Mai sunt populați Munții Poiana Ruscă?

Complexitatea și varietatea resurselor naturale au atras dintotdeauna amplasarea celor mai neobișnuite habitate. Zonele montane românești, cu precădere Munții Poiana Ruscă, nu fac nicio excepție. Lemnul, utilizat în construcții sau ca și combustibil, asociat unor minereuri complexe, a stat la baza amplasării, dezvoltării și continuității existenței unor comunități umane. Însă, exploatarea acestora a cunoscut un alt destin după anii 1990. Dacă anterior acestui interval temporal, viața locuitorilor din zonele montane părea una cel puțin îndestulătoare, așa cum și-o amintesc acum cei rămași încă în spațiile rurale, contextul socio-economic postindustrial a dus la o migrare masivă a populației apte de muncă, asociată unei reprofilări a acestora în domenii nonindustriale, și mai recent unor riscuri demografice accentuate, precum îmbătrânirea demografică și depopularea satelor.

Un grup de cercetători ai Facultății de Geografie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, coordonați de prof. univ. dr. Pompei Cocean, au desfășurat o amplă documentare pe teren în satele Munților Poiana Ruscă, în intervalul 26 iunie – 7 iulie 2017, în cadrul proiectului „Disparităţi demografice în spaţii rurale” (14-AUF/DISRUR), proiect finanţat prin Programul PN III/Subprogramul 3.1. Bilateral/multilateral/Modulul AUF-RO. Tinerii specialiști au vizat realizarea unei anchete sociologice în 46 localități rurale, de pe toată rama montană, localități ce au sub 100 locuitori, după datele ultimului recensământ (2011).

Ritmul accentuat de depopulare caracteristic în majoritatea acestor localități este amplificat de o infrastructură de comunicații deficitară pentru multe dintre așezări, o accesibilitate scăzută la varii servicii dar și de o tendință, deja uniformizată, de părăsire a satului natal și de orientare înspre oraș. Localități precum Răchițaua, Bujoru, Alun numără pe degetele de la cele două mâini locuitorii care staționează pentru un interval temporal mai mare. Unele așezări s-au stins complet o dată cu trecerea în neființă a ultimului locuitor (Curpenii Silvașului). În altele, au rămas câțiva martori vârstnici ai neputinței și vremurilor mai bune de odinioară. Numărul inițiativelor antreprenoriale, de orice formă, este unul destul de limitat și crește direct proporțional cu gradul de accesibilitate al satelor.

Vegetația este singura constantă care pare să-și revendice, cu fiecare zi, un petec de pământ din teritoriu, făcând ca un areal precum satele aparținând Ținutului Pădurenilor să devină un „ținut al pădurii”.

Proiectul DISRUR trage un semnal de alarmă asupra destinului spațiilor rurale, primordial cel al Munților Poiana Ruscă, făcând apel la dictonul „Omul sfințește locul!”.

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. DISRUR spune:

    […] (2017), Mai sunt populaţi Munţii Poiana Ruscă ? [Are the Poiana Ruscă Mountains still inhabited?], AccentMedia [online], 25 august […]

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.