sunt o datorie de suflet pe care o are față de țara al cărei fiu este și pe care nu a scos-o niciodată din suflet.

PROGRAM DE VARĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICĂ HUNEDOARA

De vineri, 1 aprilie 2022, Grădina Zoologică din municipiul Hunedoara a trecut la ora de vară.

Astfel, grădina zoo poate fi vizitată în fiecare zi, de MARȚI până DUMINICĂ, între orele 10:00 – 19:00. Lunea, grădina este închisă publicului. 

Vă așteptăm cu drag!

1 aprilie: De unde vine Ziua Păcălelilor?

An de an, la 1 aprilie, în lume este celebrată Ziua Internaţională a Păcălelilor.

Chiar dacă nu este o sărbătoare oficială, pentru mulţi reprezintă momentul ideal pentru a le juca feste celor apropiaţi.

Ziua aduce surprize plăcute sau dimpotrivă, dar este şi un prilej pentru presa internaţională de a-şi binedispune publicului.

Ziua păcălelilor are o istorie îndelungată, veche de câteva secole.

Într-un fragment dintr-un poem flamand, care datează din 1539, în care un bărbat şi-ar fi păcălit servitorul chiar într-o zi de 1 aprilie, pare să fie una dintre cele mai vechi farse consemnate de cei care au căutat să scrie istoria Zilei >păcălelilor.

Alte referinţe la ziua de 1 aprilie se regăsesc în operele artiştilor din Marea Britanie sau Franţa.

Geoffrey Chaucer, în Caterbury Tales, scria în 1329 povestea cocoşului îngâmfat Chauntecleer, care este păcălit de o vulpe. Povestea este datată “la 32 de zile după martie”, cel mai probabil referindu-se la logodna regelui Richard al II-lea cu Ana de Boemia, însă data a fost interpretată greşit, ca fiind a 32-a zi din martie, adică 1 aprilie. John Aubrey scria şi el despre “Ziua sfântă a păcălicilor”, care are loc pe 1 aprilie.

O altă explicaţie pentru stabilirea Zilei Păcălelilor a fost dată de profesorul de istorie Joseph Boskin, de la universitatea din Boston. Acesta susţine că, în timpul împăratului Constantin cel Mare, un grup de bufoni au venit la curte şi i-au spus acestuia că ar putea să conducă imperiul mai bine decât el. Împăratul, amuzat, l-a lăsat pe unul dintre ei să fie împărat pentru o zi, iar acesta a dat un edict prin care a stabilit ca o zi pe an sa fie dedicată Zilei Păcălelilor.

Ziua păcălelelor, legată de schimbarea calendarului

Înlocuirea vechiului calendar cu cel nou a creat multe confuzii. Unii oameni nu au putut să se adapteze acestei schimbări, iar din acest motiv au fost numiţi “prostănacii lui Aprilie”.

Una dintre ipoteze spune că originea zilei de 1 aprilie are strânsă legătură cu schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. În vechiul calendar, ziua Anului Nou era sărbătorită pe data de 1 aprilie, în loc de 1 ianuarie.

După schimbarea calendarului gregorian, în 1582, în timpul lui Carol al IX-lea, oamenii au avut iniţial probleme de a se obişnui cu sărbătorirea noului an la 1 ianuarie. Cei care sărbătoreau Anul Nou la 1 aprilie au fost numiţi “nebuni de aprilie”. Pe măsura trecerii timpului, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoţite adeseori de cadouri haioase. /www.europafm.ro

Recorduri: Cinci vulcani cuceriți de un tânăr din Petroșani

Alpinistul Adrian Ahrițculesei, din Petroșani, este tot mai aproape de obiectivul pe care și l-a stabilit atunci când a început să urce pe cei mai cunoscuți vulcani din lume: să fie primul român care cucerește șapte vulcani faimoși din circuitul mondial ”Seven Vulcanoes”.

Ultima reușită s-a derulat duminică în Papua Noua Guinee, unde tânărul de 37 de ani a urcat pe

vulcanul Mount Giluwe (4.367 m), cel mai înalt din Oceania-Australia.

Ascensiunea sa a durat şase ore, după ce a plecat din tabăra de bază situată la o altitudine de aproximativ 3.500 de metri.

”Am ajuns pe vârf la ora 8,39 (ora locală, n.red.), ajutat de doi ghizi localnici, care cunosc foarte bine zona. În tabăra de bază am dormit în cort, unde a plouat toată noaptea. Am fost bucuros să aflu că am fost primul lor turist, după doi ani de pauză, din cauza situaţiei generate de COVID-19. Sunt fericit că am ajuns pe Mount Giluwe, care este cel mai înalt vulcan din Australia şi Oceania”, a afirmat Adrian Ahriţculesei.

Adrian Ahriţculesei şi-a propus că urce pe cei mai înalţi şapte vulcani din lume, Mount Giluwe fiind cel de-al cincilea vârf cucerit din circuitul mondial “Seven Vulcanoes”. Următoarea destinaţie va fi vulcanul Davamand (5.609 m), în Iran, cel mai înalt din Asia.

Până acum, el a reuşit să escaladeze cu succes pe Mount Giluwe (4.367 m) – cel mai înalt din regiunea Oceania şi Australia, Pico de Orizaba (5.636 m), în America de Nord, Elbrus (5.642 m), în Europa, Ojos del Salado (6.893 m), în America de Sud, şi Kilimanjaro (5.895 m), în Africa.

Cu o performanță similară se poate lăuda și deveanca Alexandra Flavia Marcu, ea începând seria ascensiunilor pe cei mai înalți vulcani din lume încă din perioada în care era elevă. Ea ar mai fi urmat să urce pe Mount Sidney, în Antarctica.


Echinocțiul de primăvară

Evenimentul astronomic care anunță venirea primăverii are loc, anul acesta, la data de 20 martie, ora 17,33, ora României, când ziua și noaptea vor fi egale. Începând cu această dată, ziua va deveni mai lungă, iar noaptea mai scurtă, până la echinocțiul de toamnă, potrivit astro urseanu.ro. Echinocțiul nu are loc la o dată fixă, doarece anul calendaristic nu este egal cu anul topic.

Cuvântul “echinocţiu”

Vine din limba franceză – équinoxe -, care, la rândul lui, provine din latinescul aequinoctium, format din aequus – egal şi nox, noctis – noapte.

În timpul echinocțiului de primăvară

Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera sudică în cea nordică, în jurul datei de 21 martie. Acest moment reprezintă echinocțiul de primăvară în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în cea sudică. Punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc se numește punctul vernal, termen folosit pentru definirea coordonatelor astronomice ecuatoriale, potrivit wikipedia.

Cum ne influențează echinocțiul de primăvară?

Potrivit astrologilor, atunci când ziua devine egală cu noaptea în timpul echinocțiului de primăvară se creează o stare de armonie, de transformare atât a naturii exterioare, cât și o transformare benefică a  naturii noastre interioare. Mai exact, energiile diurne sunt în echilibru cu energiile nocturne, acestea având o influență benefică asupra sistemului energetic uman.

Tradiții și superstiții

Echinocțiul de primăvară era asociat de strămoșii noștri cu schimbările din natură, când lumina și întunericul erau egale. Soarele era considerat o zeitate, oamenii înregistrând ciclurile naturii în funcție de schimbările aduse de astrul zilei. Tocmai de aceea se practicau o serie de ritualuri păgâne. Cercetătorii susțin că strămoșii noștri daci aveau noțiuni de astronomie, templele lor arătându-ne și astăzi cunoștințele lor despre calendarul solar.

  • Astfel că, la Şinca Veche, unde se presupune că dacii aveau un lăcaş de cult într-o grotă, se spune că desfăşurau dansuri rituale şi sacrificii cu ocazia echinocţiului de primăvară.
  • După convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară s-au schimbat.
  • Focurile se aprindeau în vechime pentru a alunga iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii.
  • Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor, existând credința potrivit căreia focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumina şi întuneric.
  • Odată cu echinocțiul de primăvară se sărbătorea, în trecut, şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.
  • În ziua Echinocțiului, oamenii obișnuiau să-și pună planurile o pe hârtie, pe care o îngropau sub  un trandafir. Dacă  acel trandafir înflorea repede, se credea că dorințele lor se vor îndeplini.

În antichitate

Echinocțiul de primăvară însemna reîntoarcerea la belşug, odată cu reînvierea naturii.

  • Poate de aceea, egiptenii au construit Marele Sfinx în așa fel încât acesta “privește” exact în punctul în care soarele răsare cu ocazia echinocţiului de primăvară.
  • Orașul mayaș Chichen Itza a fost construit tocmai pentru a celebra echinocțiul de primăvară.
  • În cultura amerindiană, se ţineau ritualuri şi dansuri în onoarea Soarelui.
  • La chinezi exista credința potrivit căreia, în timpul echinocțiului ouăle pot sta în echilibru, întrucât gravitaţia este egală în toate părţile. Dar știința a demonstrat că acest lucru nu este posibil.
  • În ziua echinocțiului, indienii plantau un arbore ceremonial, care reprezenta legătura între Cer şi Pământ.

Echinocțiul de primăvară în anii următori

2023 – 21 martie, ora 23:24.

 2024 – 20 martie, ora 5:06

2025 – 20 martie, ora 11:01

2026 – 20 martie, ora 16,46

2027 – 20 martie, ora 22,25.

Evenimentele astronomice din acest an

Echinocțiul de primăvară- 20 Martie, 17:33.

Solstițiul de vară – 21 Iunie, ora 17:58.

Echinocțiul de toamnă – 23 Septembrie, ora 09:50.

Solstițiul de iarnă- 22 Decembrie, ora 05:28.

Cornelia Holinschi

40 de Mucenici, sfinţişori şi pahare cu rachiu

Sărbătoare creştină marcată în 9 martie şi în calendarul popular ca început al anului agricol, ziua Mucenicilor încheie capricioasele zile ale babelor lăsând loc mai caldelor zilele ale moşilor. Tradiţional de Măcinici se curăţă casa, se alunga gerul, femeile coc 40 de sfinţişori din aluat şi bărbaţii beau câte 40 sau 44 de pahare de rachiu.

Sfinţii 40 de Mucenici prăznuiţi de Biserica Ortodoxă au fost soldaţi creştini, romani, greci şi armeni din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia, care au trăit la începutul secolului IV, în vremea împăratului Licinius. Au refuzat să se închine idolilor şi Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a întemniţat, au fost bătuţi cu pietre şi după 8 zile de chinuri au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 şi-a renegat credinţa şi a ieşit din apa îngheţată, dar a murit înainte de a ajunge în baia caldă pregatită pentru cei ce s-ar fi închinat idolilor.

Ceilalţi rămaşi să îndure gerul au început să se roage şi rugăciunea a făcut ca apa lacului să se încălzească, gheaţa să se topească şi 40 de cununi strălucitoare să coboare asupra mucenicilor. Uimit de aceste minuni, unul dintre soldaţii de pază s-a aruncat în apă mărturisind că şi el este creştin şi pe cap i s-a aşezat a 40-a cunună. Cu toţii au fost scoşi vii din apă, dar ca pedeapsa trupurile lor au fost arse şi oasele aruncate în lac.

La trei zile, Sfinţii li s-au arătat episcopului Petre cerând să fie scoşi din apă şi creştinii le-au luat atunci trupurile şi le-au îngropat cu mare cinste.

Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sărbătoriţi în 9 martie sunt:

Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

O legendă geto-dacică spune că ar fi fost 44 de mucenici, tot atâţia câte sunt şi zilele dintre 9 Martie şi 23 Aprilie, când este prăznuit Sfântul Mucenic Gheorghe, omorât în anul 330 tot pentru credinţa sa creştină.

Părticele din sfintele moaşte ale celor 40 de Mucenici se găsesc şi la Mănăstirea Antim din Bucureşti.

Mucenicii în tradiţia populară

În calendarul popular, sărbătoarea poartă numele de Mucenicii, Măcinicii, Moşii de Mărţişor, Sfinţişorii sau Sâmbra plugului. Ziua Mucenicilor încheie capricioasele zile ale babelor când iarna lasă loc primăverii şi de la care încep zilele moşilor.

Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşti, dacă tună, vara va fi prielnică pentru culturi, dacă îngheaţă în noaptea dinaintea zilei de 9 martie, toamna va fi lungă. Dacă va fi cald, aşa va fi tot anul, dar dacă va fi frig, el va dura cel puţin 40 de zile din primăvară şi de aceea de Ziua Mucenicilor tradiţional se făceau mai multe ritualuri de alungare a gerului:

Se făcea curăţenia gospodăriei dându-se foc gunoaielor numai cu foc adus din casă, pentru a scoate căldura din casă afară.

Se lovea pământul cu bâte sau maiuri şi se spuneau descântece, să intre gerul şi să iasă căldura. Sătenii din Bucovina spuneau “Intră frig şi ieşi căldură, Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură”.

Se aprindea Focul Sfinţilor care să ardă anotimpul cel vechi şi să-l renască pe cel nou, aducător de viaţă. Copiii săreau peste focurile aprinse în fiecare ogradă, pentru a fi feriţi de boli, femeile presărau cenuşă în jurul gospodăriei ca protecţie împotriva şerpilor şi bărbaţii înteţeau flăcările cât mai mult, pentru a-i încălzi astfel pe cei 40 de Mucenici.

După ce fierarul satului îl repara şi îl trecea prin foc ca să fie curăţat şi purificat, plugul era scos în faţa casei, bărbaţii stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, iar femeia stropea animalele şi plugul cu agheasmă şi le afuma cu tămâie.

În faţa animalelor se aşeza un ou care dacă rămânea întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le mergea bine plugăritul.

Se obişnuia că în coamele plugului să se pună şi un colac împletit în opt, numit Creciun, păstrat de la Crăciunul trecut, ca simbol al fertilităţii. Se încheiau între plugari întovărăşiri pentru arat şi se deschidea astfel calendarul lucrărilor agricole.

Se retezau stupii, adică erau scoşi afară, curăţaţi fagurii şi se recolta mierea. Din ea se preparau tot felul de leacuri şi se îndulcea ra¬chiul băut de Mucenici. Şi stupii se ungeau cu rachiu, ca să se în¬mulţeas¬că roiul.

Pentru că în ziua mucenicilor credinţă populară spune că se deschid mormintele şi porţile Raiului, gospodinele fac în cinstea Sfinţilor Mucenici 40 de colaci numiţi sfinţi, mucenici sau bradoşi.

În Moldova au forma cifrei 8, câte zile au pătimit mucenicii, şi sunt copţi din aluat de cozonac.

În Dobrogea şi în Muntenia au aceeaşi formă, dar sunt mai mici şi se fierb în apă, ca simbol al lacului în care au fost aruncaţi.

În Muntenia sunt numiţi bradoşi şi pe lângă ei se face şi o Uitată pentru morţi, un mucenic mai mare dedicat celor morţi şi nepomeniţi în timpul anului.

Mucenicii sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi se împart vecinilor şi familiei. /http://stiri.tvr.ro/

3 martie, ziua mondială a scriitorilor

An de an, la 3 martie, celebrăm ziua mondială a scriitorilor.

Inițiativa acestei sărbători a avut-o, în 1986, English Pen Club.

Treptat, acest club a evoluat într-o asociaţie mondială a scriitorilor şi jurnaliştilor, devenind cea mai veche organizaţie de apărare a drepturilor omului şi literară din lume, notează www.uacrr.org .

Clubul Internaţional Pen (în limba engleză Pen este acronimul de la poet-eseist-romancier) a fost înfiinţat la Londra în 1921, pentru a promova prietenia şi sprijinul intelectual printre scriitorii de pe mapamond. Chiar dacă acronimul asociaţiei face referire la poeţi, eseişti şi romancieri, sunt incluşi scriitori ai tuturor formelor literare, jurnalişti şi istorici.

Părinții organizației sunt scriitoarei britanice Catherine Amy Dawson Scott şi a primului preşedinte al acesteia John Galsworthy.

Au fost înfiinţate centre PEN în multe alte ţări, care aderau atât organizatoric, cât si individual, prin numele unor mari autori ai epocii precum: H.G. Wells, Thomas Hardy, W.B. Yeats, Arthur Schnitzler, Gerhardt Hauptmann, Maurice Maetherlink, Knut Hamsun, Romain Rolland, Anatole France, Benedetto Croce, Dîmitri Merejkovsky, Selma Lagerlöf, Thomas Mann, Vicente Blasco Ibanez, Rabindranath Tagore, Robert Frost, potrivit www.penromania.ro.

În ţara noastră, PEN Clubul Român a fost creat în 1923 şi a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu, potrivit sursei amintite anterior. Din membrii clubului au făcut parte de-a lungul timpului, printre alţii, scriitori precum Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu. Centrul PEN Român a fost reînfiinţat în şedinţa din 11 septembrie 1990, prilej cu care o serie de scriitori români reprezentativi, înscrişi pe baza unei declaraţii, se declarau de acord cu Carta PEN, aşa cum fusese ea formulată la înfiinţare în 1921, indică www.penromania.ro.

În prezent, organizaţia Clubul Internaţional Pen are centre în peste 130 de ţări şi este cea mai veche organizaţie care luptă pentru dezvoltarea lumii culturale şi pentru libertatea de expresie, indică www.panorama.am. /www.europafm.ro

BABELE: Superstiţiile de la începutul lunii martie

Primele zile de la începutul primăverii sunt cunoscute ca ”Babele” sau Zilele Babei Dochia. De această perioadă sunt legate o serie de superstiții și credințe populare.

”Babele” sunt în perioada 1-9 martie, zile considerate schimbătoare, unele fiind prea călduroase, iar altele friguroase. Se spune că dacă îți alegi ”baba” într-una din aceste zile, cum va fi vremea în ziua respectivă așa îți va fi și anul.

BABELE: Legenda Babei Dochia

Etnografii spun că tradiţia “babelor” a apărut din mitul Babei Dochia, unul cel mai vechi din cultura românească. Baba Dochia şi-ar fi luat numele de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de biserică pe 1 martie.

În vechiul calendar roman, anul începea pe 1 martie, iar Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârşite şi trebuie să moară.

Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se consideră granița dintre iarnă şi primăvară, potrivit crestinortodox.ro.

Între 1 şi 9 martie, Dochia îşi împlineşte destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a „muri spre renaştere”.

Aspectul instabil al vremii din această perioadă ar fi cauzat de caracterul capricios al Babei Dochia.

Potrivit legendelor, Baba Dochia avea o noră pe care o năpăstuia de câte ori putea. La un moment dat, pe 1 martie, a trimis-o să spele lâna – să o transforme din neagră în albă.

Nora a fost ajutată de un înger, care i-a dat o floare albă şi care i-a spus să spele lâna cu ea.

După ce Baba Dochia îşi vede nora cu o floare în mână, a decis să plece cu oile la munte, fiind convinsă că a venit primăvara.

Baba Dochia îşi punea nouă cojoace de blană şi urcă cu oile pe munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, aşa că ea se dezbracă pe rând de cojoace.

Când rămâne fără ele, însă, vine gerul şi o îngheaţă. Dumnezeu o transformă atunci în stâncă, împreună cu oile, să rămână amintire, mai spun tradiţiile româneşti. Acestea ar fi “Babele” din Munţii Bucegi.

Cum îți alegi ”Baba”?

În timp ce se pune mărţişorul în piept, se alege şi ziua care îţi va arată cum îţi va fi sufletul şi norocul tot anul.

Dacă baba este bună, te va aştepta un an rodnic. La polul opus, dacă baba este rea, vei avea parte de supărări şi boli până în primăvară următoare.

În funcţie de zona din care provin, unele femei îşi aleg ziua respectivă după placul lor, în timp ce altele o stabilesc în funcţie de dată în care s-au născut.

Dacă ziua de naştere are o cifra mai mare decât 9, atunci trebuie să aduni cele două cifre.

De exemplu, dacă eşti născută pe 23 a oricărei luni, baba ta va fi pe 5 martie. Iar dacă eşti născută pe 29, atunci vei calcula aşa: 9+2=11, apoi 1+1=2, adică baba ta este pe 2 martie.

Nu contează atât de mult cum se aleg babele, ci cum va fi vremea în ziua respectivă.

Se spune că dacă afară este frig şi întunecat, vei avea un an mai prost, dar dacă în ziua aleasă va fi cald şi soare, vei avea un an minunat.

Fetele își leagă norocul în dragoste de ziua pe care și-o aleg și de aspectul acesteia, mai caldă și însorită, mai friguroasă și întunecată. /www.alba24.ro

Izvorul tămăduitor de la Ciungani

Ne aflăm la Ciungani, un sat aparținător comunei Vața de Jos. Anumite documente privind această așezare s-au găsit la cetatea Șiria, județul Arad.

Amănunte semnificative privind această zonă cerem de la ing. Paulin BUDĂU (foto) de la Primăria Vața de Jos, care cu amabilitatea ce-l caracterizează, ne-a informat:

– Alături de Biserica de lemn care este declarată monument istoric și datează din anul 1742, peisajul absolut mirific, ca și atracție a locului există la Ciungani un „Izvor de leac” cum îi spun localnicii. Despre acest izvor se știe de cel puțin 100 de ani, aici venind oameni chiar și din județele vecine, Arad și Bihor, pentru a lua apă de băut, pe care o foloseau și pentru a se spăla cu ea. Calitățile acestei ape erau cunoscute ca fiind vindecătoare pentru tot ceea ce înseamnă afecțiune a pielii (infecții, eczeme etc.).

Acest fapt a fost cunoscut printr-o pățanie a unui țăran deținător de capre. Acesta a observat căci caprele sale aveau râie. În disperare, le-a dat drumul în pădure pentru a fi mâncate de lupi. Însă, caprele trecând pe lângă acest izvor, au luat contact cu apa respectivă, au băut, iar după o perioadă de rătăcire prin pădure, au fost văzute curate, vindecate.

Această apă izvorăște de la 6 m înălțime dintr-o crăpătură în stâncă. Este semicaldă. Se spune că e bine ca apa aceasta să fie folosită în zilele de sărbătoare, mai ales de Paște, Rusalii, Înălțarea Domnului și în special în ziua de Izvorul Tămăduirii când are loc anual o manifestare  religioasă care constă în maslu și slujbă, la locul unde se află izvorul și unde este ridicată o troiță.

Și, încă o poveste reală. Persoana în cauză trăiește și azi, are vârsta de 65 de ani și se numește Manase Valeria.

În copilărie a avut o infecție a pielii de  pe față care nu a putut fi tratată cu niciun tratament medicamentos.

Spălându-se cu apa de la „izvorul de leac”, infecția a dispărut.

De asemenea, și în prezent, sunt oameni care vin frecvent după apă la „izvorul de leac” și care declară beneficiile acesteia și starea de bine.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș

Dragobetele – simbolul iubirii în tradiția românească

Personaj legendar, Dragobetele este sărbătorit în fiecare an la data de 24 februarie. În tradiția românească, Dragobetele era perceput ca zeu al iubirii, a cărui cinstire marca simbolic și începutul primăverii, când natura se trezește la viață, iar odată cu ea renaște și dragostea.

Numele sărbătorii

Potrivit credinței populare, numele sărbătorii vine de la Dragomir, fiul Babei Dochia, un bărbat chipeș, năvalnic și iubăreț, care influența în bine viața celor din jur. Despre el se credea că oficia în cer, la început de primăvară, nunta păsărilor și a animalelor. De aceea, se mai numea și ”Cap de primăvară”, ”Năvalnicul” sau ”Logodnicul păsărilor”. Și cum Dragobetele era perceput și ca un zeu al bunei dispoziții, fetele și băieții îndrăgostiți se întâlneau, pe 24 februarie, pentru ca povestea lor de dragoste să țină tot anul, precum a necuvântătoarelor, scrie historia.ro. De multe ori, din această zi se înfiripau și viitoarele căsătorii. Dar cum iubirea nu are granițe, Dragobetele românilor are corespondent și în alte culturi, la greci numindu-se Eros, iar la romani Cupidon.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Dragobete

Sărbătoare cu origini străvechi, Dragobetele anunță sfârșitul iernii, reînvierea naturii dar și apropierea Postului Sfânt al Paștelui. De aici se nasc și o serie credințe populare, specifice poporului nostru. Astfel că:

  • În tradiția populară se spune că cei care sărbătoresc Dragobetele vor fi feriți de boli, Dragobetele ajutându-i să aibă un an îmbelșugat. De aceea, în dimineața sărbătorii, tinerii îmbrăcați în straie de sărbătoare, se întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii și porneau prin păduri și lunci în căutarea ghioceilor sau a altor plante miraculoase. La întoarcere, fiecare flăcău își alegea câte o fată care-i era dragă, alergând după ea. Dacă fetei îi plăcea băiatul, se lăsa prinsă, apoi cei doi se sărutau în văzul tuturor, pecetluindu-se relația. De aici a luat naștere și zicala ”Dragobetele sărută fetele”, scrie traditiișiobiceiuripopulare.ro.
  • Plantele pe care fetele le strângeau în această zi din pădure erau păstrate la icoane, fiind folosite apoi pentru diverse ritualuri de dragoste.
  • În ajunul sărbătorii, fetele care doreau să-și afle ursitul își puneau busuioc sub pernă, în speranța că Dragobetele le va ajuta.
  • În după-amiaza sărbătorii, aveau loc petreceri, unde lumea dansa și cânta. Iar despre tinerii care nu participau la petreceri se spunea că nu-și vor găsi perechea tot anul.
  • Se credea că de Dragobete nu e bine să plângi, pentru că exista riscul ca supărarea să țină tot anul, iar fericirea să vină abia de Dragobetele următor.
  • În această zi, femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, ca să fie drăgăstoase. De asemenea, aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, păsărilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificată la Dragobete.
  • Există zone în care, în ziua sărbătorii, fetele strâng apă din zăpada netopită sau de pe florile de fragi, crezându-se că o astfel de apă le face mai frumoase.
  • Și cum sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur, oameni o respectau, întrucât exista credința că Dragobetele îi va ajuta să aibă un an plin de belșug.

***

În zilele noastre, sărbătoarea Dragobetelui este umbrită  de alta, mai modernă, „Valentine’s Day”, care ”dă bine”.

Dar cum Dragobetele face parte din credința și sufletul poporului român, care și-a păstrat și își va păstra tradițiile, va rămâne peste veacuri, indiferent de vicisitudinile vremurilor

Cornelia Holinschi

17 februarie, Ziua Bunătăţii Spontane. Fă din bunătate o normalitate!

Sărbătorită în fiecare an pe 17 februarie, de la parabola bunului samaritean, la filmul „Pay it forward”, îndeamnă oamenii să facă fapte bune, fără să aştepte ceva în schimb. Deşi filosofia pe care se bazează este altruismul, există totuşi un beneficiu – mulţumirea de sine pentru binele făcut.

Mai puţin stresaţi şi cu o mai mare stimă de sine, cei care fac un bine au o sănătate fizică şi psihică mai bună.

Oferă o cafea unui necunoscut!

Donează sânge!

Oferă o floare!

Donează o haină sau o jucărie!

Salută un necunoscut şi urează-i o zi bună. Fă-o cu zâmbetul pe buze!

Oferă-te să plimbi câinele vecinului!

Petrece o zi la un cămin de bătrâni!

Iar dacă cel căruia i-ai făcut un bine doreşte să-ţi mulţumească, răspunde-i „plăteşte altcuiva” şi astfel „jocul” va continua.

Ziua Bunătăţii Spontane a debutat în Noua Zeelandă, după ce Josh de Jong, blocat în trafic şi înconjurat de şoferi nervoşi şi agresivi s-a gândit ce bine ar fi, dacă măcar o zi pe an oamenii ar fi mai buni unii cu alţii, fără să aştepte răsplată.

Această zi creşte în popularitate de la an la an, sărbătorită de indivizi, grupuri şi organizaţii, subiect de carte şi film, se regăseşte inclusiv în parabola bunului samaritean.

De la parabola bunului samaritean la cărţi şi filme de succes

Potrivit Evangheliei după Luca, un călător bătut, jefuit şi lăsat aproape mort pe drumul dintre Ierusalim şi Ierihon, a fost ajutat de un samaritean. Mai întâi un preot, apoi un levit, au trec pe lângă el, evitându-l şi fără a-i da vreo mână de ajutor. În ciuda vrăjmăşiei dintre evrei şi samariteni, cel din urmă l-a ajutat pe rănit, i-a legat rănile şi i le-a tratat cu untdelemn şi vin.

 În anul 1993, Anne Herbert şi Margaret Paloma Pavel au publicat o carte pentru copii, intitulată „Random Kindness and Senseless Acts of Beauty”;

„Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi care ascultă cu atenţie, a unui compliment sincer, sau a celui mai mic act de caritate, toate acestea având potenţialul de a da o nouă direcţie vieţii” – Leo Buscaglia Sursa: http://stiri.tvr.ro/

Hunedorenii, locul întâi la cel mai mare festival gastronomic de preparat tradițional carnea de porc

Echipa hunedorenilor a câștigat locul întâi la cel mai mare festival gastronomic de preparat tradițional carnea de porc, care a avut loc în data de 5 februarie, la Győrvár, județul Vas, Ungaria.

Competiția îmbină într-un mod elegant tradițiile străvechi de sacrificare a porcilor, gusturile variate preparate din carnea de porc de către echipe din zone geografice diferite, dar are și o componentă caritabilă.

Anul acesta au concurat 33 de echipe din 7 țări, iar echipa hunedorenilor s-a dovedit a fi cea care a gătit cele mai gustoase preparate, atât pentru juriu, cât și pentru participații la eveniment. /fB Primaria Hunedoara